Main menu

header

cotnari wide

…Dacă este septembrie, automat ne pregătim de noua stagiune teatrală, cea de toamnă, ce se va lansa în jur de mijlocul lunii. Firesc, noul Gong în teatrul românesc ar trebui să rezoneze mai bogat, mai profund cu ideea Centenarului Marii Uniri. Credeam că și în stagiunea de primăvară vom avea spectacole pe măsura Evenimentului, doar s-au făcut atâtea promisiuni și s-au solicitat serioase fonduri. Numai că, la o trecere în revistă a primăverii noastre teatrale, în materie de Centenar nu am reținut decât două spectacole cu adevărat reprezentative. „Treptele Unirii”, un excelent recital de poezie realizat de Emil Boroghină, fiorul Evenimentului pornind de la Eminescu, Alecsandri, Goga, Arghezi, vibrând prin versurile lui Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Cezar Ivănescu și mulți alții până la 30 de poeți unul și unul. Spectacol aplaudat la „Nottara”, la Naționalul craiovean și prin Europa.

…Un spectacol absolut remarcabil, „Teatru de război”, la Naționalul „Vasile Alecsandri” din Iași. Un text rar semnat de Florin Lăzărescu, Lucian Dan Teodorovici și Cristian Hadju Culea, ultimul regizând cu nerv și cu patos o superbă creație de teatru-document. Tulburătoare felie de istorie în radiografia Centenarului, pornind din anul 1916, când treisferturi din teritoriul României era ocupat de militarii Puterilor Centrale și capitala vremelnică a țării a devenit Iași, unde s-au mutat Curtea Regală, Guvernul, Parlamentul (ultimul chiar în Teatrul Național!). Sute de mii de refugiați, cohorte de înfometați, geruri aspre și tifos. Și, totuși, în acest context a încolțit și s-a împlinit un Miracol, cel al Marii Uniri!... A mai existat un text promițător („Fotograful Unirii”), la Teatrul din Deva, însă spectacolul n-a convins în cele 45 de minute (!?!), dimpotrivă…

…Firesc, voi auzi replica unora: da, dar au mai fost spectacole dedicate Centenarului! La TNB, la „Nottara”, la „Excelsior”! Știu, a fost în stagiunea de primăvară un evantai de spectacole din zona teatrului istoric. O trilogie Barbu Ștefănescu Delavrancea („Apus de soare”, „Viforul”, „Luceafărul”) la „Nottara”, „Viforul” (cu inserții din Cantemir și Neculce) la Naționalul bucureștean, „Vlaicu Vodă” de Al. Davila, megaproducția Teatrului Excelsior (s-a spus cel mai scump spectacol al stagiunii bucureștene!) jucat în Piața Constituției. Numai că în spectacolele amintite acțiunea se petrecea prin anii 1376, 1500! Altfel, un joc modern cu istoria al regizorilor, din moment ce în reprezentația de la TNB, letopisețul se cam scrie la băutură, mâncându-se înghețată la cornet pe timpul lui… Ștefăniță Vodă!?! Sigur, sfânta noastră istorie se poate extinde, are atâtea reverberații, dar să nu încurcăm sensurile într-un jenant eclectism. Ca atare, aștept ca noul Gong al stagiunii de toamnă să aducă la rampă spectacole reprezentative (nu de serviciu!) omagiind cum se cuvine Centenarul. Eventual, teatrele pot comanda unor dramaturgi autohtoni texte de rezistență, care, regizate cu har și cu pasiune, să înnobileze Centenarul Marii Uniri!