După deschiderea Festivalului de la Cannes, „Grace de Monaco” a ajuns și pe ecranele noastre, chiar mai devreme decât peste Ocean, și, mai ales, într-o variantă necenzurată. Lansarea la București a fost însoțită și de o petrecere grațioasă și stilată, după cum se sugera la dress code-ul de pe invitație, la Palatul Bragadiru, unde am retrăit inclusiv emoția unor fotografii polaroid, instantanee la minut. Cât privește feerica poveste din Monaco, australianca Nicole Kidman pare născută pentru acest rol, iar momentele, chiar și cele mai tensionate din familie, dau o notă de veridicitate unui destin aparent ca în povești, dar care n-ar trebui idealizat din naivitate sau necunoaștere. Eleganța desăvârșită a actriței americance, regretul că a fost nevoită să-și întrerupă cariera, prezența lui Hitchcock (Roger Ashton Griffth), chiar dacă una parțial imaginară, la Monte Carlo, toate astea fac publicul cunoscător sau mai puțin cunoscător să fie fermecat de șansa de a pătrunde în culisele unei existențe mult comentate și urmărite prin reviste, la radio sau la tv. Singurul prieten al vedetei hollywoodiene ajunsă într-o familie cu sânge albastru, de pe vechiul continent, pare a fi un preot, interpretat cu multă dăruire de Frank Langella. Tim Roth este Rainier și se lăuda la conferința de presă că, spre deosebire de Nicole, nu trebuia să răspundă unor așteptări, pentru că lumea știa mult prea puține despre acest favorizat al sorții. Printre alte prezențe remarcabile se numără Maria Callas (Paz Vega) și Aristotel Onasis (Robert Lindsay), dar și Charles de Gaulle (Andre Penvern), prezentat ușor cam ridicol, dar se pare că urmașii (spre deosebire de cei ai Principesei) nu s-au revoltat, ignorând pelicula!