de Dana Purgaru
Atunci când medicina modernă nu dă roade sau când nu se dorește să se apeleze la pastile și injecții, există întotdeauna varianta formelor tradiționale de vindecare. În cazul oamenilor, acest lucru nu mai este o noutate, și din ce în ce mai multă lume apelează la tehnicile neinvazive oferite de tratamentele utilizate acum câteva secole. Însă, stăpânii care își doreau același lucru și pentru animalele lor nu aveau asemenea opțiuni în România. Iată însă că tehnicile vechi curative sunt acum disponibile și pentru necuvântătoare. Medicul veterinar Ionuț Alexandru Ciupercă, de la VetCenter Otopeni și VetPhysioCenter București, ne-a spus mai multe despre medicina tradițională chineză pentru animale, care include acupunctura, terapia cu plante tradiționale chinezești, terapia nutrițională sau masajul terapeutic, dar și despre servicii de recuperare medicală precum fizioterapie, hidroterapie și exerciții.
„De regulă, începem cu procedurile de fizioterapie”
- La clinica dumneavoastră oferiți unele tratamente inedite pentru țara noastră. Printre altele, oferiți tratamente de medicină tradițională chineză veterinară, hidroterapie și acupunctură. Pare greu de imaginat cum se desfășoară acestea pe pacienți precum câini sau pisici, de aceea vă rugăm să ne descrieți în ce constau acestea.
- Prima întrebare pe care o primesc referitor la şedinţele de acupunctură este: „Şi stau animăluţele singure cu acele în ele?”. Răspunsul este: „Da, şi chiar le place!”. Ca în orice domeniu însă există şi excepţii, bineînţeles, excepţii care te obligă să inovezi. Am şi mici trucuri, puncte de acupunctură care ar trebui să liniştească puţin animăluţele şi în care, chiar dacă nu poţi introduce ace, le poţi manipula prin presopunctură. De multe ori, încep o şedinţă de acupunctură cu câteva puncte pentru calmare sau sedare, şi abia după 20-30 de minute vin cu terapia propriu-zisă. În cazul recuperării există o primă parte scurtă de reevaluare a pacientului, urmată de procedurile propriu-zise. De regulă, începem cu procedurile de fizioterapie, care constau în electrostimulare, lasero-terapie, terapia cu ultrasunete sau cu şocuri extracorporale, urmate de exerciţiile terapeutice şi eventual de hidroterapie. O şedinţă de acupunctură este însă diferită: în primul rând, trebuie să formulezi un diagnostic la fiecare şedinţă, pentru că, în medicina tradiţională chineză, acelaşi „diabet”, în accepţiunea noastră, poate avea un alt diagnostic în sistemul medical tradiţional chinez. Şi diagnosticul îl stabileşti prin examinarea pacientului şi prin comunicarea cu proprietarul său. În momentul în care ai un diagnostic corect, este foarte simplu apoi să stabileşti şi schema de tratament sau să îţi alegi punctele pe care le utilizezi.
„Lucrez cu orice pacient care are o deficiență fizică legată de locomoție”
- Cum v-a venit ideea și de ce abia acum?
- Nu ştiu dacă a existat un moment bine definit în timp în care am zis: „Eu de azi fac acupunctură. Sau fizioterapie”. Cert este că eu cochetam cu metodele „alternative” sau „complementare” de tratament încă de pe băncile facultăţii, la începutul anilor 2000. Şi chiar dacă, autodidact fiind, începusem să fac atât acupunctură, cât şi fizioterapie, am înțeles că fără studii aprofundate în afara ţării nu pot progresa. Este nevoie de sacrificii foarte mari, materiale și personale, pentru a putea parcurge pregătirea, pentru a face practică şi apoi pentru a susţine examenele în vederea dobândirii certificatelor de recunoaştere internaţională atât în acupunctură veterinară, cât şi în recuperare şi fizioterapie. Pentru mine a fost nevoie de trei-patru ani pentru a parcurge toate etapele.
- Ce fel de probleme de sănătate trataţi şi căror pacienţi vă adresaţi?
- Dacă vorbim despre partea de recuperare medicală, lucrez cu orice pacient care are o deficienţă fizică legată de locomoţie, de mers. Şi aici vorbim despre pacienţi aflați în prima zi după o operaţie de consolidare a unei fracturi, după operaţii de refacere a ligamentelor la genunchi, pacienţi cu proteze totale de șold, cu rezecție de cap femural, operaţii de displazie de șold sau de cot. O mare parte a activităţii mele este legată însă de pacienţii cu deficit neurologic, pacienţii paraplegici, monoplegici sau monoparetici. Nu în ultimul rând, lucrez cu pacienţi care suferă de osteoartrită de diferite grade, la una sau mai multe articulaţii, şi care au nevoie de şedinţe de fizioterapie pentru toată viaţa; la început, mai des, după care reuşim să instituim un protocol de menţinere, astfel încât să ne vedem doar de trei-patru ori pe lună. Lucrez, de asemenea, cu pacienţi care suferă de obezitate morbidă, de multe ori asociată cu osteoartrită pe una sau pe mai multe articulaţii, cea mai nefericită asociere pentru un câine. În aceste cazuri, hidroterapia este cea care dă cele mai bune rezultate, deoarece, fiind scufundat în apă, câinelui i se reduce masa corporală cu până la 80%, putând merge pe bandă şi începând să-şi crească masa şi tonusul muscular. Cele mai incitante cazuri sunt însă acelea în care trebuie să lucrez cu câini campioni în ring, la concursurile de frumuseţe sau care concurează la diferite probe de sport.
„Cazurile de paralizie sunt cel mai spectaculoase“
- Ați avut până acum cazuri deosebite pe care le-ați tratat cu aceste tehnici noi în România?
- Legat de acupunctură, cele mai frumoase rezultate le-am avut în cazul problemelor de pancreas, cât şi în cel al multor afecţiuni respiratorii cronice. În ceea ce priveşte recuperarea medicală, cel mai spectaculoase sunt cazurile de paralizie fie a trenului posterior (paraplegie şi parapareză), fie a unui membru anterior (avulsie de plex brahial, paralizii de radial sau de ulnar). Sunt spectaculoase pentru că au un prognostic de cele mai multe ori foarte grav şi pentru că schimbă complet calitatea vieţii atât a pacientului, cât şi a proprietarilor.