Main menu

header

La taifas cu... „Red Sparrow“

Filmul începe cu o scenă dintr-un spectacol de balet, ca să inducă mai bine ideea că ne aflăm undeva în Rusia. Avem un personaj pe care îl cheamă Ustinov (ca pe Peter Ustinov, celebrul actor, care a fost cândva și un Hercule Poirot, între altele în „Moarte pe Nil”). Dansatoarea, care aflăm foarte repede că în plină reprezentație e victima unui accident ce o va determina să-și încheie cariera, este Jennifer Lawrence, „oscarizata” din 2013. Surprinzător e că unul dintre oficialii Kremlinului este întruchipat de Jeremy Irons! Singura șansă de supraviețuire pentru ea rămâne să devină agent secret, după ce va urma o școală foarte severă și ambiguă, la limita între a forma prostituate și ucigași cu simbrie, unde o profesoară necruțătoare, expertă în manipulare, este Charlotte Rampling (cea care a jucat cândva în „Asphalt Tango”, al lui Nae Caranfil).

Read more: La taifas cu... „Red Sparrow“

La taifas cu... „Scurtcircuit“

Despre filmul lui Cătălin Saizescu se va vorbi mult. Este unul care pornește de la o poveste de dragoste și pe parcurs reconstituie drama de la Maternitatea Giulești, fiind dedicat victimelor de acolo, dar și celor de la Colectiv, melodia „Goodbye to Gravity” însoțind un lung generic final, extrem de stufos, pentru că a fost nevoie de multă lume ca acest proiect să vadă lumina aparatelor de proiecție. Greu de definit, dacă nu cumva este pe alocuri un documentar bine stăpânit ori o anchetă atât de necesară! Problema înfierilor legale și ilegale, tratată cu un umor amar… poate de asta totul e mai pregnant. Un portret al asistentei din ziua dramei, interpretată cu dăruire de Georgiana Saizescu, un preot senzațional, Ionel Mihăilescu, care pare că vine din aceeași familie cu Sean Penn, și un Tache Florescu formidabil în rolul pompierului salvator, care în scena de acasă, de la masa de seară de după tragedie, te face să te cutremuri mai tare decât de toate celelalte două ore de argumente și informații pe care le-am știut sau nu ori le-am uitat…

Read more: La taifas cu... „Scurtcircuit“

La taifas cu... muta

Un film genial și de o tandrețe infinită - asta ar fi descrierea cea mai exactă despre o prințesă fără voce (nominalizata la Oscar Sally Hawkins) care se îndrăgostește de un monstrulache fosforescent (Doug Jones). Ar fi putut la fel de bine să-i zică și „Urâțica și Bestia”, dar regizorul Guillermo del Toro a preferat să păstreze misterul. Personajul principal este o fată duioasă și fără glas, care are pe lumea asta doar doi mari prieteni până la marea iubire. Unul este un pictor de reclame, interpretat magistral de Richard Jenkins (tatăl mort din serialul HBO „Sub pământ SRL”), și o colegă de… mătură, pe care o întruchipează cu mult har Octavia Spencer, o actriță de culoare, alături de care a jucat, acum cinci ani, și românul nostru Vlad Ivanov (în „Snnowpiercer”). Cele două fac curat într-un laborator atipic, unde taie și spânzură un fel de fiară (Michael Shannon), care e ceva mai blând în „Cei 12 invincibili”.

Read more: La taifas cu... muta

La taifas cu... Churchill

Cel mai aclamat personaj dintre cele premiate la Globurile de Aur și care așteaptă un Oscar este Winston Churchill, în varianta total surprinzătoare și fascinantă a lui Gary Oldman (care a fost și Dracula, la Coppola). Zbuciumata istorie parlamentară britanică din momentul în care se punea problema unei înțelegeri cu Hitler e zugrăvită magistral, cu detalii picante și inedite. N-ar strica să fie, poate, atent analizată și de politicienii noștri istoria unui mare imperiu. Totul începe în 1940, într-un moment de cumpănă, când, deși nimeni nu-l dorea, Winston ajunge prim-ministru. Alături îi este credincioasa și răbdătoarea sa soție, Clementine, interpretată de Kristin Scott Thomas (căreia Lucian Pintilie i-a oferit un rol important în „O vară de neuitat”).

Read more: La taifas cu... Churchill

La taifas cu... „Omul-spectacol“

Dintotdeauna a tentat circul, ca subiect cinematografic. De la Fellini și al său „La Strada”, cu Anthony Quinn și Giulietta Masina, până la celebrul „Trapez”, cu Burt Lancaster. Hugh Jackman și-a dorit însă ceva mai mult: să fie protagonistul unui musical ecranizat de un debutant specializat, vizibil, în reclame tv, Michael Gracey. Marea vedetă visează dintotdeauna să fie un nou Fred Astaire sau un Gene Kelly, dar și un Dean Martin plus Frank Sinatra. Vrea să se vadă că a muncit fără să se simtă cât s-a chinuit. Povestea adevărată a lui P.T. Barnum e, de fapt, a unui om de afaceri care voia cu orice chip să câștige și care a ajuns să inventeze un nou stil de distracție, ce presupunea tot felul de bizari: de la femeia cu barbă la siamezi și pitici.

