Main menu

header

cotnari wide

E bun ghiveciul de să te lingi pe degete, dar uneori îţi dai seama că nu numai ghiveciul din farfurie e un deliciu, ci că sunt interesante şi porţiile de ghiveci cu tot felul de teorii medicale amestecate precum în cunoscuta mâncare. Şi, până la urmă, ce este viaţa altceva decât un salt între situaţii dintre cele mai diverse? Aşa că şi în acest crâmpei de pagină vom ţopăi printre mai multe subiecte diverse.

Zic unii că acum, când primăvara a deschis larg uşile, e bine să te îndopi cu friptane, cu şunculiţă, ca să pui pe goană starea de astenie cu care vii din sezonul rece. E adevărat că trebuie să ţii seama că organismul iese din iarnă sărăcit în anumite elemente, dar să nu uităm că ieşirea din sezonul rece înseamnă un organism cu anume stare de vlăguială cauzată de insuficientele cantităţi de vitamine şi de săruri minerale. De aceea, la încălzirea vremii, este bună povaţa de-a face o conştiincioasă cură de salate, ciorbe de lobodă, mâncăruri de urzici, spanac, ştevie. Cu aceste vegetale îţi vei îmbogăţi zestrea de vitamine, mai ales A şi C, şi îţi vei completa bagajul de săruri minerale, în special de potasiu şi de magneziu.

Postul de 40 de zile, o dată cu Lăsata Secului, când se face pauză de carne, nu înseamnă că organismul va fi slăbit şi că ne curăţăm de toxinele iernii. Bineînţeles că aceia care au şi alte boli trebuie să ţină un post mai puţin strict. Religia permite pentru aceşti bolnavi şi zile cu peşte, şi zile cu brânză. Cei cu o stare de slăbiciune, de astenie trebuie să ia suplimente nutritive ce sunt complexe de vitamine, minerale, acizi graşi esenţiali şi aminoacizi. Dar, atenţie, suplimentele nutritive cu vitaminele B1 şi B6 cresc pofta de mâncare, aşa că trebuie să fim atenţi la siluetă!

De fapt, vegetalele nu îngraşă. Şi fiindcă a venit vorba de îngrăşat, se pune problema cine îngraşă mai mult, mămăliga sau pâinea? Adevărul este că mămăliga moale are de patru ori mai puţine calorii decât pâinea, iar mămăliga vârtoasă, doar de două mai puţine calorii. Însă cei care au unele neplăceri digestive trebuie să ştie că mămăliga este mai greu digerabilă. Pentru cei cu risc de îngrăşare nu înseamnă că laptele şi lactatele, în general, sunt tăiate de pe listă. Dar este bine să se consume lapte semidegresat, de 1,5% grăsime, şi să se bea cam o jumătate de litru. Iaurturile sunt foarte bune, dar şi ele trebuie semidegresate, iar dacă mănânci iaurt e musai să scazi raţia de lapte. Cele mai indicate sunt bânzeturile proaspete semidegresate precum: caşul, urda, telemeaua de vacă. Brânzeturile fermentate de tipul caşcavalului sau brânzei topite sunt mai greu digerabile, iar cele afumate trebuie cosumate cu înţelepciune, fiindcă în procesul afumării se creează substanţe cancerigene. Brânza topită este bogată în grăsimi şi accentuează ateroscleroza... Smântâna şi frişca sunt foarte bune, dar sunt doldora de calorii. Iar cei cu colici biliare trebuie să mănânce smântână doar ocazional.

Şi fiindcă aminteam că azi facem un ghiveci de subiecte, sărim la atât de întâlnita gamă de boli ale prostatei. În primul rând, trebuie să arătăm că nu mai este valabilă în totalitate teoria conform căreia bolile prostatei automat se leagă de bătrâneţe. E adevărat că, la 80 de ani, circa 80% dintre bărbaţi au adenom necanceros de prostată sau cancer de prostată. Dar trebuie să mai luăm în considerare că şi la vârstele tinere, de până în 40 de ani, circa 40% dintre bărbaţii în putere care se prezintă la medicii de rinichi au probleme tot la... prostată. Numai că la vârstele acestea tinere nu sunt preponderente tumorile la prostată, fie canceroase, fie necanceroase (adenom), ci prostatitele (inflamaţii şi infecţii ale prostatei). Prostatitele acute se manifestă prin dureri în penis, în testicule, în partea de jos a abdomenului, numită perineu. La aceste dureri, în prostatitele acute apar febra, frisonul, urinarea dificilă incompletă, cu urină tulbure. Se ajunge ca, din cauza inflamaţiilor şi infecţiilor la prostată, să se blocheze eliminarea urinei, şi atunci chirurgii urologi trebuie să introducă până în vezică un cateter (o sondă) pentru a ocoli zona inflamată şi a drena urina. Pentru prostatită sunt de vină de regulă bacteriile. De aceea, cel puţin şase săptămâni, tratamentul se face cu antibiotice. Când apare şi abcesul, adică se strânge o pungă cu puroi, antibioticele nu mai ajung la acest depozit infectat şi chirurgul trebuie să dea drumul colecţiei de puroi printr-o intervenţie chirurgicală.