Main menu

header

cotnari wide

Uneori, observi la ieşirea din aeroport o grămadă de oameni care înghit în sec, de parcă le-ar flutura cineva pe sub nas o friptură îmbietoare, dar le-a smuls-o din dreptul gurii. Printre înghiţitorii ăştia în sec de la ieşirea din aeroport vezi şi unii călători care îşi tot freacă urechile, îşi zdruncină un deget în ureche şi se strâmbă. Ce-o fi cu aceşti pasageri care au apucat să încheie zborul cu avionul, sunt cu picioarele pe pământ şi totuşi au o figură chinuită? Ei bine, toţi aceşti oameni sunt necăjiţi de urechile înfundate! Se ştie că, atunci când decolează avionul, dar şi când aterizează, apare înfundarea urechilor. După cum se înfundă urechile şi pe serpentine, atunci când se merge la munte. Unora, mai norocoşi, li se desfundă urechile relativ repede. Altora, urechile le rămân înfundate chiar şi una sau două zile şi, pe lângă această senzaţie foarte neplăcută, mai au şi dureri în urechi.

Aceia care înghiţeau în sec ştiau că, pentru a-şi desfunda urechile, trebuie să îşi înghită propria salivă, în mod repetat, până se deblochează urechea. Alţii mestecă gumă pentru a  scăpa de înfundarea urechilor. Exista cândva o bună metodă, aplicată de unele companii aviatice, şi anume, oferirea unei bomboane la decolare şi alt drops la aterizare, pentru ca să se evite şi să se rezolve rapid înfundarea urechilor. Ca orice obicei bun însă, această practică a dispărut.

Dar de ce se înfundă oare urechile la schimbarea de altitudine sau în timpul unor scufundări? Ne explică doctor Claudiu Manea, medic apreciat în echipa de excelenţă a Clinicii ORL de la Spitalul „Sfânta Maria”, clinică înfiinţată de renumitul profesor Dorin Sarafoleanu şi condusă acum de fiul acestuia, profesor doctor Codruţ Sarafoleanu.

La schimbarea de altitudine este normal să se înfunde acel canal mic şi foarte subţire numit trompa lui Eustachio, care are misiunea de a face legătura între ureche şi fundul nasului. Prin acest canal se egalizează presiunile de o parte şi de alta a timpanului. La o decolare bruscă, există variaţii de presiune mari, timpul este prea scurt pentru a se egaliza presiunile, şi trompa lui Eustachio nu are vreme să pună egalitate între presiunea schimbată de afară şi interiorul urechii medii. Timpanul este tras de vidul din ureche şi nu mai vibrează corespunzător, dând senzaţia de ureche înfundată. Dacă mai apar şi inflamaţii în această conductă subţire a lui Eustachio sau înfundări ale nasului, în spatele timpanului se strâng şi secreţii ce accentuează durerea în ureche. De altfel, trompa lui Eustachio permite şi scurgerea secreţiilor din urechea medie în gât, în spatele nasului, fiindcă aceasta este puntea lor de legătură.

De ce se desfundă urechile când înghiţim în mod repetat în sec? În primul rând, pentru că muşchii implicaţi în procesul de înghiţire se află de o parte şi de alta a trompei lui Eustachio. Când înghiţim în sec, aceşti muşchi se mişcă şi obligă şi trompa lui Eustachio să se clintească. Prin mestecare, trompa se închide şi se deschide, egalizând astfel presiunea de pe laturile timpanelor. Acelaşi proces se întâmplă şi când mesteci gumă sau sugi bomboane, punând în mişcare muşchii ce desfundă urechile.

Dacă urechea nu se mai desfundă după un timp, o dată cu aterizarea sau cu înălţarea avionului sau atunci când aţi urcat la munte, este semn că trompa lui Eustachio funcţionează rău. Poate există o inflamaţie a mucoasei sau s-ar putea ca urechea să nu se desfunde, fiindcă nasul este înfundat din cauza unor rinite, guturaiuri, deviaţii de sept, polipi prea mari. Înfundarea urechilor cu deblocare anevoioasă se poate întâmpla şi din pricina unor tumori pe traseul nas-gât, iar operaţia de îndepărtare a lor este urgentă. Una peste alta, atunci când urechile noastre se adaptează greu la schimbarea de înălţime, este semn că trebuie să căutăm cauza la proasta respiraţie prin nas.