Main menu

header

La taifas cu... Green book

În sfârșit un vot ideal, pentru un film genial, chiar dacă nu era inițial printre cele care păreau să aibă cele mai mari șanse, respectiv „Roma” lui Alfonso Cuaron, marea lovitură a Netflix-ului, sau „Bohemian Rhapsody”, o nostalgie splendid redată, un omagiu tulburător, adus lui Freddie Mercury. „Green Book: O prietenie pe viață” e din categoria acelor pelicule pe care nu le uiți de la un an la altul, care deja intră în categoria celor legendare, care se petrece într-o Americă a anilor ’60, în care, știm bine deja, din „Ghici cine vine la cină”, care sunt relațiile dintre albi și afro-americani.

Read more: La taifas cu... Green book

La taifas cu... Serenity

Regizorul Steven Knight, care e și scenarist, de felul său, a conceput un film extrem de inteligent și premiat, în 2007: „Estern Promises”. Acum a luat un cuplu deja îndrăgit și care a făcut furori în „Interstelar”-ul lui Nolan, respectiv Anne Hathaway și Matthew McConaughey, și ne-a purtat pe o insulă, unde pare că nimic nu-i mai important decât să pescuiești, de pe vasul Serenity, mai ceva ca în „Moby Dick”, de data aceasta un pește ton, imens, și care are și un nume: Justice. Solitarul și cam bețivul căpitan de vas se trezește cu fosta sa soție, care îi propune să-l lichideze pe actualul și foarte violentul bărbat și tată vitreg al lui Patrick, rolul brutei fiindu-i încredințat lui Jason Clarke, pe care-l știm din „Zero Dark Thirthy”, din „Everest” sau din „First Man”. Mulți s-au grăbit să desființeze acest scenariu, care este cu mult mai rafinat decât pare, la prima vedere, iar răsturnarea de situație, din final, pune pe gânduri și înduioșează până la lacrimi. Ba chiar aș spune că psihic chiar destabilizează puțin, dacă tratezi așa totul, la prima mână. Granița dintre real și ireal e mult mai fragilă decât am putea crede și pentru a da mai multă intensitate poveștii sunt și câteva scene extrem de fierbinți, între Matthew și Diane Lane, care pe deasupra mai are și o pisică… neagră. Evident că există și un personaj de culoare, american-beninezul Dijmon Hounsou, pe care abia l-am văzut în „Aquaman”. Totul e filmat pe paradisiaca insulă Mauritius. Iar legătura dintre tatăl vitreg și fiul său (jucat de Rafael Sayegh) este una dintre cele mai tulburătoare.

Read more: La taifas cu... Serenity

La taifas cu... Papillon

Mulți s-au întrebat de ce a fost nevoie de un remake atâta vreme cât varianta din 1973 cu Steve McQueen și Dustin Hoffman era de mult un film cult. Papillon după cum știm a existat de-adevăratelea, a fost un pușcăriaș francez acuzat pe nedrept de uciderea unui proxenet din Paris. Descoperim închisoarea din Guyana franceză, Insula Diavolului, niște directori de pușcărie absolut diabolici și o dorință nesecată de evadare, pe care la prima variantă, văzută la Cinematecă înainte de ’89, o suprapuneam cu propriul nostru destin, din care încercam să fugim, sub o formă sau alta. În versiunea 2017, Henri „Papillon” (pentru că avea tatuat un fluture pe piept) Charrière este întruchipat de Charlie Hunnam, pe care îl știm din „Legenda Regelui Arthur”, iar colegul său de celulă (parțial, pentru că stă mulți ani și la carceră, izolat total) este Rami Malek pe care deja îl știm, prea bine, din „Bohemian Rhapsody” multipremiat, jucându-l acolo pe Freddie Mercury. Personajul real ajunge la zdup în anii ’30, unde rămâne până în 1945, iar romanul vieții sale este publicat în 1969 și mulți au spus că poveștile sunt de fapt o compilație a mai multor deținuți, dar, per total, valoarea scrierii este incontestabilă. După anii de detenție eroul nostru se stabilește în Venezuela și moare la 66 de ani, în urma unui cancer. Abilitatea regizorului danez, Michael Noer, este să nu ne plictisim nici măcar o clipă și să ne dorim, din tot sufletul, să le iasă încercarea nebunească. Atmosfera este recreată cu multă dibăcie și nu poți să nu te gândești la cumplitele torturi din închisorile comuniste. Oare când se va face un film, de anvergură mondială, despre dramele de după gratii, din România?

