de Cătălina Tăgârţă
- Rodia Tilianu, promotor acreditat al alimentaţiei naturale, face mâncare fără aragaz de 24 de ani!
Când aud expresia: „a găti fără foc”, multe persoane se gândesc la salate, lactate sau fructe. Pentru Rodia Tilianu, promotor acreditat al alimentaţiei naturale în România, acesta nu este numai un stil alimentar, ci şi un stil de viaţă. De mai bine de 20 de ani, ea găteşte „la rece” absolut orice: de la cafele şi supe până la prăjituri şi torturi de ciocolată. Rodia îi sfătuieşte pe toţi cei care vor să fie sănătoşi şi frumoşi să consume cât mai mult timp numai hrană vie.
„Prin coacere, enzimele şi vitaminele dispar”
- Ce înseamnă hrană vie?
- Hrana vie înseamnă mâncarea aşa cum ne-o lasă natura. Gândiţi-vă numai la asta: roşia o culegem coaptă din grădină. Ce nevoie mai e atunci să o fierbem? Puteţi chiar să faceţi acest experiment acasă: luaţi două roşii aproape identice, una o fierbeţi şi una o lăsaţi aşa cum e. Puneţi-le pe fiecare pe câte o farfurie timp de trei zile şi vedeţi ce se întâmplă, în ce stare ajung, dacă mai puteţi să mâncaţi roşia fiartă. În procesul de preparare a alimentelor pe care noi le consumăm se depăşeşte temperatura de 37 de grade Celsius, iar enzimele dispar pur şi simplu. Aşadar, la temperaturile obişnuite de fierbere şi de coacere din bucătăria tradiţională (între 100 şi 200 de grade Celsius), nu mai există enzime, deci nici vitamine. Acestea se volatilizează în mirosurile mâncărurilor, în timpul fierberii sau coacerii. Medicul german Ernest Gunter a numit-o hrană vie, dat fiind faptul că enzimele, vitaminele, proteinele şi toate componentele unei farfurii „gătite fără foc” se păstrează în preparate, în starea şi organizarea lor complexă naturală şi interacţionează armonios şi natural cu altă creaţie a naturii - corpul biologic uman, darul natural nepreţuit de care fiecare dintre noi se bucură. Aşa cum spunea şi Hipocrate: „Hrana voastră să vă fie medicament, iar medicamentele să vă fie alimentele”. Trebuie trezită conştiinţa şi responsabilitatea fiecăruia în parte. În plus, cei care consumă numai hrană vie se vor vindeca şi de foarte multe boli. În orice anotimp, natura ne pune la dispoziţie toate cele necesare pentru o farfurie corectă. În sezonul rece se pot consuma: varză, zarzavaturi, lapte (nefiert, nepasteurizat) şi toate produsele lactate obţinute până la 57 de grade Celsius, ouă, toate sortimentele de seminţe şi sâmburi şi câte şi mai câte „bunătăţi”.
- Când aţi început să gătiţi fără foc şi din ce motiv?
- Prin 1987 cred, cineva mi-a recomandat o carte de-a lui Ernest Gunter. Atunci parcă am avut o revelaţie şi am trecut brusc la hrana vie.
- După ce principiu vă ghidaţi?
- Este important să înţelegem că alimentaţia naturală respectă gustul, mirosul, culoarea, forma, aspectul şi prezentarea preparatelor tradiţionale, adică acelea cu care plăcerea ne-a obişnuit. Vreau să spun că o sarma gătită fără foc are gustul, aspectul şi forma celor cu care ne-am obişnuit. Ciorbele la fel. Sunt trei principii de bază în alimentaţia naturală. În primul rând, consumăm produsul şi nu producătorul. Deci, laptele nu văcuţa, oul, nu găina, mărul, nu pomul şi aşa mai departe. Al doilea principiu constă în faptul că pentru prepararea alimentelor nu se foloseşte o temperatură mai mare de 37 de grade Celsius. Cea din urmă regulă este că se exclud toate produsele rafinate, tehnologizate şi modificate genetic, cum ar fi pâinea, zahărul, uleiurile rafinate - toate acestea fiind cancerigene. În noua conduită alimentară, acestea sunt înlocuite cu miere, tărâţe şi ulei presat la rece.
„Hrana-medicament regenerează complet corpul”
- Înainte consumaţi mâncare gătită la cald?
- Şi nu doar atât. La vremea aceea mâncam ca orice om, eram supercarnivoră. Onoram în special bucătăria ardelenească, pentru că eu mă trag din această zonă.
