... Ultima Gală a Tânărului Actor, „Gala Hop” de la Mangalia, a readus în discuţie probleme importante legate de viitorul teatrului nostru. O primă rază de speranţă ar fi trebuit să o reprezinte recordul de participare a celor care bat la uşa gloriei. Nu de alta, dar la preselecţia de la Bucureşti s-a înregistrat un număr triplu de candidaţi pentru cele 20 de locuri din concursul „Individual” şi dublu la Secţiunea „Grup” (unde au primit viza pentru Mangalia şapte trupe). O asemenea afluenţă ar trebui să bucure, să liniştească lumea teatrului românesc în privinţa schimbului de mâine. Numai că, privind în profunzime Gala, apar multe umbre, ba chiar grave semne de întrebare, mai vechi şi, parcă, mai multe. Cel puţin candidaţii (şi) din acest an la proba individual-compus (două teste: improvizaţie şi text impus din dramaturgi clasici - veritabilă ghilotină!) au trădat o sărăcie alarmantă de mijloace artistice, de rigiditate scenică, mai pe româneşte de valoare, ceea ce invită la o discuţie sinceră, fără păguboase menajamente. Despre nonvaloarea multor tineri actori produşi anual de puzderia de facultăţi particulare şi de stat, dar şi despre preselecţia pentru Gală, la care rar se prezintă absolvenţii de la UNATC (de ce oare?!).
... O tristă constatare (veche, însă întărită la ultima Gală!) a unor distinşi actori, regizori, cronicari de specialitate este că numărul anual al celor care îşi obţin certificatele de actori profesionişti (sic!) este periculos de mare. În primul rând pentru că, din cele câteva sute bune de absolvenţi din fiecare an, foarte puţini pot face faţă rigorilor scenei profesioniste. Şi, în al doilea rând, până şi cei cu adevărat talentaţi şi bine pregătiţi de dascăli cu har şi răbdare nu pot fi angajaţi, o legislaţie iresponsabilă, dacă nu ticăloasă, interzicând în ultimii cinci ani teatrelor să angajeze vreun actor!?! Aşa încât recordul celor 17 directori de teatru prezenţi la ultima Gală s-a dovedit un simplu sofism. Numai Guvernul poate să rezolve rapid această problemă fundamentală a teatrului românesc, încât veritabila ciupercărie de facultăţi pe profil să nu mai scoată, anual, pe bandă rulantă... şomeri cu diplome!
… Dacă în ultimii doi-trei ani producţiile de la „Grup” lăsau mult de dorit, acum, îmbucurător, secţiunea a salvat imaginea artistică a Galei. Semn concludent că încă există talent, însă el se cere explorat şi şlefuit cu tact şi competenţă. Această toamnă a tinerilor actori (absolvenţi din ultimii cinci ani) a mai lansat o idee pentru viitoarele Gale: un Premiu şi pentru tinerii regizori! Gând născut în timp ce urmăream excelentul spectacol („Ce zile frumoase!” de Samuel Beckett, de la „Un teatru”) realizat de tânăra regizoare Sânziana Stoican, cu minunata Sabrina Iaşchevici (câştigătoarea Marelui Premiu!) şi Ionuţ Vişan. Creatori de teatru adevărat, care, deşi au terminat facultatea de un an, au apărut mai demult, remarcabil, pe scene profesioniste. Semn că adevăratele valori, puţine, însă bune, se impun de la sine!