Read more: La taifas cu... Papillon

La taifas cu... Două Regine

Încă din anii ’30, cele două capete încoronate Maria Stuart și Elisabeta I au fost subiecte cinematografice. Katherine Hepburn a jucat-o pe Mary of Scotland, încă din 1936, Bette Davis a interpretat-o pe Elisabeta I în 1939, avându-l ca partener pe Eroll Flynn, care era Ducele de Essex, apoi a reluat rolul în 1955, au urmat Glenda Jackson și Vanessa Redgrave, pentru a ajunge, în zilele noastre, la Elisabeta lui Cate Blanchett, care o va interpreta tot pe Elisabeta I, ca de altfel și Helen Mirren, care va fi și Elisabeta I și a II-a.

Read more: La taifas cu... Două Regine

La taifas cu... o Nicole de nerecunoscut

În speranța unei nominalizări la Oscar, Nicole Kidman a acceptat, din nou, să fie urâțită, mai ceva ca în Virginia Wolf din premiatul „Orele”, ori decât colega sa, născută în Africa de Sud, Charlize Theron, în „Monstrul”. Calculul n-a funcționat până la capăt, dar filmul e interesant, despre o polițistă care se strecoară într-o bandă de spărgători de bănci, împreună cu un coleg, care îi devine și iubit, și care e interpretat de românul nostru Sebastian Stan, care o pupă cu mare elan pe marea vedetă australiană. Oare câte duble or fi tras? Regizoare este Karyn Kusama, o newyorkeză ale cărei pelicule, de obicei, sunt scrise de soțul său, Phil Fay.

Read more: La taifas cu... o Nicole de nerecunoscut

La taifas cu... Bella

De când a început să ruleze trailerul prin cinematografe, toată lumea iubitoare de patrupede a așteptat să vină Noul An, ca să descopere povestea unei cățelușe adoptate, dintr-o curte părăsită, unde inițial fusese luată, de suflet, de o… pisicuță. Băiatul cu suflet bun care hrănea felinele se înduioșează de Bella (firește, el îi dă numele) și o ia la el, deși stătea cu chirie, și proprietarul nu permitea animăluțele de casă. Noul stăpân are și o mamă (Ashley Judd, aproape de nerecunoscut, după atâtea operații estetice inutile) cu ceva probleme psihice, explicabile abia pe final. Într-o bună zi, zăpăcita noastră fuge de acasă aproape fără să vrea, după ce are un dușman neîmpăcat într-un hingher, obsedat să-și facă meseria, secondat și de poliție, de cea comunitară, a lor!

Read more: La taifas cu... Bella

La taifas cu... Ralph

Al doilea episod al cărui protagonist este Ralph, voce John C. Reilly, care a filmat în România, la Casa de producție a lui Cristian Mungiu, „Frații Sisters”, regizorul Jacques Audiard luând premiu la Veneția, anul trecut, de atunci, l-a mai interpretat și pe Bran din irezistibilul cuplu de comici „Stan și Bran”, dar și pe Watson, din nefericita încercare a lui Ethan Coen de a-l lua peste picior pe celebrisimul Sherlock Holmes. Dar să ne întoarcem la Ralph, care ne poartă într-o călătorie în Internet, pentru că vrea să salveze un joc video (doar așa s-a și născut, la rândul său) și s-o facă mai puțin nefericită pe o fetiță, care nu concepe să trăiască fără această invenție. La un moment dat, se va multiplica mai ceva ca Spiderman, cel în variantă de culoare, care a „umflat” Globul de Aur.

