Main menu

header

de Veronica Zărescu

Decesul unuia sau al ambilor părinţi este un moment trist şi dureros pentru oricine, indiferent de vârstă, nu numai pentru un copil. Întotdeauna ne dorim să nu trecem prin aşa ceva şi ne agăţăm cu disperare de speranţa că nu-i vom pierde niciodată pe cei dragi.

Cu toate acestea, momentul despărţirii vine şi ne surprinde prin apariţia lui fulgerătoare. Un copilaş micuţ nu va realiza şi nici nu va trăi momentul cu aceeaşi intensitate cu care îl va percepe un copil mai mare, care a apucat să-şi cunoască bine părinţii şi care are deja multe amintiri legate de viaţa lor împreună. O dată cu trecerea timpului, legătura dintre copil şi părinte devine mai puternică şi apare dorinţa ca acela din urmă să trăiască veşnic.

Timpul le rezolvă pe toate
Pentru cei mici, cel mai greu va fi să la răspundeţi la întrebarea „de ce?”. De ce nu-l mai poate vedea pe cel dispărut? De ce nu mai vine acasă? Dar pe lângă aceasta va fi şi mai greu să umpleţi acel gol din sufletul său pur şi nevinovat. Timpul este cel care le rezolvă pe toate. Aşa ştim cu toţii, dar el nu poate umple un gol, ci poate alina durerea. Într-adevăr, timpul te ajută să accepţi dispariţia şi să mergi înainte.

Trebuie să fie susţinuţi
Este foarte important să-i învăţăm pe cei mici cum să depăşească momentul, pentru că altfel ar pierde clipele minunate din viaţa lor. Cei din jur ar trebui să-i susţină, să-i înţeleagă, să comunice cu ei, deoarece tendinţa în astfel de situaţii este să se închidă într-o carapace, să se excludă din viaţa celor apropiaţi, căutând compania altor oameni, care să nu le amintească de pierderea suferită. Din aceste experienţe trebuie să înţelegem că nu întotdeauna depinde de noi ce se întâmplă cu cei pe care-i iubim şi, indiferent de intensitatea suferinţei noastre, viaţa merge înainte. Depinde de noi cum continuăm şi cum îi ajutăm pe cei mici să înţeleagă acest lucru.