Main menu

header

La taifas cu... „Maria Magdalena“

Regizorul australian Garth Davis, specialist mai degrabă în televiziune și în reclame, cu mare succes în ambele cazuri, după răsunătoarea reușită cu „Lion”, în care deja o distribuia pe Rooney Mara (alături de Dev Patel), a decis să ilustreze povestea Mariei Magdalena și să-i facă dreptate, de vreme ce chiar Vaticanul o consideră, alături de apostoli, o sfântă, care L-a însoțit pe Iisus Hristos. În această variantă, Mesia este interpretat de Joaquin Phoenix (care în viața de toate zilele trăiește o idilă cu Rooney, care a venit în România în vreme ce el filma la Buftea).

Read more: La taifas cu... „Maria Magdalena“

La taifas cu... „Death Wish“

Iată cum poate fi ambalată cinematografic și întru cucerirea publicului spectator ideea de a deține și de a folosi arme personale în veșnica revoltată America. Ba, mai mult, cum ești uneori nevoit să-ți faci singur dreptate dacă Poliția pare total dezorientată în a-i prinde pe niște criminali odioși care-i ucid unui doctor, unui chirurg eminent (Bruce Willis) nevasta (fermecătoarea Elisabeth Shue) și îi aduc fiica (pe Camila Morrone, un manechin argentinian) în stare de legumă, în comă, cu puține șanse de a se mai trezi vreodată. Filmul este, de fapt, un remake al celui din 1974, cu Charles Bronson în rolul principal, care era arhitect de astă dată, dar în rest scenariul e cam același, pentru că baza o constituie romanul din 1972 al lui Brian Garfield.

Read more: La taifas cu... „Death Wish“

La taifas cu Gringo

Mexicul a fascinat din totdeauna și s-au făcut nenumărate filme cu ființe atipice, de la răufăcători până la traficanții de droguri. Acesta e și motivul pentru care serialul „Narcos” de pe Netflix are atât de mare succes. Prin urmare, americanii s-au gândit să-l sfideze puțin pe Donald Trump și să-și ducă scenariul spre vecinii din Sud. Au avut grijă să existe inclusiv un tip de culoare, căruia Pantera Neagră (a negustorilor de stupefiante și nu supereroul din pelicula atât de gustată peste Ocean) îi spune cu un dispreț suveran și politic incorect: Negrito.

Read more: La taifas cu Gringo

La taifas cu... „Pantera Neagră“

De luni întregi se pregătește terenul pentru primul supererou de culoare, ca să fie totul mai „corect politic” ca niciodată. Ajungem într-un ținut imaginar, unde există o bogăție pe care se dă impresia că toată lumea o vânează: vibrano. Avem și un personaj pe care-l cheamă Ulise, o întrecere pentru a vedea cine e Pantera (Chadwick Boseman, din „Captain America”, unde n-avea rolul principal), firește, Neagră, constatăm la un moment dat că sunt chiar două!!! Sunt câteva scene cu desfășurări de trupe masive, care amintesc amețitor de subiectele istorice ale lui Sergiu Nicolaescu… Angela Bassett este o regină îmbrăcată ca pentru o paradă a modei foarte sofisticată, există o luptă permanentă pentru tron, filmările sunt făcute în Coreea de Sud, avem și un blond, care e Martin Freeman din „Hobbiți”, iar cea de-a doua Panteră Neagră e… parțial color, am putea spune, pentru că are o mamă albă (Michael B. Jordan, din genialul „Fruitvale Station”, povestea nedreaptă din metrou, regizată de același Ryan Coogler, care e primul afroamerican care lucrează pentru Disney ca realizator).

Read more: La taifas cu... „Pantera Neagră“

La taifas cu... „Winchester“

Cine n-a auzit de celebra armă Winchester și câte vieți a secerat? Familia care a dat numele acestui instrument letal pare blestemată de victime, mai cu seamă moștenitoarea averii, care nu contenește să facă spiritism și să construiască și să reconstruiască o casă bântuită de demoni, de duhuri rele și de fantome în sutele de încăperi stranii și înspăimântătoare. Personajul principal e interpretat de Helen Mirren, care se străduiește să-l facă, pe cât se poate, credibil. Jason Clarke, australianul din „Marele Gatsby”, din 2013, unde avea rolul celui care dezechilibrează întreaga poveste, este aici un doctor care ar trebui să-i pună un diagnostic stăpânei casei, totul petrecându-se undeva pe la 1900.

Read more: La taifas cu... „Winchester“

La tai­fas cu... secretele Pentagonului

În anul lui „MeToo”, e aproape de la sine înțeles să fi fost în competiția acerbă pentru Oscaruri și un film cu o femeie curajoasă (chiar dacă nehărțuită sexual), mai cu seamă într-o perioadă politică dificilă, Katherine Graham (Meryl Streep), ea fiind șefa unui foarte important ziar american „The Washington Post”. Sigur, tot timpul există concurență pe piață, în cazul dat „The New York Times” (pe vremea când la noi existau „Scânteia” și „România liberă”!). Dincolo de Ocean, președintele putea să fie deconspirat de presă. Nu era ușor, dar cu multă strădanie se putea ajunge la publicarea unor adevăruri, și atâta vreme cât subiectul a fost preluat și pus în imagini mișcătoare de un gigant hollywoodian, Steven Spielberg, era firesc să stârnească interesul.

