Main menu

header

cotnari wide

…Nu o dată am afirmat că numărul mare al Festivalurilor de teatru în România este un fenomen absolut tonic. Pentru mișcarea teatrală și pentru public. Un Festival devine, în fiecare oraș-gazdă, înainte de startul Evenimentului, o Sărbătoare pentru care organizatorii și Măria Sa Spectatorul se pregătesc cu multă emoție și interes. La entuziasmul spectatorilor trebuie răspuns pe măsură, încât „Privitorul ca la teatru” să plece de la Festivalul din orașul său îmbogățit sufletește și intelectual. În cea mai mare parte, Festivalurile se ridică la măsura așteptărilor spectatorilor. Și, totuși, au notat, în ultimul an, unele nesincronizări nedorite…

…Cred că este obligația organizatorilor Festivalurilor de teatru ca pe durata Galei programul să nu se suprapună cu alte evenimente de atracție, încât sălile să nu fie mai mult goale. Căci, dacă un spectacol din Festival, oricât de bun ar fi el - nu mai spun despre cele fără stele și „presă” - e programat la concurență cu un meci al Naționalei de fotbal, de handbal, al Simonei Halep, cu siguranță îi va priva pe mulți de bucuria teatrului. Bunăoară, la ultima Gală Star (Bacău Fest Monodrame), din aprilie, un excelent recital al unei actrițe de top s-a ținut la aceeași oră cu un Concert al menestrelului Tudor Gheorghe, susținut la câteva sute de metri de sala Teatrului „Bacovia”!? Și, logic, sala teatrului a fost cam golașă…

…Foarte rar spectacolele sunt însoțite în Festivaluri și de regizorii care le-au ridicat pe scenă. Ceea ce, uneori, se simte în jocul actorilor, în „nervul” spectacolului. Nu uit că, la ultimul Festival de teatru clasic de la Arad, în noiembrie trecut, am făcut mare reclamă unui spectacol de la Teatrul de Comedie, văzut la premieră: „Îmblânzirea scorpiei”, de Shakespeare, cu două minunate roluri reușite de Dorina Chiriac și Alexandru Bogdan! Numai că pe scena arădeană era, parcă, alt spectacol! Explicația am aflat-o repede: dimensiunile diferite ale sălii de Festival față de cea de la teatrul-mamă. Cred că prezența regizorului spectacolului la fața locului ar fi împiedicat ușorul declin… De aceea opinez ca în toate contractele dintre teatre și regizorii aleși pentru realizarea spectacolului să fie stipulată obligativitatea prezenței directorului de scenă și în Festivalurile… din țară!

…Un alt aspect în „zona gri” îl reprezintă Caietele-program ale spectacolelor din Festival. Cele mai multe, excelente, multe fiind veritabile reviste cu distribuții, data premierei, mai rar cu un sinopsis al pieselor în Festival. Laude, în acest sens, Caietelor-program ale Festivalurilor de la Bacău, Buzău, festCo, Sibiu, Constanța etc. Din nefericire, uneori se trec la rând actorii, fără a se specifica rolurile interpretate, ba, mai rău, cum s-a întâmplat recent la „Ariel Râmnic Fest”, din lipsă de spațiu, spectatorii nu știau că joacă în orașul lor nume grele ale teatrului românesc, precum Maia Morgenstern, Mihaela Teleoacă, Marcel Iureș și alții!?! De meditat și de evitat în Festivalurile de până la finele anului!