- Cum s-a făcut trecerea la hrana vie? V-a fost greu la început?
- La mine, trecerea de la alimentaţia tradiţională (preparată, fiartă, moartă) la hrana vie s-a făcut brusc, de pe o zi pe alta. Am făcut acest pas imediat ce mi-am dat seama că prin farfurie introduceam în organism vitalitate sau boală, ordine sau dezordine. După şapte zile, deja nu îmi mai era foame. Apoi, a mai fost un prag la 21 de zile. După aceea, a început să se instaleze curăţirea, detoxificarea, care a venit automat de pe tractul digestiv. După nouă luni, corpul s-a regenerat complet, atât timp cât a fost şi încă este alimentat cu informaţii naturale, care-l naturalizează. În plus, noul stil de viaţă rezolvă problema constipaţiei şi reprezintă o corectă hrănire a emoţiilor. Atenţie însă: termenul „crud” este nepotrivit din moment ce alimentele sunt „coapte” la soare!
- Schimbarea se resimte şi pe plan emoţional?
- Noi ne hrănim cu amintiri. Toate emoţiile din momentul mesei se transmit, prin mâncare, în organism. Trecerea se face de la o alimentaţie cantitativă la una calitativă. Vreau însă să specific că vorbim despre un regim alimentar natural, nu vegetarian, şi cu atât mai puţin naturist. Oamenii când aud cuvântul alimentaţie se gândesc deja la ce să bage în gură ca să atenueze foamea. În 1990 am vrut să aflu ce e omul, boala, foamea, şi astfel am încercat tot felul de experimente. Îmi place să spun că alimentaţia e un cuvânt cu trei dimensiuni: mentală, emoţională şi fizică sau palpabilă. Mileniul trei tratează alimentaţia doar la nivel informaţional... De exemplu, friptura dă nervozitate, aduce cu ea momentul tăierii animalului.
„N-am mâncat 49 de zile, ca să văd ce se întâmplă”
- Ce experimente aţi făcut?
- Unul dintre acestea a constat în faptul că n-am mâncat 49 de zile, ca să văd ce se întâmplă. În acea perioadă mi-am dat seama că se dezvoltaseră capacităţile extrasenzoriale. Altă dată am mâncat numai usturoi timp de o săptămână, la fel, să văd dacă supravieţuiesc.
- Noul regim de viaţă are ceva de-a face şi cu cantitatea hranei sau ţine cont doar de calitate?
- Un om are nevoie de 300 de grame de mâncare calitativă pe zi pentru a supravieţui, însă, în general, mâncăm mai mult decât avem nevoie. Alimentaţia trebuie făcută din libertate, din respect pentru tine însuţi. Fiecare om e o individualitate, nu numai ca aspect, ci şi ca structură, şi de aceea diferă şi cantitatea de mâncare de la o persoană la alta. Mi se pare nedrept ca în 2010 altcineva decât bunul-simţ să dicteze conţinutul farfuriei mele. Şi asta pentru că Dumnezeu a creat fabrica de lapte, care e vaca sau capra, a creat fabrica de zahăr, care e albina, iar pentru fiecare boală a pus în grădină câte o plantă.
- Vorbiţi-mi despre ieşirile la restaurant. Cum vă descurcaţi?
- Desigur. Merg la restaurant să cercetez, să experimentez... cunosc toate tipurile de bucătării şi suntem fericiţi, atât eu, cât şi soţul meu, când găsim la restaurant ceva ce putem mânca. Îmi doresc foarte mult ca localurile să introducă, treptat, şi meniuri cu hrană vie, mai ales că domeniul este deja acreditat.
- Familia vă este alături în acest stil de viaţă?
- De 24 de ani, toată familia mea mănâncă preparat la rece, fără foc, şi starea generală de sănătate e foarte bună, confirmată de analize.
„Prepar prăjituri la rece”
- Ce anume gătiţi fără foc?
- Am reţete proprii, descoperite şi experimentate de mine, pe care le-am prezentat în diferite ipostaze: expoziţii, conferinţe, demonstraţii practice, emisiuni televizate, cursuri şi târguri. Mergeam, spre exemplu, la târgul de carte şi, în loc să mă preocup de prezentarea cărţii mele „Bucătăria fără bucătărie. Gustul evoluţiei”, eu găteam fără foc lângă stand, iar participanţii degustau ciorbele, chiftelele sau prăjiturile pregătite acolo sub privirile lor. Prepar la rece tot ce vreţi. Gătesc fără aragaz de la supe, sarmale, cafea şi prăjituri până la mâncare cu gust de cârnăciori, mititei, ceafă de porc şi miel. Singurele mâncăruri pe care nu am reuşit să le fac au fost: fasolea şi mămăliga. În rest, gătesc de toate. Fac şi bomboane de ciocolată şi chiar îngheţată. Ba chiar am luat şi Premiul special al juriului la o competiţie gastronomică de renume, pentru un tort natural.
