Dramaturgii români, mai vechi și mai noi, se tot întreabă de ce nu sunt jucați, de ce regizorii și directorii de teatru îi ocolesc? Chiar nu au valoare, chiar „poporul român nu a fost născut să scrie dramaturgie”, cum a dat de înțeles o cronicăreasă cunoscută?! Având în vedere ploaia de concursuri de dramaturgie, jurizate de regizori, actori și critici dramatici de renume, răspunsul este afirmativ, subliniind însă că nu toate sutele de texte trimise anual spre lectură sunt foarte bune! Există și destulă maculatură, dar și piese bune, câteva chiar excelente. Și atunci?
...După nouă ani de abandonare iresponsabilă, Colocviul Național de Dramaturgie a renăscut, toamna trecută, la Giurgiu, din inițiativa Teatrului „Tudor Vianu” (care i-a pus în titulatură și numele regretatului Mircea Ghițulescu, unul dintre ctitori!). Iar vinerea trecută, în cadrul Festivalului Teatrelor Dunărene, și-a chemat scriitorii la ediția a II-a a Colocviului (formula nouă) pentru a (re)discuta starea de fapt și, mai ales, pentru a căuta soluții de viitor. Din păcate, absențe în grup! Cu excepția unor cauze obiective (cazul redutabililor Dumitru Radu Popescu și Mircea Radu Iacoban, ajunși în spital), cei mai mulți dintre cei care acuză (motivat!) marginalizarea nu au onorat Colocviul Național, deși teatrul giurgiuvean asigura transportul, cazarea, masa. Nici măcar dramaturgii bucureșteni nu au făcut un mic efort, de doi pași până la Giurgiu, la nicio oră de mers cu mașina! Firește, scuza generală a fost... problemele personale de rezolvat! (Nu cumva un semn că dramaturgii își merită soarta?)...
...Chiar dacă aveau și ei probleme, ba unii se aflau între două deplasări, vinerea trecută, la Giurgiu, au fost prezenți Lucia Verona, Dinu Grigorescu, Horia Gârbea, Ion Bogdan Martin și subsemnatul. Flancați de reputatul teatrolog Zeno Fodor (venit de la Târgu-Mureș!), de oamenii de teatru Victor Bibicioiu și Nicolae Modreanu, de actorii Maria Teslaru, Alexandru Georgescu și Vlad Vasiliu, de regizorul Florin Antoniu etc. Puțini, dar buni!
...Pentru că dezbaterile nu s-au axat doar pe constatarea situației lamentabile a dramaturgiei autohtone contemporane, pe ofensiva violentă a unor tineri care nici n-au ajuns bine pe scenă, dar acuză nemotivat dramaturgii de până-n 1990 „expirați”, pe axioma că piesa românească actuală nu-i citită în primul rând de regizorii noștri (care preferă dramatizările pentru câteva mii de lei în plus!), pe „recordul” unor teatre care, de ani buni, n-au mai jucat un text românesc contemporan, în contrast cu cel din Giurgiu, care, de peste patru ani, montează numai dramaturgie autohtonă! Cei puțini, dar buni, prezenți la Colocviul Național de Dramaturgie „Mircea Ghițulescu”, au hotărât să trimită o scrisoare deschisă prin care să solicite Ministerului Culturii, Guvernului României și Președinției să finanțeze prezența dramaturgiei autohtone în repertorii, între 30%-60%. Cum se întâmplă în multe țări civilizate din Europa! Să vedeți acum buluc la semnături...
