Main menu

header

498 6 1de Dana Purgaru

Potrivit statisticilor, unul din cinci americani are herpes genital, cu 30% mai mult decât în 1970. Alte milioane au herpes facial. În România, o persoană din șase este infectată cu herpes genital transmis de virusul simplex.

Virusul nu moare niciodată

Herpesul a fost consemnat încă de pe vremea lui Hipocrate. Odată contractat, virusul nu părăsește corpul uman. În schimb, el se mută în tăcere în terminațiile nervoase, până la baza creierului sau la șira spinării. Tratamentele împotriva sa constau în medicamente precum Aciclovir. Acestea însă doar reduc răbufnirile și, din păcate, nu au niciun efect împotriva HSV-1 (herpes facial) și nici asupra celor aproximativ 5%-10% dintre cei infectați de HSV-2 (herpes genital) care, pur și simplu, nu răspund la ele.

Poate da senzația de oboseală

Sunt mai multe evenimente interne și externe care declanșează sau trezesc din „amorțeală” virusurile cauzatoare de herpes. Aceste evenimente, asociate în general cu infecțiile periodice, sunt cauzate de alimentele bogate în arginină (alune, ciocolată, soia, semințe de floarea-soarelui), de expunerea la lumina puternică, de consumul de alcool, de perioada de menstruație și de stresul fizic și psihic.

Când virusul provocator de herpes devine activ, corpul trimite semnale interne către zona ce urmează a fi afectată. Cel mai des întâlnite semnale de alarmă ce preced răbufnirile herpesului sunt mâncărimea, furnicăturile și senzațiile de înțepături. De asemenea, mai poate apărea oboseala sau inflamarea glandelor limfatice. După câteva ore sau zile de la apariția simptomelor, virusul revenit la viață se mută în zona leziunii și apar bășici, de cele mai multe ori pe față, pe organele genitale sau în zona fesieră. Acestea durează între 10 și 14 zile.

Cauza principală: stresul emoţional

Herpesul nu dispare, iar răbufnirea sa depinde în mare măsură de puterea sistemului imunitar. S-a ajuns la conluzia că stresul emoțional este cauza numărul unu a frecventelor și repetatelor răbufniri ale herpesului. Acesta face ca organismul să producă mai mult acid în stomac, lucru extrem de important, deoarece virusul provocator de herpes se simte cel mai bine în mediu acid. În plus, stresul diminuează puterea sistemului glandular, care exercită o imensă influență asupra funționării sistemului imunitar.

Feriți-vă de alimente acide

În cazul herpesului, contează mult și dieta. Alcătuiți-vă un program regulat de masă, bazat pe preparate naturale, integrale, și pe proteine. Reduceți consumul de zahăr, deoarece acesta deteriorează funcțiile imunitare, intervenind în producția celulelor albe și privând organismul de complexul de vitamine B.

Nu uitaţi că este foarte importantă menținerea unui nivel corespunzător al pH-ului în organism, întrucât virusurile herpesului se dezvoltă de trei ori mai mult într-un mediu acid. Printre alimentele ce cresc aciditatea se numără preparatele procesate, cafeaua (chiar și cea decofeinizată), băuturile ușoare, alcoolul, și în special vinul alb, roșiile, carnea roșie, prăjelile, mâncarea tip fast-food și pâinea albă. În schimb, sunt indicate alimentele integrale, mai ales legumele verzi și galbene, fructele (mai puțin citricele), cerealele, cartofii, carnea de pui și de pește, ouăle fierte, orezul și brânza.

Nu intrați în contact cu persoanele infectate

Trebuie să vă protejați de persoanele care ar putea fi infectate, pentru că herpesul poate fi contagios chiar și în stadiul incipient. În cazul în care ați avut vreodată herpes și simțiți că această afecțiune va reveni, trebuie să evitați contactul sexual, să aveți un prosop personal, periuță de dinți, haine, ruj și tacâmuri personale. Spălați-vă pe mâini foarte des cu săpun și cu apă fierbinte. Aceste măsuri de precauție reduc răspândirea virusului la ceilalți.

Faceți aplicații cu gențiană și aloe vera

Pentru a ușura durerea leziunilor produse de herpes și pentru grăbirea vindecării se pot folosi diverse creme din comerț, care conțin extracte de ierburi și aminoacizi cu o bază de alantoină, ulei dulce de migdale sau aloe vera. Dar remedii eficiente puteți prepara și acasă. Astfel, tamponați zona cu partea cărnoasă din interiorul frunzei de aloe vera de mai multe ori pe zi sau cu ulei de arbore de ceai (se găsește la plafare). Unul dintre cele mai eficiente leacuri naturale contra herpesului este seva plantei urechelniță (Sempervivum tectorum). Se taie frunzele cărnoase și se adună sucul cu care se unge locul afectat de trei-patru ori pe zi.

Ungeți-vă cu ulei de levănțică și de mentă

Se mai poate zdrobi o plantă de gențiană și se aplică pe zona bolnavă de mai multe ori pe zi sau puteți prepara o pastă dintr-un cățel de usturoi pisat și puțin oțet, care se pune pe vezicule, de două-trei ori pe zi. De asemenea, și sucul obținut prin zdrobirea a câtorva flori de gălbenele poate fi folosit local.

Foarte bune rezultate a dat și aplicarea locală a unui pliculeț cu ceai negru rămas după ce ați preparat o infuzie. De asemenea, se poate face un amestec din 100 ml alcool de 80 de grade, 1 ml ulei de levănțică și 1 ml ulei de mentă și se unge zona afectată de două-trei ori pe zi. În caz de herpes se mai recomandă badijonări de două-trei ori pe zi cu o soluție ce se poate prepara ușor, din ulei de levănțică (1 ml), ulei de mentă (1 ml) și alcool rafinat de 80 de grade (100 ml).

PONT. Pulverizați pe herpes spray cu propolis sau aplicați unguent cu acesta.

Printre leacurile populare se numără și cel pe bază de pastă din bicarbonat de sodiu și apă, ce se pune pe vezicule cu ajutorul unei comprese și se repetă până la vindecare

Combinaţiile de ceaiuri pot grăbi vindecarea

Pentru tratamentul intern contra herpesului, se amestecă, în părţi egale, următoarele plante: trei-fraţi-pătaţi, coada-şoricelului, scoarţă de salcie, flori de soc, gălbenele, frunze de păpădie şi frunze de urzică. Se infuzează toate la un loc și se consumă o cană de trei ori pe zi. Foarte bun este și decoctul obţinut din frunze de tuia (şapte părţi), talpa-gâştei (şapte părţi), mătase de porumb (patru părţi), rostopască (o parte) şi frunze de păpădie (trei părţi). Acesta se consumă de două-trei ori pe zi.