...Premieră de excepție la Teatrul Național Radiofonic: „Sfaturile Melaniei”, de dramaturgul basarabean Irina Nechit. Cel mai bun text în Concursul de Dramaturgie ținut anul trecut pe malul stâng al Prutului. Piesa care i-a prilejuit Irinei Nechit, ziarist de ținută, poet postmodernist premiat, debutul ca dramaturg în România. Ea nu a debutat însă în dramaturgie. Dimpotrivă, a fost jucată cu succes în teatrele din Basarabia. La Naționalele din Chișinău: „Maimuța în baie” la „Satiricus I.L. Caragiale”; „Doamna din satul florilor ce mor” la „Eugene Ionesco”; „Mi-e frică de Marea Neagră”, după monodrama „Nudiștii”, la „Mihai Eminescu” și „Culoarul morții”, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Bălți. Acum, „Sfaturile Melaniei”, altă monodramă.
Read more: Sfaturile Rodicăi Mandache către studenţii săi şi tinerii actori...„Antigona”, capodoperă a tragediei clasice grecești, prima scrisă în trilogia cu „Oedip rege” și „Oedip la Colonus” de Sofocle, preferatul lui Aristotel dintre poeții Atenei secolului al V-lea, câștigătorul a 18 premii literare, neștiind ce-i alt loc în ierarhia valorilor. Antigona e fiica lui Oedip, condamnat la orbire și rătăcire de zei pentru incestul cu Iocasta, mama sa, care i-a mai născut pe Etocle, Polynice și Ismena. Cei doi băieți vor muri în luptă fraticidă, cum i-a blestemat Oedip, în Teba, unde domneau în paza unchiului Creon, care decide ca Etocle să fie îngropat ca un erou, în timp ce leșul lui Polynice e lăsat hrană pentru corbi și animale sălbatice. Antigona sfidează însă legea lui Creon, în numele obiceiului strămoșesc al îngropării celui mort, și îl acoperă cu pământ pe Polynice, fapt pe care regele nu-l iartă, întrebând de „nu-i o încălcare a ordinii divine?”.
Read more: Fascinaţia Antigonei, cea care aduce „Iubirea, nu Ura“!...23 Aprilie. 1564. În Anglia se naște William Shakespeare. La aceeași dată, în 1616, Marele Will se ridică între îngeri, în Nemurire.
Read more: „Planeta Shakespeare“, Craiova, Oradea şi „Nottara“...S-a născut la București, în 1940, dar a copilărit în Ploiești, unde, pe când era copil, se plimba cu bicicleta lui Nichita Stănescu, genialul poet care i-a devenit mentor. Pasiunea sa a fost însă muzica (interpret vocal și chitară bas în orchestra de ecou Zig Zag). Dar patimă avea să-i devină Teatrul, pentru el a și revenit în Capitală, în 1977, chiar dacă i s-a jucat o piesă („Concediu nelimitat”) lângă sonde. La șapte ani după întoarcerea în orașul natal, în ’84, a debutat „en fanfare” pe scena Teatrului Nottara cu „Trăsură la scară”, în regia remarcabilului, regretatului Dan Micu, și cu un Horațiu Mălăele fascinant. Succesul enorm i-a adus prietenia dramaturgului de substanță Horia Lovinescu, director la „Nottara”, care a crezut în talentul aparte al lui Mihai Ispirescu și, în 1988, i-a trimis spre scenă a doua piesă, „Aprilie, dimineața”, text atipic, de mare curaj, având un personaj din teatrul absurdului („Nenăscutul”) care vine în „societatea socialistă multilateral dezvoltată”, cu 30 de ani înainte de a fi programat să se nască. Dându-și seama ce proporții are minciuna în societatea comunistă, el nu acceptă să rămână aici.
Read more: Dramaturgul român de elită cu „Trăsură la scară“ şi lupte grele cu PCR!...Premieră de zile mari la Târgu-Mureș, la Teatrul Național - Compania „Liviu Rebreanu”! Un „Ivanov” de referință, de la regie și scenografie la interpretare, cu piesa marelui Cehov, scrisă în 1887, altă tragicomedie despre drama și umorul amar al Omului, din care nu lipsesc iubirea, trădarea, ambiția, deznădejdea, decăderea, ruinarea, teme dezvoltate în mai toate textele cehoviene.
Read more: Un (minunat) Hamlet de Târgu-Mureş, nu de... provincie!…27 Martie 1918. La Chișinău, în Sfatul Țării, se semnează întâia dată Unirea Basarabiei cu România, gând sublim devenit realitate legiferată în același an, în 1 Decembrie, la Alba Iulia.
Read more: Măria Sa Teatrul şi Centenarul Marii Uniri...I-am aplaudat de multe ori la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” și afirm că, la ora actuală, Vasile Muraru și Valentina Fătu reprezintă cel mai în formă cuplu din aria divertismentului de calitate, un argument fiind și ultima premieră de acasă, „E spectacol în oraș”. Surpriză și mai mare când am văzut spectacolul de la doi pași de Arena cu miracole a lui Dobrin: „Ah, Pitești, ce drag îmi ești!”, scenariul, ca și la București, Vasile (și autorul regiei) și Valentina, care nu au coborât trambulina, dimpotrivă, chiar dacă au riscat nebun pornind la un nou drum pentru Teatrul „Al. Davila” cu mulți nu prea inițiați în spectacolul de Revistă. Acest evident salt al Revistei argeșene a fost și unul dintre visurile noului director al Teatrului piteștean, Nicolae Poghirc, apreciatul actor de comedie de la Naționalul craiovean! În anul (împlinit la 24 martie!) de la cârma scenei argeșene, Nicolae Poghirc a reușit, concomitent cu întărirea secției dramă cu nume de ecou, să schimbe fundamental secția de estradă (noțiune de sorginte sovietică, în care spectacolul nu are povestea, tema lui, ci e o colecție de gaguri și poante!).
Read more: Cu Vasile şi Valentina, şi la Piteşti te îndrăgosteşti de Revistă!