Iubesc oamenii care fac în viață doar ce-i definește. Profesioniștii care știu că doar de pasiunea aceasta nebună pentru ceva depinde și succesul și fericirea lor. Un astfel de om este Iuliana Tudor.
Totul e pe fugă, pe repede înainte, de zici că suntem la maraton și avem nevoie de medalii. Ei bine, nu, nu ne ridică nimeni statui pentru ce încercăm să facem, nu ne premiază nimeni dacă încercăm să lăsăm în plan secund anumite activități, pentru a cuprinde cât mai mult din altele.
Stau de multe ori și mă întreb de ce ne-am înverșunat atât de tare, de ce vrem cu orice preț să sufere cineva, de ce ne dăm interesanți și ne place să ieșim în evidență?
Am învățat în toți anii aceștia de viață de până acum că nimeni nu-i perfect pe lumea aceasta. E firesc să greșim, e firesc să avem și lipsuri și să ne dorim să fim mai mult, să vrem mai mult și să luptăm astfel pentru toate aceste dorințe majore.
De multe ori suntem dezamăgiți de cei în care ne punem multe speranțe. Ajungem să fim înșelați, trădați, mințiți tocmai de oamenii care ne sunt apropiați, ne sunt confidenți, ne sunt prieteni.
Cred cu ardoare că atunci când ai ceva în minte nu există să nu realizezi acel ceva, indiferent de opreliști, de bariere, de probleme întâmpinate, de lipsuri, oboseli, neșanse și chiar batjocură.
Educația nu e ceva care să vină pe o rază dimineața, nu e destin, nu ține de providență și nu se face pe butuci. Educația este un cumul ce ține de familie, de propria persoană, de mediu, de prieteni, de cărți citite, de lucruri urmărite, de anii de acasă, de anii de școală și poate cel mai important, educația merge mână în mână cu ceea ce numim generic caracter.
Singurătatea este unul dintre dușmanii cei mai virulenți ai omului. Din fericire, eu nu cunosc acest sentiment, dar vorbesc la modul general și în funcție de ceea ce văd în jurul meu în permanență. Văd o mulțime de oameni care trăiesc în singurătate, nu neapărat că nu ar avea prieteni sau cunoștințe, ci pentru că nu se regăsesc în alte suflete, pentru că nu le sunt împărtășite gândurile, bucuriile, preferințele sau chiar nevoile.
Repet de ani buni, cu toată determinarea, că muzica ușoară românească are eroi, are staruri, are legende pe care trebuie să le cunoaștem, să le ascultăm și să le prețuim la justa valoare, pentru munca lor și pentru tot efortul depus la susținerea unui gen.
Trăim cu pericolele la orice pas. Nu mai avem prea mare siguranță pentru nimic din cele câte sunt în jur, pentru sănătatea noastră, pentru felul în care ne putem desfășura activitățile, pentru nimic. Există temeri majore cu privire la ziua de mâine, la toate fenomenele haotice care pun stăpânire pe lume, la evoluția fără fundament și chiar la emoțiile pe care sufletul nostru le poate încerca.