Main menu

header

cotnari wide

La taifas cu... Meg

Dacă tot e vară și merge lumea la mare, la noi problemele sunt șoselele, la ei rechinii, că se pare că nu-i deranjează înghesuiala/supraaglomerația chiar, de pe plaje și din apă! Cine ar fi putut mai bine să le vină de hac în Oceanul Pacific, care ar trebui să fie unul calm, după cum îi spune și numele, decât curajosul și forțosul Jason Statham, care pornește în adâncuri în căutarea unui specimen preistoric: un megalodon, pe scurt MEG. Firește pentru o stație de lucru ultramodernă, pe care ar fi invidiat-o, cu siguranță, și neîntrecutul savant Jacques-Yves Costeau, trebuia să existe și un sponsor, normal creionat ca ridicol și antipatic. Rolul i-a fost atribuit lui Rainn Wilson, care și în viața reală este și om de afaceri pe lângă producător, regizor, scenarist și actor de comedii tv și lungmetraje, precum cel de față. Povestea în sine e destul de naivă, salvată însă de șarmul lui Suyin, o chinezoaică delicată, care are și o fetiță (pe ecran) absolut adorabilă, Meiying, interpretată de grațioasa Sophia Cai, născută la Shanghai, de altfel filmul este o coproducție chino-americană, cum e la modă mai nou.

Read more: La taifas cu... Meg

La taifas cu... o nouă misiune imposibilă

Un film de acțiune extrem de americănesc, cu cascadorii mai mult decât spectaculoase, cu Tom Cruise în rolul principal, într-o formă fizică de invidiat, și cu muzica senzațională din serialul inițial, din 1967, compusă de neîntrecutul Lalo Schifrin, un argentinian, care se cunoaște că e și pianist, și dirijor, spre deosebire de actualul semnatar al ilustrației sonore Lorne Balfe, care pălește în fața Maestrului; scoțianul de numai 42 de ani, spre deosebire de octogenarul său coleg, încă mai are de aprofundat în ale combinației notelor de pe portativ. Ca să existe un echilibru de culoare, avem și doi actori afro-americani: Angela Bassett și Ving Rhames, pe care ca personaj îl cheamă Luther, poate cu gândul la Martin Luther King.

Read more: La taifas cu... o nouă misiune imposibilă

La taifas cu... minţile primejdioase

Iată un film greu de definit ca gen. E și SF, și paranormal, și de aventuri, și pentru adolescenți, și pentru visători, aduce cu „Labirintul/ The Maze”, are ceva din „Saga Amurg” și din vrăjitoriile lui „Harry Potter”, chiar dacă e mai puțin sentimental. Un fel de sfârșitul lumii, în care nu e foarte clar dacă se încearcă o exterminare a copiilor sau neputința de a găsi un leac contra unui virus bizar, care dă și supraputeri. Tinerii sunt împărțiți pe culori, în funcție de harurile pe care le au, portocaliul e maximum, iar personajele principale sunt alese să aparțină aproape tuturor raselor (politically correct). Avem doi băieți și două fete, în prim-plan o puștoaică foarte creață și ciocolatie, lagăre bizare, greu de distins răii de buni, arme multe și destulă violență, dar și un periculos citit al gândurilor și de modificare a lor, care, să sperăm, că or să rămână, deocamdată, pentru încă vreo câteva decenii, doar în scenariile de la Hollywood. O remarcă pe care probabil mulți și-o vor însuși, „chiar dacă n-ai condus niciodată o mașină, dacă știi să mergi pe bicicletă, o să te descurci”.

