Main menu

header

de Dana Purgaru

Pentru că întotdeauna este mai simplu de prevenit decât de tratat, proprietarii de câini ar trebui să ia în serios siguranţa animalelor dragi şi să le confecţioneze acestora suporturi pe care să fie trecute un nume şi un număr de telefon.

Verificaţi periodic prinderile lesei
Poate cel mai de temut coşmar al unui proprietar de câine este pierderea acestuia. Un animal rătăcit, învăţat cu traiul în casă, cu apă şi mâncare la discreţie şi aflat mereu sub ocrotirea proprietarului, este extrem de vulnerabil, expus pericolelor atunci când rămâne singur, în locuri străine, şi devine imprevizibil. Din cauza fricii, uită drumul către casă şi, de cele mai multe ori, se îndepărtează, făcând astfel regăsirea aproape imposibilă. Pentru a limita cât mai mult acest eveniment neplăcut este indicat să scoateţi câinele afară în lesă, să verificaţi periodic prinderile acesteia de zgardă sau de ham şi să îi daţi drumul patrupedului numai în locurile special amenajate, împrejmuite. Dacă aveţi încredere să îl lăsaţi liber este indicat să nu îl scăpaţi din ochi nicio secundă.

Puneţi-le un medalion cu datele de identificare
Una dintre cele mai bune măsuri de precauţie este agăţarea la zgardă a unui medalion pe care să fie trecute numele animalului şi numărul dumneavoastră de telefon. În ultima vreme, astfel de dispozitive se pot achiziţiona de la pet-shop-uri şi pot avea diferite forme şi culori, care mai de care mai haioase. Dar cel mai important lucru este că sunt deosebit de utile pentru a vă recupera animalul rătăcit. „A găsi un câine pierdut este o adevărată epopee. Metaforic vorbind, e ca şi cum ai căuta acul în carul cu fân. În prezent, fiecare cabinet veterinar are în baza de date câţiva câini cărora medicii de acolo le-au montat cipuri, la cerere, însă dacă o persoană găseşte un patruped cipat nu ştie de care cabinet aparţine acesta pentru a da de urma stăpânului. Aşadar, metoda medalionului cu numele şi telefonul proprietarului rămâne sfântă”, ne-a declarat Marcela Pâslaru, preşedintele Asociaţiei pentru Protecţia Animalelor „Cuţu-Cuţu”. „Ar trebui să existe o bază de date unică, la nivel naţional, cu câini pierduţi, respectiv găsiţi, mediatizată, la care să apeleze toată lumea «din prima» atunci când pierde sau găseşte un câine. De asemenea, toţi câinii cu stăpâni ar trebui să aibă un cip care să «vorbească» în locul lor atunci când s-au pierdut. Cu un cititor special, imediat s-ar afla datele lor de identificare. De asemenea, baza de date a cipurilor ar trebui să fie unică la nivel naţional”, a completat Marcela Pâslaru.