Read more: La taifas cu... „Omul-spectacol“

La taifas cu... „Minioamenii“

Deși ne-am obișnuit cu ideea, de la Jonathan Swift și al său „Gulliver în Țara piticilor” sau succesul cinematografic al anilor ’80 „Iubito, am micșorat copiii”, am așteptat cu interes „Downsizing”/„Minioamenii” pentru că era și cu un actor care întotdeauna (sau aproape întotdeauna) cucerește publicul: Matt Damon. Probabil unde am și rămas cu nostalgia lui „Good Will Hunting”/„Bunul Will Hunting”, pentru care a luat un Oscar, alături de Ben Affleck, cu care a scris scenariul. Soluția, de data aceasta, este una cu un oarecare haz, ca să salvăm planeta! Hai să găsim o formulă științifică de a face oamenii de doar câțiva centimetri. Regizorul Alexander Payne, care mai dăduse lovitura și cu „In vino veritas” încă din 2004 (și are o aluzie la vinuri și aici), și-a ales și o distribuție beton: mult premiatul și straniul austriac Christoph Waltz (din două filme ale lui Tarantino, „Inglorious basterds”/„Ticăloși fără glorie” și „Django Unchained”/„Django dezlănțuit”, plus „Horrible Bosses 2”, unde este, ca și în filmul de față, alături de Jason Sudeikis).

Read more: La taifas cu... „Minioamenii“

La taifas cu... „Ferdinand“

Pe lângă Moș Nicolae și Moș Crăciun, poate că cel mai așteptat personaj de Sărbătorile care tocmai s-au încheiat a fost Tăurașul Ferdinand, care, dintr-un simplu scurtmetraj, ce-i drept adorabil, din 1938, a devenit un film de aproape două ore, de o inventivitate extraordinară. Ideea rămâne aceeași, este un animăluț pașnic, iubitor de flori parfumate și de iepurași neajutorați, care nu vrea cu niciun chip să intre într-o coridă. Și de unde în copilărie e crescut de o fetiță minunată și are chiar și un prieten, un cățel, cam gelos, la maturitate e dorit cu ardoare de un toreador, care e făcut să semene cu Salvador Dali și descinde dintr-o decapotabilă roșie. Mustăciosul îl vrea neapărat într-o înfruntare cu mulți spectatori pe Ferdinand, cel cu ochi albaștri.

Read more: La taifas cu... „Ferdinand“

La taifas cu... Redutabilul

­­­După succesul răsunător cu „Artistul”, alb-negru și mut, oscarizat, de altfel, Michel Hazanavicius reapare la Festivalul de la Cannes cu „Redutabil”, un film despre Jean-Luc Godard și povestea sa de dragoste, care duce chiar la o căsătorie cu Anne Wiazemsky. Tânărul și talentatul actor Louis Garrel intră în pielea controversatului autor al Noului Val Francez, cel care ne-a dăruit „Cu sufletul la gură” și „Pierrot nebunul” (ambele cu Jean Paul Belmondo). Inspirându-se din cartea lui Anne Wiazemsky (14 mai 1947 - 5 octombrie 2017), o romancieră și actriță de origine rusă, provenită dintr-o familie princiară și nepoata lui François Mauriac, pelicula prezintă lumea cinematografică din Hexagon în anii ’60. Godard nu s-a sfiit să declare că filmul e o idee tâmpită, dar lumea a fost fascinată să-l descopere și mai ales să-l ridiculizeze puțin pe temutul autor.

Read more: La taifas cu... Redutabilul

La taifas cu... „Amantul dublu“

Regizorul François Ozon vine cu un nou film fierbinte, în care o distribuie în rolul principal pe Marine Vacth, cea care, tot datorită lui, a ajuns să fie nominalizată la Césaruri pentru „Tânără și frumoasă”/„Jeune et jolie”. Partener: un belgian. Jérémie Renier, descoperit de frații Luc și Jean-Pierre Dardenne, unde cel mai bine a fost în „L’enfant”/„Copilul” (și el un adevărat „abonat” la Cannes). Marea surpriză în distribuție o reprezintă Jacqueline Bisset, devenită o mamă imposibilă, filmată tare dezavantajant, într-o țesătură psihologică extrem de complicată.

Read more: La taifas cu... „Amantul dublu“

La taifas cu… Kronos

John Cusack, îmbătrânit și depresiv, ușor inexpresiv, într-un SF care se vrea original, dar nu prea reușește. Lumi înspăimântătoare, apocaliptice, roboți buni și răi, explozii care duc cu gândul la 11 septembrie, invazii și, mai ales, gândul că peste 100 de ani vor fi puțini supraviețuitori care vor tânji după un loc devenit un fel de Paradis pe Pământ, un adăpost de rele, supranumit „Aurora” (ca filmul lui Murnau sau al lui Cristi Puiu!), și exemplificat vizual de o superbă reprezentare colorată, asemenea minunii boreale. Precum în „Semne”, de acum ceva vreme, avem și un lan de porumb, dar și păduri care încă mai există, cu tot dezastrul ecologic.

Read more: La taifas cu… Kronos

La taifas cu taţii... vitregi

Unul dintre filmele de Sărbători a ajuns pe ecrane ceva mai devreme, din noiembrie, dar rezistă. „Tata în război cu… tata” este despre familii disfuncționale, reconstruite pe mai multe generații. Marea surpriză în această parte a doua este prezența lui Mel Gibson, care e un fel de personaj negativ, și îi place ideea, joacă entuziast partitura tatălui terorist, imposibil, de care bineînțeles că nepoții se atașează. John Lithgow e la polul opus, ruda ideală, de parcă n-ar fi jucat niciodată în „Raising Cain”, în regia lui Brian De Palma, din 1992, în care suferea de multiple personalități și devenea coșmarul tuturor celor din jur. Marea competiție se dă însă între Mark Wahlberg și Will Ferrell, până ce nu intră pe fir al treilea părinte, musculosul John Cena (rapper și specialist în lupte corp la corp).

Read more: La taifas cu taţii... vitregi