Read more: La taifas cu... minţile primejdioase

La taifas cu... fostul agent FBI din infernul din zgârie-nori

În 1974, apărea un film tradus similar, chiar dacă în original îi zicea „Infernul din turn”, dar cum pe atunci în București era emblematic cel al Televiziunii, cenzura și-a spus că e mai sănătos să-l adapteze în… „zgârie-nori”. În principiu era tot un incendiu, doar că într-o clădire unde erau invitate numai VIP-uri interpretate de foarte mari vedete hollywoodiene: Steve McQueen, Paul Newman, Fred Astaire, William Holden, Faye Dunaway, Richard Chamberlain și chiar și O.J. Simpson. După mai multe decenii, scenariul se oprește la o clădire absolut fabuloasă, cred chiar că ar trebui văzut cu un arhitect alături, pentru detalii, și pe care cu siguranță l-ar încânta aspectul și l-ar neliniști realizarea, în realitate, a unui asemenea proiect, pe care cine știe ce miliardar excentric local și l-ar comanda vreodată.

Read more: La taifas cu... fostul agent FBI din infernul din zgârie-nori

La taifas cu... Monştrii în croazieră

În așteptarea „Omului Păianjen” animație și a „Incredibililor 2”, ori a lui „Small Foot”, evident trecând și pe la „Tinerii Titani”, vacanța monștrilor începe cu „Hotelul Transilvania 3”, mutat, oarecum, pe un vas de agrement (nu-i chiar Titanicul, dar nici departe), unde e mare înghesuială de personaje, unul mai ciudat ca altul, dintre care unele ne sunt deja arhicunoscute. Mutanții par să se amuze pe valuri, singurul Drac e cam stresat și în plus se și îndrăgostește de cine nu trebuie. Preferata copiilor rămâne Mavis, fiica lui, și respectiv nepoțelul, Dennis, care nu e chiar un pericol public, ca precedenta obrăznicătură vedetă.

Read more: La taifas cu... Monştrii în croazieră

La taifas cu... Omul-Furnică şi Viespea

689 30 1Nimic nu pare mai fascinant decât să poți reduce ca dimensiune personaje și chiar clădiri ori orașe întregi. Povestea e de fapt veche, de pe vremea lui Gulliver, a lui Jonathan Swift. Numai că puștii din ziua de azi nu mai știu de Călătoriile în Țara Piticilor ori a Uriașilor și nici măcar de un scenariu, de mare succes al anilor ’80, „Iubito, am micșorat copiii!”. Diferența e că, de data asta, sunt niște supereroi cam bizari, care-și schimbă proporțiile în raport cu ceilalți, în funcție de nevoi. Omul-Furnică și Viespea vor pătrunde undeva, între lumi, ca s-o recupereze pe soția unui savant nu distrat, ci obsedat. Nebun de-a dreptul. Interpretat de Michael Douglas, machiat ca un fel de Don Quijote, că tot e la modă, în ultima vreme. Cea care a rătăcit vreo 30 de ani e fermecătoarea Michelle Pfeiffer. Numai că pe parcurs apar diverse obstacole.

Read more: La taifas cu... Omul-Furnică şi Viespea

La taifas cu... Budapest Noir

Dacă ați văzut „Șoimul Maltez” cu Humphrey Bogart sau filmele polițiste ale anilor ’30-’40, cu femei splendide, de vis, ca Hedy Lamarr (despre care tocmai s-a făcut un documentar recent și nu-i de mirare, că este prima care a jucat într-un film cu adevărat senzual, respectiv „Extaz” din 1933), atunci o să vă încânte această misterioasă poveste a unei fete ucise și care pare a nu interesa pe nimeni, în afară de un ziarist, pe care încă nu-l vorbea nimeni de rău, în 1936, căci jurnaliștii de investigații aveau cu totul altă anvergură. Cum am zice acum: încă nu-și stricaseră imaginea. Capitala foarte cosmopolită a vecinilor noștri devenise un loc extrem de periculos cu puțină vreme înainte de război, chiar dacă mulți nu credeau că Hitler va stârni o furtună, mai ceva ca Ucenicul Vrăjitor, și pe care n-a mai fost în stare s-o oprească. Producția este una foarte recentă, chiar dacă recreează parfumul epocii, impecabil.

