de Cristina Cristache
Pe lângă hrişca pe care o găsim în comerţ ca şi o cereală, există un amestec de plante ierboase, în majoritatea lor, anuale, care poartă acest nume generic. Acestea aparţin familiei Polygonaceae, specie din care mai fac parte şi măcrişul, rubarba sau ştevia creaţă. Cele mai vechi surse îi plasează provenienţa în Asia, unde a fost cultivată în urmă cu 8.000 de ani, în timp ce în Balcani apare pentru prima dată acum 6.000 de ani. Mierea din aceste ierburi poartă denumirea de miere de hrişcă, are o culoare foarte închisă, o consistenţă densă şi poate fi folosită cu succes la înlocuirea zahărului, dar şi pentru a trata diverse afecţiuni. Se consumă atât plantele verzi, cât şi fructele, care sunt tari, asemănătoare cu seminţele de floarea-soarelui, dar mult mai mici, fiind denumite ştiinţific achene.
Read more: Antioxidanţii din mierea de hrişcă anulează efectele radicalilor liberi