- În concluzie, cum aţi descrie acest stil de viaţă şi alimentar?
- Vreau să specific că vorbim despre o atitudine; nu este un regim, este un mod armonic de viaţă. În mileniul trei este stupid şi ruinător să reducem alimentaţia doar la ce băgăm în gură, fără să avem o minimă cunoştinţă a locului de unde provine, pe cine serveşte, ce consecinţe are asupra noastră. Friptura dă nervozitate, violenţă, aduce cu ea teama condensată chimic din momentul tăierii animalului. Cercetătorii domeniului cunosc foarte bine aceste aspecte, dar nu ei stabilesc specificaţia alimentaţiei planetare, ci comercianţii, care au doar interesul conservării şi păstrării îndelungate a produselor. Rafinata expresie a alimentaţiei naturale, creaţia naturii pusă în farfurie, aduce cu siguranţă bucurie vieţii. Este alimentaţia care nu condiţionează, ci eliberează.
„Dumnezeu a creat fabrica de lapte, care e vaca sau capra, a creat fabrica de zahăr, care e albina, iar pentru fiecare boală a pus în grădină câte o plantă“
- Daţi-ne câteva reţete...
- Pentru cafea, de exemplu, aveţi nevoie de 100 g cafea naturală măcinată, 1,2 l apă şi miere, după gust. E foarte uşor de preparat. Seara se pune cafeaua într-un ibric, se toarnă apa peste ea şi se lasă până a doua zi dimineaţă, când se îndulceşte cu miere.
Ceaiul se face la fel şi este extrem de reconfortant. Favoritul meu este cel de măceşe şi de afine uscate.
Iată cum se pregăteşte şi o ciorbă de zarzavat, spre exemplu. Pentru 15 porţii aveţi nevoie de: 3 l borş proaspăt, 300 g morcovi, 100 g ţelină, 100 g păstârnac, 100 g rădăcină de pătrunjel, 250 g ceapă uscată, 3 ouă, 100 g smântână dulce, 50 ml ulei, 50 g muştar, o legătură de pătrunjel verde, 3 fire de leuştean, 25 g legumix, kerrie (o combinaţie de condimente) şi piper. Se curăţă zarzavaturile şi se taie cubuleţe foarte fine. Apoi, împreună cu ceapa şi verdeaţa, se aşază într-un vas, care nu trebuie să fie din metal, şi se toarnă borşul (n.r. - făcut în prealabil tot cu apă rece) şi se lasă cel puţin şapte ore. În acest timp, toate componentele active din zarzavaturi se vor transfera în lichidul supei. Se adaugă apoi în bol piperul şi legumixul. Separat se freacă oul cu muştarul, uleiul şi smântâna dulce, păstrând o lingură cu ulei, pe care o frecăm cu kerrie. După 24 de ore se serveşte în boluri obişnuite de ciorbă, iar la fiecare porţie se adaugă o lingură din compoziţia de ou, ulei, muştar şi câteva picături de ulei frecat cu kerrie, care îi va da aspect de fiert.
Pentru sărmăluţele gătite la rece aveţi nevoie de varză murată pentru foi, iar pentru compoziţie folosiţi următoarele ingrediente: trei pumni cu ciuperci, trei-patru foi de varză tocate mărunt, o ceapă mijlocie dată prin răzătoare, un pumn cu grâu înmuiat şi măcinat, un pumn cu tărâţe de grâu, înmuiate în prealabil, piper, cimbru, enibahar şi coriandru măcinate fin, boia de ardei dulce, o lingură cu ulei, verdeaţă tocată şi o lingură cu unt. În loc de ciuperci puteţi folosi şi nucă şi măsline măcinate. Toate aceste ingrediente se frământă şi va rezulta compoziţia cu care veţi umple sărmăluţele. După ce le aşezaţi pe platou, puteţi orna cu smântână. Poftă bună!
PONT! „Cei care consumă numai hrană vie se vor vindeca de foarte multe boli, printre care şi de constipaţie“