Main menu

header

de Gabriela Niculescu

Tincturile sunt extracte din plante, frunze, flori, rădăcini sau toate la un loc, în combinaţie cu alcool alimentar de diferite grade. Le puteţi prepara şi acasă, foarte simplu, fără efort şi, mai ales, cu siguranţa că obţineţi un produs 100% natural. Iată câteva idei de tincturi de sezon.

Irisul alungă spasmele abdominale
Irişii, ca plante vindecătoare, sunt utilizaţi mai ales pentru problemele pielii, preparatele din această plantă vindecând ulceraţiile, ulcerele scrofuloase, arsurile, bătăturile, dar sunt utile şi în tratarea altor boli. Tinctura de iris calmează spasmele abdominale şi uşurează naşterea. Pentru aceste beneficii se iau câte zece picături pe zi, diluate în puţină apă. Tinctura se prepară din 50 g de rizom mărunţit, peste care se toarnă un sfert de litru de alcool de 70 de grade. După 15 zile, lichidul se filtrează şi se păstrează la rece în sticle mici, de culoare închisă.

Gălbenelele îndepărtează ulceraţiile
Pentru uz intern, preparatele din flori de gălbenele se recomandă în caz de gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, colecistită, icter infecţios, ulceraţii canceroase, inflamaţii ale colonului, hemoroizi, vermifug, boli de ficat, cicatrizant intern şi dismenoree.
Tinctura se prepară atât din flori proaspete, cât şi din pulbere, flori de gălbenele bine uscate şi mărunţite, măcinate prin râşniţa electrică de cafea. Se toarnă o jumătate de litru de alcool alimentar de 70 de grade peste 20 de linguri cu pulbere de flori de gălbenele. Vasul se închide ermetic şi se lasă la macerat într-un loc călduros, timp de două săptămâni. După ce se filtrează, tinctura rezultată se pune în sticle mici, închise la culoare, şi se păstrează la rece, în locuri întunecate.

Pufuliţa, ideală în adenomul de prostată
Sub formă de infuzie, pulbere şi tinctură, pufuliţa se recomandă în adenom de prostată, cancer de prostată, scrotal, genital şi renal, hepatită virală A, B, C, ulcer gastroduodenal, cistită, nefrită şi litiază urinară. Tinctura se obţine din pulberea plantei, cu care se umple pe jumătate un borcan, peste acesta turnându-se alcool de 70 de grade. Borcanul se închide ermetic şi se lasă la macerat timp de zece zile, după care se filtrează prin tifon şi se păstrează la rece, în sticle mici, închise la culoare. Se administrează pe stomacul gol, de patru ori pe zi, câte o linguriţă diluată în jumătate de pahar cu apă.

• Tincturile din plante au un termen de valabilitate de doi ani - de la data la care au fost culese plantele -, cel mai lung dintre toate preparatele naturiste!

Pont! La prepararea tincturilor se folosesc numai alcool alimentar, votcă sau ţuică făcută în casă. Nu întrebuinţaţi alcool metilic sau medicinal, deoarece acesta poate provoca afecţiuni organice grave şi ireversibile!