de Mariana Borloveanu
- Leacuri mănăstireşti
Dintotdeauna oamenii au ştiut că cenuşa rămasă după arderea lemnelor trebuie cernută şi păstrată în ulcele de lut bine închise, pentru ca la nevoie să fie folosită ca medicament. Cea obţinută din lemn, coceni de porumb, paie de cereale sau frunze uscate are un înalt conţinut de calciu, magneziu, potasiu, zinc şi alte minerale esenţiale. Pentru a fi folosită ca leac mănăstiresc, cenuşa trebuie uscată sau amestecată cu apă şi ulei de la Sfântul Maslu. Maica Polixenia de la Mănăstirea Celic Dere îşi aminteşte că, în vremurile când nu se găseau atâtea medicamente, majoritatea bolilor se tămăduiau cu cenuşă: hipertensiunea, guta cu dureri, afecţiunile circulaţiei cerebrale, cardiopatia ischemică, hernia hiatală, artrita reumatoidă, înţepăturile de albine şi chiar muşcăturile de şerpi veninoşi.
Read more: Cenuşa are proprietăţi vindecătoare magice