Main menu

header

de Veronica Zărescu

Încă de la naştere, între copil şi adult se duce o „luptă” tacită pentru dominare. A-ţi iubi copilul fără limite nu este o greşeală, dar este important să nu-ţi pierzi controlul în această relaţie. Fiecare parte încearcă să se impună prin metode proprii. Copiii prin plâns, ţipat (pentru început), iar adulţii prin agresivitate sau chiar prin violenţă. În momentul în care devii părinte şi-ţi doreşti acest lucru din tot sufletul, trebuie să fii pregătit, să ştii cum să te porţi cu micuţul tău, astfel încât să nu-l transformi într-un răsfăţat.

Cei mici sunt nişte escroci sentimentali
Nu este nicio greşeală în a răsfăţa copiii, atât timp cât avem nişte limite pe care le impunem. Dacă pierdem controlul, atunci noi, adulţii, devenim jucăriile celor mici, aceştia având suficiente resurse pentru a ne manipula şi pentru a face din noi tot ce doresc. Este o certitudine: copiii sunt nişte escroci sentimentali, însă, dacă dorim să ne înţelegem cu ei, trebuie să-i iubim necondiţionat, să-i respectăm, să le impunem reguli şi limite care să-i direcţioneze, să ne ţinem de promisiuni atunci când le facem şi să-i responsabilizăm. Ideea de bază este să-i tratăm ca pe nişte egali, să le respectăm personalitatea, să comunicăm cu ei şi să le explicăm întotdeauna de ce facem un lucru, de ce-i certăm, de ce-i lăudăm sau de ce îi răsplătim pentru ceva ce au făcut. Cu alte cuvinte, ajutaţi-vă copiii să discearnă între bine şi rău. Astfel, vor înţelege unde au greşit şi nu vor mai repeta.