Irina Margareta Nistor

La taifas cu... „Omul-spectacol“

Dintotdeauna a tentat circul, ca subiect cinematografic. De la Fellini și al său „La Strada”, cu Anthony Quinn și Giulietta Masina, până la celebrul „Trapez”, cu Burt Lancaster. Hugh Jackman și-a dorit însă ceva mai mult: să fie protagonistul unui musical ecranizat de un debutant specializat, vizibil, în reclame tv, Michael Gracey. Marea vedetă visează dintotdeauna să fie un nou Fred Astaire sau un Gene Kelly, dar și un Dean Martin plus Frank Sinatra. Vrea să se vadă că a muncit fără să se simtă cât s-a chinuit. Povestea adevărată a lui P.T. Barnum e, de fapt, a unui om de afaceri care voia cu orice chip să câștige și care a ajuns să inventeze un nou stil de distracție, ce presupunea tot felul de bizari: de la femeia cu barbă la siamezi și pitici.

La taifas cu... „Minioamenii“

Deși ne-am obișnuit cu ideea, de la Jonathan Swift și al său „Gulliver în Țara piticilor” sau succesul cinematografic al anilor ’80 „Iubito, am micșorat copiii”, am așteptat cu interes „Downsizing”/„Minioamenii” pentru că era și cu un actor care întotdeauna (sau aproape întotdeauna) cucerește publicul: Matt Damon. Probabil unde am și rămas cu nostalgia lui „Good Will Hunting”/„Bunul Will Hunting”, pentru care a luat un Oscar, alături de Ben Affleck, cu care a scris scenariul. Soluția, de data aceasta, este una cu un oarecare haz, ca să salvăm planeta! Hai să găsim o formulă științifică de a face oamenii de doar câțiva centimetri. Regizorul Alexander Payne, care mai dăduse lovitura și cu „In vino veritas” încă din 2004 (și are o aluzie la vinuri și aici), și-a ales și o distribuție beton: mult premiatul și straniul austriac Christoph Waltz (din două filme ale lui Tarantino, „Inglorious basterds”/„Ticăloși fără glorie” și „Django Unchained”/„Django dezlănțuit”, plus „Horrible Bosses 2”, unde este, ca și în filmul de față, alături de Jason Sudeikis).

La taifas cu... „Ferdinand“

Pe lângă Moș Nicolae și Moș Crăciun, poate că cel mai așteptat personaj de Sărbătorile care tocmai s-au încheiat a fost Tăurașul Ferdinand, care, dintr-un simplu scurtmetraj, ce-i drept adorabil, din 1938, a devenit un film de aproape două ore, de o inventivitate extraordinară. Ideea rămâne aceeași, este un animăluț pașnic, iubitor de flori parfumate și de iepurași neajutorați, care nu vrea cu niciun chip să intre într-o coridă. Și de unde în copilărie e crescut de o fetiță minunată și are chiar și un prieten, un cățel, cam gelos, la maturitate e dorit cu ardoare de un toreador, care e făcut să semene cu Salvador Dali și descinde dintr-o decapotabilă roșie. Mustăciosul îl vrea neapărat într-o înfruntare cu mulți spectatori pe Ferdinand, cel cu ochi albaștri.

Read more: La taifas cu... „Ferdinand“

La taifas cu... Redutabilul

După succesul răsunător cu „Artistul”, alb-negru și mut, oscarizat, de altfel, Michel Hazanavicius reapare la Festivalul de la Cannes cu „Redutabil”, un film despre Jean-Luc Godard și povestea sa de dragoste, care duce chiar la o căsătorie cu Anne Wiazemsky. Tânărul și talentatul actor Louis Garrel intră în pielea controversatului autor al Noului Val Francez, cel care ne-a dăruit „Cu sufletul la gură” și „Pierrot nebunul” (ambele cu Jean Paul Belmondo). Inspirându-se din cartea lui Anne Wiazemsky (14 mai 1947 - 5 octombrie 2017), o romancieră și actriță de origine rusă, provenită dintr-o familie princiară și nepoata lui François Mauriac, pelicula prezintă lumea cinematografică din Hexagon în anii ’60. Godard nu s-a sfiit să declare că filmul e o idee tâmpită, dar lumea a fost fascinată să-l descopere și mai ales să-l ridiculizeze puțin pe temutul autor.

La taifas cu... „Amantul dublu“

Regizorul François Ozon vine cu un nou film fierbinte, în care o distribuie în rolul principal pe Marine Vacth, cea care, tot datorită lui, a ajuns să fie nominalizată la Césaruri pentru „Tânără și frumoasă”/„Jeune et jolie”. Partener: un belgian. Jérémie Renier, descoperit de frații Luc și Jean-Pierre Dardenne, unde cel mai bine a fost în „L’enfant”/„Copilul” (și el un adevărat „abonat” la Cannes). Marea surpriză în distribuție o reprezintă Jacqueline Bisset, devenită o mamă imposibilă, filmată tare dezavantajant, într-o țesătură psihologică extrem de complicată.

