Main menu

header

de Gabriela Bunea

Pedicuţa, cunoscută şi sub denumirea de talpa-ursului sau brădişor, este o plantă medicinală asemănătoare cu muşchiul de pământ, veşnic verde, cu un conţinut important de radiu, ocrotită în ţări precum Germania şi Austria. Această plantă este considerată magică, fiind utilizată încă din cele mai vechi timpuri pentru tratarea diverselor afecţiuni, atât interne, cât şi externe.

O comoară pentru sănătate
Pedicuţa mai este denumită şi „leacul biblic”, datorită minunilor pe care le face în vindecarea unor boli grave, pentru care speranţele se risipesc. Aşadar, pedicuţa este o plantă recunoscută pentru proprietăţile sale în tratarea bolilor hepatice, chiar şi formele cele mai grave (hepatită, tumori ale ficatului, ciroză), a pietrelor la rinichi şi la bilă. Efecte miraculoase are şi în tratarea alcoolismului, iar ceaiul de pedicuţă îi ajută pe fumători să scape de acest viciu. Totodată, pedicuţa este recomandată şi în următoarele afecţiuni: hemoroizi, constipaţie cronică, reumatism, litiaze şi colici renale, afecţiuni ale căilor urinare şi ale organelor genitale, convalescenţă. În scop fitoterapeutic se foloseşte întreaga parte aeriană a plantei şi sporii, sub formă de ceai, tinctură sau cataplasme.

Doctorie antialcool şi antifumat
Ca tratament în combaterea alcoolismului, precum şi a dependenţei de tutun, fitoterapia recomandă ceaiul de pedicuţă. Beţi câte o cană cu ceai cu o jumătate de oră înainte de micul dejun. Tratamentul trebuie urmat timp de 14-21 de zile, pentru a obţine rezultatul dorit. După o pauză de două săptămâni se poate relua dacă este nevoie. Şi tinctura de pedicuţă este la fel de eficientă. Se administrează câte o jumătate de linguriţă cu tinctură în 100 ml de apă, de patru ori pe zi, cu 15 minute înainte de masă. Tratamentul trebuie să dureze minimum trei luni. Fumătorii care doresc să scape de acest viciu pot urma şi un tratament cu pulbere de pedicuţă. Zilnic pot lua câte o jumătate de linguriţă cu pulbere pe care o ţin sub limbă aproximativ zece minute, apoi o înghit. După cinci zile de tratament, apare senzaţia de vomă la fiecare fum tras în piept şi, de aici, repulsia faţă de fumat.

Vine de hac cirozei hepatice
Pentru persoanele care suferă de ciroză hepatică, ceaiul de pedicuţă este un miracol. Se vor bea două ceaiuri pe zi, cu 20 sau 30 de minute înainte de masa de prânz şi cină.
Ceaiul se prepară astfel: o linguriţă rasă cu plantă se opăreşte în 200 ml de apă în clocot şi se lasă câteva minute.
Chiar şi atunci când reumatismul prezintă modificări ale formei articulaţiilor, dar şi în caz de constipaţie cronică şi hemoroizi se recomandă ceaiul de pedicuţă. Acest ceai se întrebuinţează şi în afecţiunile căilor urinare şi ale organelor genitale, la eliminarea nisipului de la rinichi, precum şi în tratamentul colicilor renale.

Umpleţi o pernă cu plantă în caz de dureri
O faţă de pernă din pânză de dimensiuni mai mici se umple cu 200 sau 300 de grame de pedicuţă. Dacă suferiţi de dureri sau spasme musculare, discopatie lombară sau reumatism, aplicaţi perna pe locul dureros pe parcursul nopţii. În caz de coşmaruri sau dureri de cap provocate de stări de stres sau de oboseală se recomandă să se doarmă pe o pernuţă umplută cu pedicuţă timp de două săptămâni. Această pernă poate fi folosită cel mult un an, deoarece după această perioadă pedicuţa îşi pierde proprietăţile curative.

Polenul, de folos împotriva escarelor
Când planta are patru ani, vara formează nişte pistiluri gălbui ce conţin polen, denumit şi făina-vrăjitoarei. Polenul de pedicuţă este de un real ajutor bolnavilor care au făcut escare, pentru a li se închide rana în cel mai scurt timp. Se va presăra polen cu multă grijă pe locurile cu răni deschise.

• Pentru tratarea afecţiunilor genitale sau a hemoroizilor se prepară o infuzie de plante care se toarnă în apă şi se fac băi locale.
• Tinctura sau ceaiul de pedicuţă nu se recomandă femeilor însărcinate sau celor care alăptează.

Pont! Dacă adăugaţi patru sau cinci picături de tinctură de pedicuţă în apa cu care vă clătiţi părul (aproximativ doi litri), podoaba capilară va fi mai fermă şi va creşte mai repede.

Atenţie!
- Nu fierbeţi niciodată pedicuţa. - Dacă suferiţi de diaree trebuie să întrebuinţaţi ceaiul de pedicuţă cu foarte mare precauţie, deoarece poate provoca spasme intestinale. - Numai persoanele care suferă de cancer hepatic sau de ciroză hepatică pot bea două ceaiuri de pedicuţă pe zi. - Când puneţi cataplasme şi simţiţi usturimi sau arsuri îndepărtaţi-le şi masaţi locul cu ulei de măsline sau ştergeţi-l uşor cu biter suedez. Folosiţi din nou pernuţa abia după ce dispar senzaţiile neplăcute, iar pielea îşi recapătă culoarea normală.