… De fiecare dată când este vorba despre selecţionarea spectacolelor în Festivaluri şi despre acordarea premiilor se nasc discuţii pătimaşe şi contradictorii. Cei care aleg sunt acuzaţi de subiectivism şi joc de interese, cei nealeşi - de lipsă de obiectivitate.
… Ce s-a întâmplat însă în această toamnă la Oradea (teatrul scurt) şi Galaţi (Festivalul Naţional de Comedie) depăşeşte nemulţumirile individuale şi ridică grave interogaţii de fond. La Oradea, juriul n-a acordat Premiul pentru cel mai bun spectacol, la Galaţi, alt juriu nu a găsit un regizor de Premiu!?! Într-un puseu de exigenţă nemotivată sau de orgolii personale (nu de plata unor „poliţe personale”?, zicea un regizor), cele două jurii au uitat de responsabilitatea ce li s-a acordat şi au adus un deserviciu mişcării teatrale din România, dezamăgind publicul şi oamenii de teatru (câţiva din străinătate). În primul rând, la Oradea şi la Galaţi, atitudinea negativistă a celor două jurii a anulat decizia selecţionerilor care au adus spectacolele în Galele respective. Ca, apoi, şi mai grav, ele au ignorat munca asiduă, în regim de cruntă criză financiară, a atâtor teatre valoroase. N-am fost la Oradea, însă simpla lectură a spectacolelor prezentate (unele le-am văzut şi le-a aplaudat în Capitală!) susţine că, dacă juriul ar fi fost responsabil, era greu să alegi doar un spectacol de top din „Zăpezile de altădată” - de la Teatrul de Comedie, „Zeul măcelului” - Nottara, „Jocuri în curtea din spate” - Teatrul Act, „O noapte furtunoasă” - Naţionalul craiovean; cum am citit că şi „În curând vine timpul lui” montat de Radu Afrim la Teatrul Regina Maria din Oradea este o producţie de excepţie.
... La Galaţi, alt juriu n-a acordat premiu de regie, contrazicându-se pe sine, din moment ce a onorat producţia „Taxi Blues” cu Premiul pentru cel mai bun spectacol, plus, ex-aequo, Premiul pentru interpretare lui Marius Bodochi şi Dan Tudor (regizorul)! Cred că mai aveau argumente pentru acest premiu bulgarul Orlin Dyakov, care a montat, la Giurgiu, „Conu Leonida faţă cu reacţiunea” (demers scenic apreciat de doi membri ai juriului!), şi galonatul regizor româno-austriac Geirun Ţino, căruia, ca o tragicomedie jenantă, juriul i-a fabricat un Premiu pentru... „concepţia scenografică şi a spaţiului sonor” (Sic!) la spectacolul „Nebuna din Chaillot” de la teatrul gălăţean. Acelaşi cvintet avea să ignore promovarea dramaturgiei autohtone de Teatrul „Fani Tardini” Galaţi, ineditul Proiect româno-bulgar (Giurgiu-Ruse) în „Anul Caragiale” sau frumosul zbucium permanent al teatrului basarabean din Cahul spre a menţine limba română peste Prut, trei oferte serioase, cred, pentru Premiul juriului. Surprinzător, el a avut o miză mai mică, Lia Bugnar - pentru prezenţa cu două piese scrise, un rolişor interpretat într-una şi regia alteia (parcă n-a existat regie în acest Festival!), într-un spectacol de actriţă, cum a fost „Fata din curcubeu” a Taniei Popa!?! Care doamnă nici n-a stat să-şi ridice premiul! Râsul-plânsul, mon cher...