La taifas cu… Kronos

John Cusack, îmbătrânit și depresiv, ușor inexpresiv, într-un SF care se vrea original, dar nu prea reușește. Lumi înspăimântătoare, apocaliptice, roboți buni și răi, explozii care duc cu gândul la 11 septembrie, invazii și, mai ales, gândul că peste 100 de ani vor fi puțini supraviețuitori care vor tânji după un loc devenit un fel de Paradis pe Pământ, un adăpost de rele, supranumit „Aurora” (ca filmul lui Murnau sau al lui Cristi Puiu!), și exemplificat vizual de o superbă reprezentare colorată, asemenea minunii boreale. Precum în „Semne”, de acum ceva vreme, avem și un lan de porumb, dar și păduri care încă mai există, cu tot dezastrul ecologic.

La taifas cu taţii... vitregi

Unul dintre filmele de Sărbători a ajuns pe ecrane ceva mai devreme, din noiembrie, dar rezistă. „Tata în război cu… tata” este despre familii disfuncționale, reconstruite pe mai multe generații. Marea surpriză în această parte a doua este prezența lui Mel Gibson, care e un fel de personaj negativ, și îi place ideea, joacă entuziast partitura tatălui terorist, imposibil, de care bineînțeles că nepoții se atașează. John Lithgow e la polul opus, ruda ideală, de parcă n-ar fi jucat niciodată în „Raising Cain”, în regia lui Brian De Palma, din 1992, în care suferea de multiple personalități și devenea coșmarul tuturor celor din jur. Marea competiție se dă însă între Mark Wahlberg și Will Ferrell, până ce nu intră pe fir al treilea părinte, musculosul John Cena (rapper și specialist în lupte corp la corp).

La taifas cu… „Liga Dreptăţii“

Iată-ne ajunși din nou, în 3D, la supereroi. Filmul începe cu moartea lui Superman (Henry Cavill), iar Batman (Ben Affleck) și Wonder Woman (Gal Gadot) fac echipă și încep recrutările din care nu vor lipsi Aquaman (Jason Momoa), Cyborg (Ray Fisher) și The Flash (Ezra Miller), poate cel mai atașant. J.K. Simmons e un șef al Poliției, convingător și de temut. Pe Ben Affleck îl amuză rolul lui Batman, iar Alfred, majordomul, este Jeremy Irons (într-o altă variantă fiind interpretat magistral și de neuitat de Sir Michael Caine).

La taifas cu... „Mariţa“

Misterioasa Marița nu e vreo fiică, vreo nevastă ori vreo amantă, ci, pentru un bărbat tipicar, ceva poate mult mai de preţ: o maşină, cam bătrâioară (ceea ce ne dă de înţeles că n-ar accepta de la o parteneră de viaţă), dar fidelă şi de încredere chiar şi la drumuri mai lungi. Tatăl, respectiv stăpânul obiectului pe patru roţi, este interpretat, ca de fiecare dată, cu mult har şi dăruire, de Adrian Titieni, iar fiul, de neîntrecutul Alex Potocean (care pare băiatul prin excelenţă, de la „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, Palme d’Or-ul de acum zece ani al regizorului Cristian Mungiu). Marița e un road-movie atipic, autohton, pe şoselele pline de hârtoape şi arhicunoscute şi înjurate, cu discuţii cărora le aştepţi deznodământul şi vrei să ştii unde ar trebui să ajungă sau la ce fac aluzie. Filmul a luat Trofeul Anonimul, cel adjudecat de public, în Deltă, deci are un atu incontestabil. Regizorul e la debut în lungmetraj, dar garantat nu ne vom plictisi la producţiile sale. Are un fel de subtilitate plină de simplitate şi, mai ales, de claritate, care face plăcere privitorului, o logică de la care nu se abate şi nu lasă întâmplările „în coadă de peşte”, ca să ne stoarcem noi creierul să-i construim un final. Cu siguranţă că mulţi aţi avut automobile pe care le-aţi botezat (încă de pe vremea când doar se dădea un nume şi nu se ţinea şi o slujbă...), deci va fi o bună ocazie să vă amintiţi ce şi cum!

Read more: La taifas cu... „Mariţa“

La taifas cu… Thor

O nouă aventură în lumea supereroilor, tratată cu destul de multă ironie, cu un Sir Anthony Hopkins care a marșat la această poveste, cu un Thor fermecător (Chris Hemsworth), al cărui tată pe ecran e nimeni altul decât cumplitul din „Tăcerea mieilor”. Nu lipsește nici Doctor Strange (Benedict Cumberbatch), care se dovedește a fi destul de afurisit, dar incomparabil mai cumsecade decât Hela (Cate Blanchett), al cărei nume are rezonanță de Iad. De Locky aproape că ți-e milă, deși are o capacitate extraordinară de metamorfozare. Hologramele sunt atotprezente și în rolul lui Hulk: Mark Ruffalo, care i-a luat locul lui Eric Bana, dar și lui Edward Norton.

La taifas cu… criminalii din Orient Express

Mare curaj să faci un remake când varianta inițială a fost aclamată și acceptată de însăși Agatha Christie. Ideea lui Kenneth Branagh de a-și atribui rolul lui Hercule Poirot nu e dintre cele mai fericite, pentru că deja toată lumea îl preferă pe David Suchet, care l-a întrecut până și pe legendarul Peter Ustinov (din „Moarte pe Nil”, pe care regizorul a dat de înțeles că ar vrea să-l refacă, în egală măsură). Johnny Depp pare destul de nefiresc în rolul victimei, deși s-ar vrea… mortal.