Main menu

header

cotnari wide

La taifas cu... fostul agent FBI din infernul din zgârie-nori

În 1974, apărea un film tradus similar, chiar dacă în original îi zicea „Infernul din turn”, dar cum pe atunci în București era emblematic cel al Televiziunii, cenzura și-a spus că e mai sănătos să-l adapteze în… „zgârie-nori”. În principiu era tot un incendiu, doar că într-o clădire unde erau invitate numai VIP-uri interpretate de foarte mari vedete hollywoodiene: Steve McQueen, Paul Newman, Fred Astaire, William Holden, Faye Dunaway, Richard Chamberlain și chiar și O.J. Simpson. După mai multe decenii, scenariul se oprește la o clădire absolut fabuloasă, cred chiar că ar trebui văzut cu un arhitect alături, pentru detalii, și pe care cu siguranță l-ar încânta aspectul și l-ar neliniști realizarea, în realitate, a unui asemenea proiect, pe care cine știe ce miliardar excentric local și l-ar comanda vreodată.

Read more: La taifas cu... fostul agent FBI din infernul din zgârie-nori

La taifas cu... Monştrii în croazieră

În așteptarea „Omului Păianjen” animație și a „Incredibililor 2”, ori a lui „Small Foot”, evident trecând și pe la „Tinerii Titani”, vacanța monștrilor începe cu „Hotelul Transilvania 3”, mutat, oarecum, pe un vas de agrement (nu-i chiar Titanicul, dar nici departe), unde e mare înghesuială de personaje, unul mai ciudat ca altul, dintre care unele ne sunt deja arhicunoscute. Mutanții par să se amuze pe valuri, singurul Drac e cam stresat și în plus se și îndrăgostește de cine nu trebuie. Preferata copiilor rămâne Mavis, fiica lui, și respectiv nepoțelul, Dennis, care nu e chiar un pericol public, ca precedenta obrăznicătură vedetă.

Read more: La taifas cu... Monştrii în croazieră

La taifas cu... Omul-Furnică şi Viespea

689 30 1Nimic nu pare mai fascinant decât să poți reduce ca dimensiune personaje și chiar clădiri ori orașe întregi. Povestea e de fapt veche, de pe vremea lui Gulliver, a lui Jonathan Swift. Numai că puștii din ziua de azi nu mai știu de Călătoriile în Țara Piticilor ori a Uriașilor și nici măcar de un scenariu, de mare succes al anilor ’80, „Iubito, am micșorat copiii!”. Diferența e că, de data asta, sunt niște supereroi cam bizari, care-și schimbă proporțiile în raport cu ceilalți, în funcție de nevoi. Omul-Furnică și Viespea vor pătrunde undeva, între lumi, ca s-o recupereze pe soția unui savant nu distrat, ci obsedat. Nebun de-a dreptul. Interpretat de Michael Douglas, machiat ca un fel de Don Quijote, că tot e la modă, în ultima vreme. Cea care a rătăcit vreo 30 de ani e fermecătoarea Michelle Pfeiffer. Numai că pe parcurs apar diverse obstacole.

Read more: La taifas cu... Omul-Furnică şi Viespea

La taifas cu... Budapest Noir

Dacă ați văzut „Șoimul Maltez” cu Humphrey Bogart sau filmele polițiste ale anilor ’30-’40, cu femei splendide, de vis, ca Hedy Lamarr (despre care tocmai s-a făcut un documentar recent și nu-i de mirare, că este prima care a jucat într-un film cu adevărat senzual, respectiv „Extaz” din 1933), atunci o să vă încânte această misterioasă poveste a unei fete ucise și care pare a nu interesa pe nimeni, în afară de un ziarist, pe care încă nu-l vorbea nimeni de rău, în 1936, căci jurnaliștii de investigații aveau cu totul altă anvergură. Cum am zice acum: încă nu-și stricaseră imaginea. Capitala foarte cosmopolită a vecinilor noștri devenise un loc extrem de periculos cu puțină vreme înainte de război, chiar dacă mulți nu credeau că Hitler va stârni o furtună, mai ceva ca Ucenicul Vrăjitor, și pe care n-a mai fost în stare s-o oprească. Producția este una foarte recentă, chiar dacă recreează parfumul epocii, impecabil.

Read more: La taifas cu... Budapest Noir

La taifas cu... Sicario

După succesul fulminant al primei părți a acestui film, deja cult, care a mai adăugat un cuvânt vocabularului nostru, cu nuanțe cinematografice; Sicario = ucigaș cu simbrie, scenaristul Taylor Sheridan, care deja scrisese o continuare, a găsit producători interesați și chiar dacă regizorul canadian oscarizat Denis Villeneuve nu a mai fost disponibil, a apelat la un italian: Stefano Sollima, expert în seriale tv, cu Mafia: Gomorra. A fost păstrat în distribuție firește foarte charismaticul Benicio Del Toro, socotit un Marlon Brando al zilelor noastre și care e un mare cinefil, îndrăgostit de al nostru Edward G. Robinson, prototipul gangsterului anilor ’30.