Read more: La taifas cu... Ralph

La taifas cu... fostul puşcăriaş

Deși există deja două filme pe același subiect, unul în Franța, „Les Intouchables”/„Invincibilii”, cu François Cluzet și Omar Sy, și unul în Argentina, americanii nu s-au lăsat mai prejos și au apelat la ciocolatiul Kevin Hart, care a prezentat cândva și Oscarurile, pentru că are suficient umor, și la Bryan Cranston, care îl întruchipează pe paraplegicul care are nevoie de un asistent, pe lângă cea care îi este extrem de credincioasă, splendida ființă care ar fi putut să joace și o Crăiasă a Zăpezii fără egal: Nicole Kidman. Au adăugat o vedetă, pe Julianna Margulies, din „Soția ideală”, și pe iranianca fascinantă Golshifteh Farahani, pe care abia am întâlnit-o în „Misiunea lui Moș Crăciun”. Foarte prezentă este muzica de operă, pe care, inițial, fostul pușcăriaș iresponsabil o detestă sincer și de care, încetul cu încetul, se atașează, până la dependență.

Read more: La taifas cu... fostul puşcăriaş

La taifas cu... Curierul traficanţilor

Clint Eastwood și-a mai oferit un rol de nonagenar, chiar dacă nu a împlinit încă 9 decenii, și care are grijă să se autoironizeze, comparându-se cu Jimmy Stewart (deși mai degrabă seamănă cu Henry Fonda, la senectute). Pe scurt, un bunic atipic, care străbate țara în lung și în lat și mai ales cultivă niște orhidee rare, care înfloresc o singură zi, dar sunt spectaculoase. Și are o fiică pe care o cheamă cu un nume de floare: Iris (în realitate Alison, chiar fata sa, născută în Carmel, California, unde actorul a fost și primar), dar pe care o ignoră cu bună știință, ca de altfel și pe nevastă (interpretată de una dintre actrițele fetiș ale lui Woody Allen, Diane Wiest).

Read more: La taifas cu... Curierul traficanţilor

La taifas cu... Mary Poppins

Mary Poppins revine. Eu i-aș fi spus: se întoarce. Parcă e mai retro așa. Oricum, a fost filmul de Crăciun cel mai așteptat, deși înconjurat de o grămadă de animație. Studiourile Disney au avut grijă să combine și de astă dată muzica, desenul și coregrafia, plus o poveste foarte sentimentală, care face bine de Sărbători și nu numai. Copiii Jane și Michael au crescut și sunt interpretați acum de Emily Mortimer și Ben Whishaw, au ajuns la ananghie, financiar vorbind, prin urmare din Ceruri coboară iar cu umbrela fermecată, cu cap de papagal vorbitor, dădaca salvatoare interpretată de Emily Blunt. Banca e pe cale să-i lase pe drumuri pe copiii Banks și urmașii lor în caz că nu sunt găsite niște acțiuni, cu care ar fi putut s-o scoată la capăt cu datoriile. Acum sunt trei copii în casă: doi băieți și o fată, și o foarte credincioasă menajeră, jucată de minunata Julie Walters.

Read more: La taifas cu... Mary Poppins

La taifas cu... Aquaman

Anul trecut, în care mai toată lumea a profitat să refilmeze povești deja cunoscute, firește că nu putea să lipsească „Omul din Atlantis” (corect ar fi fost Atlantida!), care a avut premiera în America, la tv, exact în ziua cumplitului nostru cutremur de pe 4 martie 1977, și în care Patrick Duffy, viitorul Bobby Ewing, interpretează rolul omului amfibie, care venind din Atlantida are branhii și rezistă sub apă 12 ore. A mai fost și o variantă sovietică, după un roman celebru, la ei, ecranizat în 1961. Așa că lui James Wan nu i-a rămas decât să aducă la zi povestea cu efecte speciale halucinante. În rolul principal o vedetă din „Urzeala Tronurilor”: Jason Momoa (care seamănă mai degrabă cu Sandokan Tigrul Malaiezian), mama lui din scenariu este Nicole Kidman, care demonstrează că în viața din apele Oceanului, nu îmbătrânești, ci doar albești. Iar iubita e fosta recentă nevastă a lui Johnny Depp, Amber Heard.

Read more: La taifas cu... Aquaman