…La 19 august se vor împlini 142 de ani de la lansarea întâiului teatru evreiesc profesionist din lume! Se întâmpla în 1876, la cunoscuta grădină ieșeană „Pomul verde”, unde actorul și scriitorul Avram Goldfaden (1940-1908) a prezentat un spectacol cu trupa sa, lansând Teatrul Evreiesc din România! Care, în 1948, a devenit și instituție de stat… O Istorie sub boltă de stele, de la dramaturgi, actori, regizori la spectacole. Piese și dramatizări ale unor reprezentanți de seamă ai literaturii idiş (Şalom Alehem, I.L. Peretz, Mendele Mocher Sforim, Isaac Bashevis Singer, Ephraim Kishon), ale unor clasici ai dramaturgiei evreieşti (S. Ansky, Iacob Gordin, H. Leivik), dramaturgi evrei din România (Mihail Sebastian, Aurel Baranga, Dumitru Solomon, Alexandru Sever) şi din lume (Arthur Miller, Israel Horovitz, Mario Diament), fără a fi uitați autori celebri ai dramaturgiei universale - Molière, Henrik Ibsen, Bertolt Brecht, Max Frisch, Friedrich Dürrenmatt etc. Un repertoriu de mare ținută ideatică și estetică susținut de o pleiadă de actori de elită, dintre care amintim, printre mulți alții, pe Sevilla Pastor, Dina și Lia König, Carol Feldman, Tracy Abramovici, Mauriciu Sekler, Isac Havis, Samuel Fischler, Sonia Gurman, Leonie Waldman Eliad, Theodor Danetti.
Read more: Lunga şi fascinanta Istorie a Teatrului Evreiesc de Stat!...Un om care bate des sălile de teatru din întreaga țară, ba mai are și doi copii în București, de 19 și 23 de ani, ambii mai și mergând pe la teatru, este mereu preocupat de prezența adolescenților, a tinerilor în dramaturgia și spectacologia din România. Dacă în privința teatrului pentru copii stăm excelent, când vine vorba despre tineret, nu prea ne răsfață repertoriile. Mi-am dus minunații copii la excelentul spectacol de la „Excelsior”, cu piesa englezului Alan Bennett, „The History boys” („Poveste cu parfum de liceu”), remarcabil regizată de Vlad Cristache și interpretată cu mult har de un evantai de tineri actori, stimulați de jocul încântător al celebrului Mihai Dinvale! I-am dus în Templul Thaliei și la excelenta reprezentație a Claudiei Motea în „Pușlamaua de la etajul 13”, jucată în sala Pictură de la Naționalul bucureștean. Încântați, nu însă fără să rețin o întrebare a Mariei, în anul III la Drept: „La o piesă despre studenți nu ne poți duce?”... Am căutat prin memorie, prin repertoriile teatrelor din Capitală și din țară, dar, din păcate, n-am găsit nimic!
Read more: Unde sunt, pe scenă, tinerii din jurul nostru?…Dramaturgia română reprezintă, cu unele excepții, un subiect de care multe teatre nu se preocupă. Regizori, mai ales, și directori de teatre afirmă, cu o condamnabilă nonșalanță, că nu există texte românești, fără ca ei să le fi căutat, citit și promovat. Una dintre frumoasele excepții o reprezintă un actor, regizor și director de teatru, Petru Hadârcă, omul care conduce pasionat Naționalul „Mihai Eminescu” din Chișinău. După ce a aruncat un minunat Pod de teatru peste Prut între Naționalul Nr. 1 din Basarabia și Prima Scenă românească, Naționalul bucureștean, condus de Ion Caramitru, acum se pregătește de a IV-a Reuniune a Teatrelor Naționale din România și Republica Moldova. Cele șapte Teatre Naționale din România (București, Iași, Cluj, Târgu Mureș, Sibiu, Craiova și Timișoara) și trei Teatre Naționale din Basarabia, două din Chișinău („Mihai Eminescu” și „Satiricus I.L. Caragiale”) și unul din Bălți („Vasile Alecsandri”) se vor întâlni, toamna ce vine, în perioada 18 septembrie - 1 octombrie, în Basarabia, la a IV-a Gală. Una cu totul aparte, numai cu texte românești, un respectuos Onor pentru Centenarul Marii Uniri!
