Este foarte important pe lumea aceasta cum alegi să spui anumite lucruri. Vorbele sunt cele care zugrăvesc, dar pot să și dărâme în același timp. Vorbele pot fi cu ușurință interpretate și de asta este esențial să fim într-o permanentă atenție la ce spunem și cum spunem. De multe ori, rănile unor cuvinte pot fi mai dure și mai complexe decât unele fizice.
Vreau să vă spun, pe scurt, o mică parte a vieții mele și a echilibrului meu interior. Nu m-au interesat niciodată invidiile altora. Mă poziționez deasupra lor, încerc să fac cumva să nu mă afecteze și, desigur, să nu răspund cu aceeași monedă, ci mai degrabă așa cum am fost eu educat, cu bun simț și empatie.
Uneori vrem mai mult decât putem duce. Vrem să adulmecăm toată puterea lumii în noi, fără a conștientiza că există și niște limite de care trebuie să ținem cont.
Am uneori momente în care revin în copilărie. Sunt o mulțime de tablouri frumoase și pline de un farmec anume în acea perioadă și parcă aș mai vrea, măcar pentru câteva clipe, să mai revin în timpul acela...
Există caractere care au atâta lumină și bunătate în ei încât ar putea fi cu ușurință izvor pentru o lume întreagă. Sunt binecuvântat să am câțiva astfel de oameni în jurul meu, unul dintre aceștia fiind părintele meu spiritual de cântec, maestrul Jolt Kerestely.
Paștele ne aduce lumină, generic vorbind, la mod metaforic. Cred eu că această sărbătoare este mult mai mult decât sens mistic, este un fel anume de a trăi emoția, este bucuria unor clipe tainice, este căldură, poveste și imagini. Pentru mine, cel puțin, așa este. Îmi aduc aminte din copilărie cum mergeam la biserică, în seara de Înviere și era forfotă. Se aduna lumea, toți se chinuiau cu pahare de plastic sau cu hârtie să-și facă suport la lumânare. Vremea ținea parcă întotdeauna cu noi și liniștea aceea așezată avea un farmec anume, de la mic la mare. Se înconjura biserica, fiecare striga și se fericea văzându-și prietenii și vecinii și cu toții intonam cel mai frumos cântec pe care îl știu eu - HRISTOS A ÎNVIAT! Așa arată Paștele pentru mine și vreau să cred că și azi, prin unele locuri în care nu se merge cu mașina la slujbă, se mai păstrează această imagine idilică, care depășește ideea de tradiție și se poate asimila cu un obicei al frumuseții sufletești.
Ne aflăm în Postul Paștelui și asta înseamnă, cumva, o altă atitudine, o altă conduită și parcă nevoia unei împăcări cu noi. Părerea mea este că nu avem nevoie de o perioadă anume pentru asta, ci permanent trebuie să avem grijă la cum ne comportăm, la ce scoatem pe gură și, mai ales, la felul în care ne construim relațiile cu cei din jurul nostru.
Se spune că iubirea înseamnă sacrificiu. Nu împărtășesc neapărat această idee, dar sunt sigur că atunci când iubim, devenim mai buni, suntem tonici, suntem deplini și avem acel tip de satisfacție pe care aceasta îl oferă celor care înțeleg cu adevărat sentimentul.
Multă lume crede că mă îmbogățesc după turneele naționale și concertele mele de anvergură de la Sala Palatului. Ori și mai rău, mulți cred că sunt vreun multimilionar care nu mai știe ce să facă cu banii. Nu zic că mi-ar sta rău în această postură, dar nu am ajuns la acel nivel și sincer, nici nu cred că voi ajunge vreodată cu profesia mea.
Cel mai ușor lucru pe lumea aceasta este să uiți, să dezamăgești, să lași în urmă timp, promisiuni, lucruri și fapte. Sigur, după părerea mea, este inadmisibil să arunci la coșul uitării, pentru nimic, astfel de situații, dar e o practică din ce în ce mai frecventă.
V-am mai întrebat asta și voi continua să o fac, până mai mulți oameni din jurul meu vor înțelege și răspunsul - ce înseamnă fericirea?