Read more: La taifas cu... Budapest Noir

La taifas cu... Sicario

După succesul fulminant al primei părți a acestui film, deja cult, care a mai adăugat un cuvânt vocabularului nostru, cu nuanțe cinematografice; Sicario = ucigaș cu simbrie, scenaristul Taylor Sheridan, care deja scrisese o continuare, a găsit producători interesați și chiar dacă regizorul canadian oscarizat Denis Villeneuve nu a mai fost disponibil, a apelat la un italian: Stefano Sollima, expert în seriale tv, cu Mafia: Gomorra. A fost păstrat în distribuție firește foarte charismaticul Benicio Del Toro, socotit un Marlon Brando al zilelor noastre și care e un mare cinefil, îndrăgostit de al nostru Edward G. Robinson, prototipul gangsterului anilor ’30.

Read more: La taifas cu... Sicario

La taifas cu... Simon

Acest film adresat adolescenților de peste 15 ani cu siguranță va stârni multe comentarii, deși nu este la fel de explicit ca „120 de bătăi pe minut” al lui Robin Campillo sau „Touch Me Not”/„Nu mă atinge” al Adinei Pintilie. E povestea unui puști care-și dă seama că îi preferă pe cei de același sex, dar n-are curajul s-o mărturisească nici familiei, care de altfel e destul de permisivă, și nici colegilor de școală, ceea ce îl va determina pe unul dintre aceștia să-l șantajeze, ca să poată cuceri inima unei fete intangibile. Simon corespondează cu Bleu, a cărui identitate n-o vom afla decât în ultimul moment, și de care se îndrăgostește printr-un simplu schimb de mesaje, care se încheie cu formula: cu drag! Romanul semnat de Becky Albertalli, un psiholog specializat în terapia pentru copii, a fost tradus și în românește, la Editura Epica.

Read more: La taifas cu... Simon

La taifas cu... femeile dezlănţuite

La prima vedere pare un film cu nuanțe feministe și cu dedicație de speranță pentru cele aflate deja la vârsta a treia. În realitate, este o comedie foarte reușită și, excluzând câteva mici vulgarități, care sunt inevitabile în americăneștile zilelor noastre, e o foarte izbutită oglindă a dorinței de a trăi cu intensitate fiecare clipă, de a veni de hac trecerii timpului, eventual cu operații estetice, și dacă se poate de a găsi măcar o idilă, dacă nu un partener de viață care să reziste și la celebra replică: „Până ce moartea ne va despărți”. Clubul cititoarelor, care pe românește a devenit un titlu mult mai incitant, este în regia lui Bill Holderman (mai nou, producătorul preferat al lui Robert Redford, care după cum bine știm a jucat în „Desculț în parc” alături de actuala protagonistă, Jane Fonda), deși ne-am fi așteptat să fie realizatoarea, dar ce-i drept o avem coscenaristă pe Erin Simms.

Read more: La taifas cu... femeile dezlănţuite

La taifas cu... Dovlatov

Serghei Donatovici Dovlatov - Mechick a fost un celebru ziarist și scriitor excentric, de origine armeană și evreiască în același timp, cunoscut în lumea întreagă, dar pe care mulți abia acum îl vor descoperi și care, deși n-a trăit decât 48 de ani, a reușit să schimbe ceva în Rusia, și să rămână în amintirea multora ca un mare curajos. În cele din urmă a emigrat la New York. E interesant de descoperit lumea boemă, atât cât se permitea în URSS, și mai ales cumplita cenzură, farmecul personajului fiindu-i dat și de actorul Milan Maric, un tânăr de numai 27 de ani, sârb, născut la Belgrad. Sankt Petersburgul, încă Leningrad în anii ’70, e descris de regizorul Alexei German Jr. ca un perpetuum bazar și la propriu și la figurat, ținut sub control de autoritățile bolșevice. La Berlinală a luat un premiu pentru originalitate și, într-adevăr, inclusiv filmările, seamănă mai degrabă cu un foarte sofisticat film de televiziune.

Read more: La taifas cu... Dovlatov