Read more: Şi Dramaturgia Română onorează Centenarul!...De vremuri, ținutul Balcanilor a fost unul aparte, la porțile Orientului, cu timp mereu fierbinte, pe un „butoi cu pulbere”, cu violențe și trădări, trame, drame fără sfârșit. De unde și cultura zonei, trepidantă, cu dramatism și șarm anume. Există și o Dramaturgie a Balcanilor, dezvoltată mai târziu decât muzica, dansul sau romanul, dar cu un aer inedit căutat de europeni. Unul dintre dramaturgii Balcanilor, mult jucat în lume, este macedoneanul Dejan Dukovski, născut în 1969, la Skopje, prezent cu succes și pe scene din România. Scriitorul pentru care „Balcanii nu-s morți” a apărut, acum patru ani, pe scena Naționalului bucureștean, cu piesa tumultuoasă „Butoiul cu pulbere”, o tragicomedie neagră, dintr-un univers balcanic dur, în limbaj și gest, cu viața sub violență, în umbra crimelor absurde. Totul e tensionat, nu mai are sens, e un fel de „joc al vieții și al morții” în Sud-Estul Europei din postcomunism. În spațiul acesta balcanic, unde veselia însoțește drumul spre groapă, unde muzica și dragostea de viață reprezintă un mod de a fi, clipa se află în așteptarea unei mici scântei ca totul să devină explozie și implozie. Cu acest sentiment am privit, la premieră, în 2014, spectacolul de profunzime realizat de Felix Alexa pe întâia scenă a țării, jucat cu patos de Răzvan Vasilescu, Marius Manole, Marius Bodochi, Crina Semciuc, Alexandra Sălceanu, Victoria Dicu etc.
Read more: „Când s-o-mpărţit norocu’“…În ultimii ani, România a descoperit bucuria Spectacolelor stradale. De teatru-teatru, teatru-circ, teatru-muzică, pantomimă, teatru de păpuși (unele uriașe), statui vivante, teatru pe apă, spectacole care, fiind fără plată, atrag un număr record de spectatori de toate condițiile sociale și educă gustul estetic, în special al tinerei generații. Vara, în timpul Marelui Festival de Teatru de la Sibiu, orașul de pe Cibin devine o Scenă uriașă plină de care alegorice, de povești fermecătoare, așteptate cu interes enorm și aplaudate ca atare. „Moda Sibiu” - spectacole stradale cu trupe de elită din lumea-ntreagă a încântat orașele Baia Mare, Bacău, Constanța, Râmnicu Vâlcea, Târgoviște și Capitala țării...
Read more: Capitala-ntreagă, ca o fermecătoare scenă de Teatru!...Rar mi-a fost să merg atât de interesat la un spectacol și să plec abătut! Spectacolul în cauză se numește „Zaraza” și este producția Teatrului „Toma Caragiu”, Ploiești. Cauzele interesului major? În primul rând, timpul cu parfum din istoria muzicii românești interbelice pe care o promitea „Zaraza”, cântecul tinereții părinților mei, cu inserții rare din Zavaidoc și Cristian Vasile, pe care îi ascultasem la patefonul tatălui. Apoi, Secția de revistă a teatrului prahovean, una de valoare și de tradiție, prin anii ’70 fiind fără egal în domeniu! Atrăgea și numele regizorului, Răzvan Mazilu, „pionier al dansului contemporan în România, artist complex, coregraf, regizor, cu o gamă largă de genuri artistice: de la dans la teatru, de la clasici la musical, de la cabaret la operă”, cum îl caracteriza interesantul caiet-program al spectacolului. Îl aplaudasem pe valorosul Răzvan Mazilu la finele unor musicaluri („Cabaret” și Cartea Junglei”, la Teatrul German de Stat din Timișoara; „West Side Story - Manifestul unei generații”, la Odeon). Acum, la timona unui spectacol de revistă. Care, după scenariul dramaturgului-actor Dumitru Chirilă, avea să pornească spectaculos, în decorul Ioanei Smara Popescu și producția muzicală a lui Alexei Țurcan, Răzvan Mazilu semnând regia, coregrafia și costumele.
Read more: Frumoasă Zaraza, cine te-a întristat?!...Îmi place să descopăr noi actori și regizori, tineri cu talent, pasiune și speranțe, fiecare visând la „bastonul de General” aflat în ranița fiecăruia, care, nu-i așa, într-o bună zi... Un asemenea tânăr am aplaudat cu bucurie într-un recent spectacol prezentat de Teatrul „Ariel” din Râmnicu-Vâlcea în „Ariel Inter Fest”, Festivalul Internațional ținut în perioada 17-21 iunie, în Zăvoi. Spectacolul, „Colonelul și păsările”, un text excepțional al bulgarului Hristo Boicev, jucat în mai toată lumea. L-am văzut și la noi, la Teatrul Bulandra, și, acum doi ani, la Teatrul Independent „Coquette” din București. Este o piesă tulburătoare, cu povestea unor pacienți dintr-un spital de boli mintale, care, de la un rătăcit colet cu uniforme ONU, cred că au interceptat un semn militar și decid să-și facă propria armată ca să plece cu ea la Strasbourg pentru a se înrola în Forțele Națiunilor Unite! Comică și tragică, această pregătire de... exod al nebunilor, într-un M.A.S.H. cu iz balcanic, nu-i decât visul de evadare dintr-o realitate-închisoare, dintr-o societate în care individul este uniformizat, depersonalizat treptat, dar total.
Read more: „Colonelul şi păsările“ visând la „bastonul de General“!