Main menu

header

de Veronica Zărescu

- Prin joacă se reţin cele mai multe cuvinte noi dintr-o limbă străină

Încă de la naştere, copilul are deja capacităţi auditive formidabile, ce îi permit să înregistreze diferite sunete. Fără ca aceasta să-i ceară un efort real, bebeluşul este capabil, de la cea mai fragedă vârstă, să realizeze diferenţa dintre două limbi.

Devin mai agili intelectual
Motivat de nevoia de a fi înţeles, el învaţă repede să facă distincţia între una sau alta dintre persoanele din jurul său. Curiozitatea îl îndeamnă pe micuţ să înţeleagă şi să asimileze fiecare dintre cele două limbi în mod natural şi fără efort, cu condiţia ca de la bun început să o audă vorbită pe fiecare în mod natural. Această cultură dublă îi permite să dobândească o deschidere spirituală foarte largă. Chiar dacă nu devine complet bilingv, copilul dumneavoastră are toate şansele să devină mai agil intelectual.

Jocul, cea mai bună metodă
Dacă întârzie puţin cu vorbirea nu este cazul să vă neliniştiţi. Copilul asimilează un număr mai mare de cuvinte şi trebuie să facă un efort dublu de înţelegere şi de exprimare. Se întâmplă chiar, ca adesea, să amestece cele două limbi. Este un fenomen normal de interferenţă, ce  va dispărea spre 3-4 ani. Pentru a nu-l supune unei presiuni, rămâne în sarcina dumneavoastră să faceţi astfel încât totul să se limiteze la sfera jocului, fără a investi prea multă ambiţie în această învăţare precoce. Copilul nu trebuie să simtă, în niciun caz, din partea părinţilor o aşteptare anxioasă în ceea ce priveşte progresele sale, existând riscul de a-i crea probleme de vorbire şi de a-l inhiba.
Dacă la rândul dumneavoastră nu stăpâniţi perfect limba pe care doriţi să o înveţe micuţul, aveţi grijă să nu fie pusă o bază proastă, ce va fi foarte dificil de corectat ulterior.

Copilul cu părinţi de naţionalităţi diferite
Dacă fiecare părinte continuă ca în mod regulat şi de la cea mai fragedă vârstă să-i vorbească în limba proprie, copilul va deveni în mod cu totul natural bilingv. Pentru cazul copilului rezultat dintr-un cuplu „mixt”, care trăieşte într-o a treia ţară, specialiştii recomandă ca limba pe care o vorbeşte la grădiniţă sau la şcoală să rămână limba „socială”, pe care nu o va practica, la început, decât în afara familiei.