de Raluca Grințescu
În această perioadă, pepenele este la mare căutare. În zilele călduroase, o felie de pepene de la frigider este ideală pentru a ne răcori. Totuşi, seminţele ne cam incomodează. Ne-am obişnuit să le aruncăm. Nimic mai greşit, spun specialiştii. Seminţele din pepenele roşu sunt o minune pentru rinichii noştri.
Luptă cu radicalii liberi
Ele conţin zinc, fier, Omega 6, proteine şi fibre care se absorb uşor. Pe lângă efectul antioxidant, seminţele consumate ca atare sunt diuretice şi protejează împotriva pietrelor la rinichi. Mai mult, au cea mai mare concentraţie de licopen comparativ cu orice altă legumă sau alt fruct proaspăt, prevenind astfel infarctul miocardic. Seminţele de pepene mai conţin seleniu, grăsimi esenţiale şi vitamina E, care luptă cu radicalii liberi. O reţetă bună este să lăsați sâmburii la uscat, iar apoi să-i măcinați prin râşnița de cafea. Pulberea obţinută poate fi amestecată cu iaurt, cu lapte sau adăugată într-un smoothie de fructe.
Seminţele de pepene roşu sunt foarte bogate în proteine, mai exact, în 150 g seminţe uscate sunt 30,6 g proteine, respectiv 61% din valoarea zilnică recomandată. Seminţele de pepene sunt bogate şi în vitamine din grupul B, fără de care nutrienţii din alimente nu pot fi transformate în energie. Cel mai abundent mineral din sâmburii de pepeni este magneziul. O cană cu sâmburi conţine 140% din necesarul zilnic de magneziu. Alte minerale importante pe care le conţin sunt: fosfor, fier, potasiu, sodiu, mangan şi zinc.
Se digeră greu
Proteinele din seminţele de pepene roşu conţin aminoacizi esenţiali, printre care cei mai importanţi sunt: arginină, care are capacitatea de a regla tensiunea arterială şi de a ameliora suferinţele arterelor mici, triptofan, acid glutamic şi lizină. Cel mai surprinzător lucru care poate să fie spus despre seminţele de pepene verde este cantitatea de grăsimi sănătoase pe care acestea le conţin. În 150 de grame de seminţe uscate sunt 51 de grame de grăsimi monosaturate, grăsimi polinesaturate, şi Omega 3 şi Omega 6.
Consumul de seminţe de pepene verde este o bună modalitate de a mări cantitatea de proteine vegetale din dieta dumneavoastră. Aceasta ajută la menţinerea masei musculare, pe lângă faptul că aduce grăsimi sănătoase care au capacitatea de a regla valorile colesterolului din sânge. Potrivit datelor Departamentului Agriculturii din SUA, seminţele de pepene verde constituie o sursă importantă de minerale precum magneziul, dat fiind faptul că 108 grame conţin 556 de miligrame de magneziu. Acesta este foarte bun pentru sportivi, în sprijinul contracţiei musculare, iar zincul contribuie la buna funcţionare a sistemului imunitar. Există însă şi un inconvenient, în sensul că seminţele de pepene verde se digeră greu. De aceea, ar trebui să se mănânce o mână cu seminţe pe săptămână. Pentru a se evita tulburările gastrice, se recomandă ca seminţele de pepene verde să fie consumate după ce sunt uscate în cuptor şi mărunţite. Dacă sunt descojite, se pierde aportul de fibre pe care Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) le recomandă pentru o funcţie intestinală corectă.
Rețetă propusă de nutriționiști
Nutriţionistul Cristina Lafuente Gomez propune o reţetă pe bază de seminţe de pepene verde, calculând ingredientele pentru patru persoane: 60 g rucola, 400 g pepene verde (pulpă), 1 lingură cu seminţe de pepene verde prăjite şi mărunţite, 40 g brânză feta, 1 lingură cu busuioc, 3 linguri cu ulei de măsline, 1 lingură cu cremă de oţet balsamic, 1 vârf de sare. Mod de preparare: se taie pepenele şi se scot seminţele, care se spală şi se ţin la înmuiat în apă sărată timp de două ore, după care se scot şi se îndepărtează apa de pe ele cu o hârtie absorbantă. Se pun pe o tavă unsă cu ulei de măsline, astfel încât să se formeze un singur strat. Se pune tava în cuptor, încălzit în prealabil la 165 de grade Celsius. După 40 de minute se măreşte temperatura până la 175 de grade Celsius, iar după alte 15 minute se scoate tava din cuptor. Seminţele se lasă să se răcească pe o hârtie absorbantă. Se amestecă frunzele de rucola cu bucăţele de pepene verde, busuioc, sare şi cu brânza feta. Se adaugă seminţele tăiate mărunt, se pune ulei de măsline şi, la sfârşit, crema balsamică.
Minimum de prelucrare, niciun efect asupra principalelor elemente constitutive antioxidante
Cercetătorii au tăiat pepeni roşii, pepeni galbeni, ananas, mango, căpşuni şi kiwi. Fructele proaspăt tăiate au fost apoi clătite în apă, uscate, ambalate şi refrigerate. După șase zile, pierderile de vitamina C au fost mai puţin de 5% în cuburile de pepene roşu, mango, căpşuni, 10% în bucăţile de ananas, 12% în feliile de kiwi şi 25% în cuburile de pepene galben. Nu s-au descoperit pierderi de carotenoizi în cuburile de pepene verde şi în feliile de kiwi. Ananasul a pierdut 25%, urmat de pierderi de 10%-15% în pepene galben, mango şi căpşuni. Nu s-au înregistrat pierderi semnificative de fitonutrienți fenolici. Cercetătorii au declarat că, în ciuda aşteptărilor, minimum de prelucrare nu a avut aproape niciun efect asupra principalelor elemente constitutive antioxidante. Schimbările în nutrienţii antioxidanţi observate la 5 grade Celsius nu ar afecta în mod semnificativ calitatea de nutrienţi a fructelor proaspăt tăiate. În general, fructele proaspăt tăiate capătă un aspect vizual neplăcut înainte de producerea unei pierderi semnificative de nutrienţi.