Main menu

header

cotnari wide

Oricât de gras ar fi contul în bancă, oricât de lucitoare ar fi caroseria limuzinei, oricât de îndestulat ţi-ar fi traiul departe de locurile natale, la mii de kilometri, te apucă mai în fiecare zi un dor tulburător de acasă. Înţelegând prin acasă oraşul unde ai văzut lumina zilei, românii care să vorbească în preajma ta graiul strămoşesc, obiceiurile şi muzica neamului tău. Cercetările ştiinţifice chiar au arătat prin date concrete că fiinţa şi organismul, sufletul şi emoţiile s-au adaptat, armonizat la locurile de baştină, de la generaţie la generaţie. După ce bunii şi străbunii tăi, înaintaşi din patru-cinci generaţii au trăit pe aceste meleaguri, organismul tău s-a acomodat implicit cu aerul din ţara ta, cu izvoarele şi cu iarba românească, dar şi cu văcuţele sau cu oile ce pasc pe pajiştile româneşti. Şi, bineînţeles, organismul tău se simte cel mai bine cu mâncărurile tradiţionale, cu bucatele pe care le-au făcut şi mama, şi bunica şi care au devenit cele mai potrivite pentru buna funcţionare a fiinţei tale. Nu degeaba există vorba „mâncare ca la mama acasă“.
Fiecare popor are obiceiurile alimentare proprii, strâns legate de zona în care trăieşte. Ce i se potriveşte unui popor nu i se potriveşte altuia. N-ai să vezi majoritatea românilor mâncând fructe de mare! Explică această nevoie de alimentaţie tradiţională medicul primar doctor Mihaela Ionescu, de la Institutul de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice.
Sud-europenii au o alimentaţie bazată mai ales pe cereale, paste, pâine, fulgi. Produsele lactate fac parte din meniul lor, iar în materie de carne se foloseşte mai mult cea de pasăre, porc şi peşte. În Europa de Nord, de bază este cartoful şi nu cerealele. Porumbul e şi mai larg răspândit în Europa faţă de grâu. În alte zone ale planetei, cele asiatice, de exemplu, este la mare preţ orezul. În America de Nord şi de Sud, de bază sunt porumbul şi fasolea. În Orientul îndepărtat şi în America de Sud se mănâncă tot ce mişcă: şerpi în Extremul Orient, insecte prăjite în America de Sud. La români sunt folosite mult pâinea şi mămăliga. Se consumă brânzeturi proaspete, care sunt cele mai sănătoase, dar şi brânzeturi fermentate, precum caşcavalul sau brânza de burduf. Din păcate, aceste delicioase brânzeturi afumate sunt foarte sărate. În materie de ouă, cele mai sănătoase moduri de preparare sunt ale românilor, care mănâncă ouăle fierte în apă, aşa-zisele ouă româneşti, şi nu cele prăjite în ulei.
Şi în ceea ce-i priveşte pe români, zonele geografice le impun şi acestora meniul zilnic... În Ardeal şi în Moldova, unde este mai frig, se mănâncă mai gras, cu slănină şi smântână, în timp ce populaţia din sudul României mănâncă mai multe legume, fructe. Cei din Deltă şi de pe lângă râuri sau de pe malul mării îşi pun cu predilecţie pe masă peşte.
Se ştie că în alimentaţia omului modern, foarte periculoasă e abundenţa de hidraţi de carbon, adică de zaharuri. Cele mai multe zaharuri le are pâinea, cam 50%. Cartofii, orezul au jumătate, circa 20%. Mămăliga este mai puţin bogată în hidraţi de carbon faţă de pâine, are circa 20%, asemănătoare cu procentele de zaharuri din orez şi din cartofi. Mămăliga vârtoasă are jumătate din zaharurile pâinii, iar mămăliga terci, moale, are mai puţin, un sfert din conţinutul de zaharuri al pâinii. Pastele fierte scad şi ele conţinutul de hidraţi de carbon până la 20%, precum orezul, cartofii, mămăliga.
Nu trebuie uitat că s-a constatat cum că inteligenţa variază în funcţie de mâncare. Populaţiile mai deştepte şi mai rapide în reacţii mănâncă mai multă carne faţă de paste şi de vegetale. Şi medicina a mai arătat că în zonele în care există răul obicei ca oamenii să se îmbuibe, să se ghiftuiască, această suprasaturare cu mâncare scade speranţa de viaţă.