Read more: La taifas cu... Sicario

La taifas cu... Simon

Acest film adresat adolescenților de peste 15 ani cu siguranță va stârni multe comentarii, deși nu este la fel de explicit ca „120 de bătăi pe minut” al lui Robin Campillo sau „Touch Me Not”/„Nu mă atinge” al Adinei Pintilie. E povestea unui puști care-și dă seama că îi preferă pe cei de același sex, dar n-are curajul s-o mărturisească nici familiei, care de altfel e destul de permisivă, și nici colegilor de școală, ceea ce îl va determina pe unul dintre aceștia să-l șantajeze, ca să poată cuceri inima unei fete intangibile. Simon corespondează cu Bleu, a cărui identitate n-o vom afla decât în ultimul moment, și de care se îndrăgostește printr-un simplu schimb de mesaje, care se încheie cu formula: cu drag! Romanul semnat de Becky Albertalli, un psiholog specializat în terapia pentru copii, a fost tradus și în românește, la Editura Epica.

Read more: La taifas cu... Simon

La taifas cu... femeile dezlănţuite

La prima vedere pare un film cu nuanțe feministe și cu dedicație de speranță pentru cele aflate deja la vârsta a treia. În realitate, este o comedie foarte reușită și, excluzând câteva mici vulgarități, care sunt inevitabile în americăneștile zilelor noastre, e o foarte izbutită oglindă a dorinței de a trăi cu intensitate fiecare clipă, de a veni de hac trecerii timpului, eventual cu operații estetice, și dacă se poate de a găsi măcar o idilă, dacă nu un partener de viață care să reziste și la celebra replică: „Până ce moartea ne va despărți”. Clubul cititoarelor, care pe românește a devenit un titlu mult mai incitant, este în regia lui Bill Holderman (mai nou, producătorul preferat al lui Robert Redford, care după cum bine știm a jucat în „Desculț în parc” alături de actuala protagonistă, Jane Fonda), deși ne-am fi așteptat să fie realizatoarea, dar ce-i drept o avem coscenaristă pe Erin Simms.

Read more: La taifas cu... femeile dezlănţuite

La taifas cu... Dovlatov

Serghei Donatovici Dovlatov - Mechick a fost un celebru ziarist și scriitor excentric, de origine armeană și evreiască în același timp, cunoscut în lumea întreagă, dar pe care mulți abia acum îl vor descoperi și care, deși n-a trăit decât 48 de ani, a reușit să schimbe ceva în Rusia, și să rămână în amintirea multora ca un mare curajos. În cele din urmă a emigrat la New York. E interesant de descoperit lumea boemă, atât cât se permitea în URSS, și mai ales cumplita cenzură, farmecul personajului fiindu-i dat și de actorul Milan Maric, un tânăr de numai 27 de ani, sârb, născut la Belgrad. Sankt Petersburgul, încă Leningrad în anii ’70, e descris de regizorul Alexei German Jr. ca un perpetuum bazar și la propriu și la figurat, ținut sub control de autoritățile bolșevice. La Berlinală a luat un premiu pentru originalitate și, într-adevăr, inclusiv filmările, seamănă mai degrabă cu un foarte sofisticat film de televiziune.

Read more: La taifas cu... Dovlatov

La taifas cu... Deadpool iar!

Mare succes american! E destul de greu de înțeles. Sau poate unde publicul are alte puncte de reper. Sigur că un personaj gen supererou, parțial negativ și ridicol, poate stârni interesul. Ryan Reynolds susține că a luat rolul tocmai pentru că în benzile desenate s-ar fi spus că Deadpool îi seamănă. Săracul, în afară de ultimul cadru nu-i vedem decât o față distrusă de o boală nemiloasă, omul spân cu acnee, la limita unui monstru, foarte departe de cel cu care ne-am obișnuit în formidabilul și atât de atașantul film: „Woman in Gold”, unde împărțea afișul cu Dame Helen Mirren. Bancurile cu canadieni sunt la ordinea zilei. Le-am mai întâlnit și în filmele polițiste de graniță. Sigur nimeni nu-și permite să le facă și cu Christopher Plummer! Alături de el apare Josh Brolin, fiul vitreg al Barbrei Streisand, pe care, pură coincidență, o regăsim într-o scenă din „Yentel” pe care tot ea l-a și regizat. S-ar putea spune… o afacere de familie.

Read more: La taifas cu... Deadpool iar!

La taifas cu... Familia mea nebună

După succesul extraordinar al unei comedii cu povești din Nord și limbaj ca atare, din Nordul Franței, unde dialectul e plin de ș în loc de s, Dany Boon, regizor și actor, s-a gândit să profite de ocazie și să mai pună la cale o aventură plină de umor și de tandrețe. Dacă prima încercare, de acum zece ani, era aproape intraductibilă, cea de acum funcționează, mai ales dacă ai un bun traducător, ceea ce a fost cazul în recenta premieră, pe care ne-a tălmăcit-o, cu har și haz, Ligia Soare. Kad Merad are o singură apariție fugitivă după un deceniu, dar nu putea fi complet ignorat de bunul său prieten, Dany Boon.

Read more: La taifas cu... Familia mea nebună

La taifas cu... patrupedele în misiune

Titlul „Operațiunea Ham-Ham” e mai inspirat găsit în românește decât originalul, și anume „Concurs de frumusețe canină”. Un câine polițist își ajută partenerul uman, cam ineficient, să prindă o rețea de hoți care fac trafic cu animale pe cale de dispariție, cum ar fi: un pui de Panda cu un nume cu rezonanță de mare pianist sau o splendidă și înfricoșătoare felină. Max nu-i prea încântat să se alăture unui agent FBI, dar iată-i că ajung la Las Vegas, unde descoperim că, pe lângă jocurile de noroc, patrupedele sunt extrem de importante. Până și porumbeii folosesc la ceva! Învață alte specii să zboare! Și mai ales se înduioșează.

Read more: La taifas cu... patrupedele în misiune