Main menu

header

cotnari wide

...Am mers, în premieră, la Teatrul Elisabeta, peste drum de Cișmigiu, într-o clădire de Patrimoniu Național, cu o frumoasă sală de teatru, cu peste 300 de locuri și balcon. Invitat la ultima premieră, „Vassa Jeleznova”, text de ecou al lui Maxim Gorki (pseudonimul literar al lui Alexei Maximovici Peșkov), alături de „Azilul de noapte” și „Copiii Soarelui”, fiind o dramatizare a romanului „Mama”, nominalizat de cinci ori la Premiul Nobel pentru Literatură. Piesă ce s-a jucat prin mai multe teatre din România, inclusiv la Naționalul bucureștean, prin anii ’80, cu Florina Cercel, George Constantin, Gheorghe Cozorici și alții. Acum, la importantul teatru independent din Capitală, un spectacol absolut inedit! Este montarea acestei drame într-o cheie comică, mai exact cu aplaudați actori de comedie cum sunt Adriana Trandafir, Doru Ana și Orodel Olaru! Inovație de efect, care, din fericire, nu trădează textul, temerara încercare aparținând regizorului Șerban Puiu, recunoscut pentru aplaudatele și căutatele spectacole de divertisment create cu actorii amintiți: „Boeing, Boeing”, „Dezbracă-te, vreau să-ți vorbesc”, „Încurcătură la nivel înalt” etc.

...O minunată Adriana Trandafir, în altă „cheie” decât cea obișnuită. Mamă, femeie de afaceri, caracter puternic, într-o lume murdară, cu crime și trădări, cum este cea a afacerilor și astăzi, și la noi, nu doar în Rusia anului 1907, când a fost scris romanul... O Vassa Jeleznova care știe să-și apere averea în numele copiilor, refuzând „sânge străin care să vină să se bucure de banii noștri”, nu are scrupule, acceptă chiar prețul tăcerii într-o crimă. Remarcabil și Orodel Olaru în rolul lui Prohov, cu forță scenică, patos și naturalețe, o surpriză plăcută Alexandra Velniciuc în rolul Annei, matură, profundă, sensibilă, poate cel mai complex rol în care am văzut-o pe tânăra și valoroasa actriță. La cotele înalte ale spectacolului, fie și într-un rol mai mic, Doru Ana, în Mihail, un „careu de ași” prin care regizorul Șerban Puiu a reușit să atragă și tineri actori la un spectacol-comedie, dar nu ușor. Minunată prestația lui Alexandru Prica, în rolul lui Pavel, băiatul cel șchiop, care reușește o scenă memorabilă, cântându-și durerea lăuntrică spre înveselirea celor triști de lângă el, tocmai când murise unchiul. Superscenă, regizorală și ca joc, sunetul armonicei, extaz în timp de doliu, muzica originală a lui Horia Ghiță dinamizând „Azilul de zi” al Jeleznovei, într-un moment tragic. Prin muzică și veselie, omul se ridică peste suferință, amintind de nebunia lui Zorba, care dansa în timp ce toată afacerea se prăbușea, iar călugării greci fugeau îngroziți. Regizorul Șerban Puiu a fost un fin poet și în scena finală, când Vassa Jeleznova o ia spre locul ce se luminase, sub adierea unui spirit, parcă, venind din casa morților... Acest excelent spectacol de la „Elisabeta” n-a fost doar tratarea unei drame într-o cheie comică, avantajată de admirabili actori de comedie, cât și o admirabilă Filosofie de viață...