...Doi minunați directori de Teatre Naționale, din București și Chișinău (în ordine alfabetică!), Ion Caramitru și Petru Hadârcă, au ținut să ne reamintească sublimul gând-vers al lui Nichita Stănescu: „Limba română este patria mea!”. În numele acestei bogății sufletești și al dragostei de teatru adevărat, cei doi au ctitorit, la început de toamnă, un Național Chișinău-București! Naționalul „Mihai Eminescu” a venit la București cu patru spectacole, urmând ca „I.L. Caragiale” să întoarcă vizita, tot în septembrie, cu trei piese gustate de public („Dineu cu proști”, în regia lui Ion Caramitru; „Micul Infern”, de Mircea Ștefănescu, regizat de Mircea Cornișteanu, și „Sinucigașul” rusului Erdman, în montarea lui Felix Alexa).
...Ministagiunea moldoveană pe prima scenă a României a început, în sală arhiplină, într-o limbă română de cristal, cu o frumoasă nebunie numită „Amorul dănțuie și joacă feste” - patru cunoscute piese semnate Shakespeare („Îmblânzirea scorpiei”, „Nevestele vesele din Windsor”, „Neguțătorul din Veneția” și „Mult zgomot pentru nimic”), puse de inventivul regizor Sandu Vasilache pe muzică populară românească (ardelenească, oltenească, moldoveană și munteană) și în costumația... dacilor! Un alt Shakespeare, nesărăcit însă de idei, cu vervă, gustat de publicul bucureștean.
...Tot spre revistă (uneori musical!) și „12 scaune”, o excelentă dramatizare la zi a celebrei cărți a lui Ilf și Petrov, trudită cu har scenic, opt ani, de Petru Hadârcă. Spectacol cu un mesaj plin de ironie amară: de 100 de ani nu s-a schimbat nimic, roata morii învârtindu-se vesel și trist. Spațiul din Est este plin și astăzi de Ostapii lui Ilf și Petrov, bișnițari de suflete, tipi care cunosc legea, dar îi forțează slăbiciunile spre binele personal, chiar dacă scopul sacrifică și nevinovați copii în numele cărora se fac chete! Un spectacol alert, cu o superbă muzică originală compusă de Valy Boghean (amintind de ritmurile lui Bregoviç), regizat cu mână sigură în cheie comico-politică de Petru Hadârcă (a montat și în teatrele Nottara din Craiova, Brașov, Botoșani, dar a fost și pe platourile de filmare din California!). „12 scaune” pline de aluzii acide (două-trei forțate, ca... Roșia Montană, gag ieftin, de-o seară), pe care a dănțuit și a cântat cu har debordant, aproape trei ceasuri, mai toată valoroasa trupă a Naționalului basarabean, din care am reținut în mod deosebit creațiile lui Ion Rudenco (Ostap), Petru Hadârcă (Ippolit Matveevici), Anatol Durbală (Fiodor), Mihaela Strâmbeanu (Elena), Anișoara Budescu (Katerina, Sudeikina), Ion Mocanu (Korobeinikov) etc. Totul sub o poveste clară: repetabila povară a Istoriei. În aceeași abordare clară, curajoasă, la cote estetice, și spectacolul de teatru-document „Copiii foametei. Mărturii” (după Alexei Vakulovski, în regia tinerei Luminița Țâcu) și spumosul „Hronicul găinarilor”, după Aureliu Busuioc, montat cu vervă de Petru Hadârcă. Un alt remarcabil apel la Istoria neschimbată, despre care, mai pe larg, altădată...
