de Simona Lazăr
Preparatele dulci sau de patiserie pregătite în mănăstirile grecești se apropie foarte mult de cele pe care le fac azi urmașele Penelopei, în cuhniile lor. Unele dintre ele sunt „de toată ziua” - precum budincile de orez, halvaua (obținută din griș, zahăr, apă, ulei, miere și arome, simplă sau coaptă, caz în care este denumită „ravani”), plăcintele și prăjiturile („bougatsa”, „boureki”, „kataífi”, „saraigli”) -, în vreme ce prepararea altora e legată de o anumită sărbătoare: „kourabyedes”, de exemplu, se pregătesc numai de Anul Nou. Se folosesc foarte mult mierea și migdalele, uleiul de măsline, lămâile și portocalele, iar pentru preparatele de patiserie: brânzeturile - sărate sau dulci. Pentru că aproape nu există mănăstire care să nu aibă și câteva căprițe, brânza proaspătă de capră - numită aici „myzithra” - este unul dintre ingredientele cu care se umplu, de obicei, delicioasele „boureki” (rulouri din foi subțiri de plăcintă). „În comunitățile monahale” - aveam să aflu de la Arhimandritul Dositheos din Tatarna - „mesele erau mult mai bogate decât cele ale asceților, pentru că monahii trebuiau să satisfacă și serviciile liturgice, în biserică, să muncească pentru comunitate, având nevoie de mai multă forță și rezistență și, deci, de o hrană mai consistentă”.
Read more: Dulciuri mănăstireşti din Grecia continentală