Read more: La tai­fas cu... secretele Pentagonului

La taifas cu... o mamă disperată

Cele mai interesante două filme dintre nominalizările de anul acesta de la Oscar au fost aduse de Odeon Cineplex: „Shape of water/Forma apei” și „Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”, care e chiar mai misterios dacă rămâne cu titlul în original. Povestea este despre înverșunarea unei mame, ajunse în pragul disperării, care vrea neapărat să se facă dreptate, cu o tărie care amintește incontestabil de a noastră Vitoria Lipan, chiar dacă motivația e cu totul alta. Protagonista este Frances McDormand (soția celebrului Joel Coen), care, deși n-arată ca o vedetă hollywoodiană, e atât de convingătoare și de tulburătoare, încât urmărești cu sufletul la gură scenariul scris cu multă abilitate și har de regizorul Martin McDonagh, un londonez din părinți irlandezi, care deja a demonstrat cât de grozav e cu două pelicule palpitante: „In Bruges” și „Șapte psihopați și un câine”, de la care a păstrat trei dintre actori: Sam Rockwell, Woody Harrelson și Abbie Cornish. Interesantă este relația unuia dintre polițiști, aparent un dur, care se lasă umilit de propria sa mamă.

Read more: La taifas cu... o mamă disperată

La taifas cu... „Red Sparrow“

Filmul începe cu o scenă dintr-un spectacol de balet, ca să inducă mai bine ideea că ne aflăm undeva în Rusia. Avem un personaj pe care îl cheamă Ustinov (ca pe Peter Ustinov, celebrul actor, care a fost cândva și un Hercule Poirot, între altele în „Moarte pe Nil”). Dansatoarea, care aflăm foarte repede că în plină reprezentație e victima unui accident ce o va determina să-și încheie cariera, este Jennifer Lawrence, „oscarizata” din 2013. Surprinzător e că unul dintre oficialii Kremlinului este întruchipat de Jeremy Irons! Singura șansă de supraviețuire pentru ea rămâne să devină agent secret, după ce va urma o școală foarte severă și ambiguă, la limita între a forma prostituate și ucigași cu simbrie, unde o profesoară necruțătoare, expertă în manipulare, este Charlotte Rampling (cea care a jucat cândva în „Asphalt Tango”, al lui Nae Caranfil).

Read more: La taifas cu... „Red Sparrow“

La taifas cu... „Scurtcircuit“

Despre filmul lui Cătălin Saizescu se va vorbi mult. Este unul care pornește de la o poveste de dragoste și pe parcurs reconstituie drama de la Maternitatea Giulești, fiind dedicat victimelor de acolo, dar și celor de la Colectiv, melodia „Goodbye to Gravity” însoțind un lung generic final, extrem de stufos, pentru că a fost nevoie de multă lume ca acest proiect să vadă lumina aparatelor de proiecție. Greu de definit, dacă nu cumva este pe alocuri un documentar bine stăpânit ori o anchetă atât de necesară! Problema înfierilor legale și ilegale, tratată cu un umor amar… poate de asta totul e mai pregnant. Un portret al asistentei din ziua dramei, interpretată cu dăruire de Georgiana Saizescu, un preot senzațional, Ionel Mihăilescu, care pare că vine din aceeași familie cu Sean Penn, și un Tache Florescu formidabil în rolul pompierului salvator, care în scena de acasă, de la masa de seară de după tragedie, te face să te cutremuri mai tare decât de toate celelalte două ore de argumente și informații pe care le-am știut sau nu ori le-am uitat…

Read more: La taifas cu... „Scurtcircuit“

La taifas cu... muta

Un film genial și de o tandrețe infinită - asta ar fi descrierea cea mai exactă despre o prințesă fără voce (nominalizata la Oscar Sally Hawkins) care se îndrăgostește de un monstrulache fosforescent (Doug Jones). Ar fi putut la fel de bine să-i zică și „Urâțica și Bestia”, dar regizorul Guillermo del Toro a preferat să păstreze misterul. Personajul principal este o fată duioasă și fără glas, care are pe lumea asta doar doi mari prieteni până la marea iubire. Unul este un pictor de reclame, interpretat magistral de Richard Jenkins (tatăl mort din serialul HBO „Sub pământ SRL”), și o colegă de… mătură, pe care o întruchipează cu mult har Octavia Spencer, o actriță de culoare, alături de care a jucat, acum cinci ani, și românul nostru Vlad Ivanov (în „Snnowpiercer”). Cele două fac curat într-un laborator atipic, unde taie și spânzură un fel de fiară (Michael Shannon), care e ceva mai blând în „Cei 12 invincibili”.

Read more: La taifas cu... muta

La taifas cu... Churchill

Cel mai aclamat personaj dintre cele premiate la Globurile de Aur și care așteaptă un Oscar este Winston Churchill, în varianta total surprinzătoare și fascinantă a lui Gary Oldman (care a fost și Dracula, la Coppola). Zbuciumata istorie parlamentară britanică din momentul în care se punea problema unei înțelegeri cu Hitler e zugrăvită magistral, cu detalii picante și inedite. N-ar strica să fie, poate, atent analizată și de politicienii noștri istoria unui mare imperiu. Totul începe în 1940, într-un moment de cumpănă, când, deși nimeni nu-l dorea, Winston ajunge prim-ministru. Alături îi este credincioasa și răbdătoarea sa soție, Clementine, interpretată de Kristin Scott Thomas (căreia Lucian Pintilie i-a oferit un rol important în „O vară de neuitat”).

Read more: La taifas cu... Churchill