de Mariana Borloveanu
- leacuri mănăstireşti
Deşi deţin proprietăţi terapeutice valorificate din cele mai vechi timpuri, în prezent sunt puţini cei care cunosc calităţile vindecătoare ale alunelor. Pe lângă savoarea binecunoscută a acestor fructe, alunele sunt preţioase prin conţinutul de vitamine şi minerale, proteine şi acizi graşi esenţiali. Părintele Efrem de la Neamţ, de la care avem aceste leacuri, ne-a mărturisit câte vindecări miraculoase a văzut după tratamentul cu frunze şi fructe de alun. Energizante de excepţie, alunele de pădure reglează ritmul cardiac şi elimină paraziţii intestinali.
Sunt benefice în vindecarea a peste 30 de afecţiuni
Alunele de pădure sunt renumite pentru varietatea proprietăţilor terapeutice. Răspândiţi din Asia Mică şi până în Himalaya, alunii sunt din ce în ce mai prezenţi şi în Europa. Arbuştii de alun, cu aspectul lor de buchet, sunt răspândiţi mai ales în vestul Olteniei, dar pe alocuri îi întâlnim şi în sudul Banatului.
În ultima vreme, după ce au ajuns cunoscute proprietăţile benefice ale acestora, alunele de pădure au devenit din ce în ce mai căutate. Aceste fructe oleaginoase sunt benefice în vindecarea a peste 30 de afecţiuni, întreaga plantă având proprietăţi medicinale: frunzele, mâţişorii şi fructele. Conform unor recente cercetări, sunt folosite în diferite tratamente atât coaja, cât şi ramurile arbuştilor tineri.
Perfecte pentru persoanele anemice
Aflându-ne în plină iarnă, trebuie să nu uităm faptul că medicii consideră că în acest anotimp, chiar şi alimentaţia oamenilor perfect sănătoşi trebuie să includă un număr scăzut de calorii şi un conţinut ridicat de vitamine, minerale şi antioxidanţi, ceea ce duce la un echilibru stabil al sistemului imunitar.
Alunele de pădure sunt recomandate în primul rând persoanelor anemice, dar şi copiilor cu probleme osoase, diabet sau tuberculoză. Datorită conţinutului bogat de magneziu, alunele sunt un tonic al sistemului nervos central. 100 de grame de alune pe zi, consumate timp de 30 de zile, contribuie la stagnarea procesului de rahitism, dar şi la eliminarea tulburărilor generate de perioada de pubertate.
Cresc puterea de concentrare
Alunele se numără printre fructele cele mai consistente, consumul lor crescând puterea de concentrare şi de receptivitate. Miezul alunei este un aliment cu un bogat conţinut caloric. În compoziţia fructului predomină proteinele, acizii graşi esenţiali, vitaminele E, B9 şi C, alături de minerale cum ar fi potasiul (635 mg), fosforul (330 mg) şi calciul (225 mg), dar şi grăsimile uleioase (62%). Vitaminele din complexul B, ce intră în compoziţia alunelor, contribuie la menţinerea tonusului muscular, uşurează activitatea tractului gastrointestinal, precum şi buna funcţionare a ficatului, a ochilor şi a pielii.
Pasta tonifică organismul
Miezul de alune este indicat în alimentaţia copiilor, a adolescenţilor, sportivilor, bătrânilor, persoanelor anemice, tuberculoşilor, femeilor cu tulburări de menopauză, precum şi în cazuri de neurastenie, impotenţă, nefrite, colici nefritice sau viermi intestinali. Pentru tratarea acestor boli, dar şi pentru stoparea tulburărilor de ritm cardiac se recomandă un preparat tonic din alune în combinaţie cu busuioc şi miere - se iau 100 g de miez crud, la care se adaugă o lingură cu frunze de busuioc uscat, care în prealabil a fost mărunţit. Se macină totul cu ajutorul râşniţei de cafea, apoi se pune pulberea într-un bol şi se amestecă bine cu trei linguri cu miere polifloră. Se va obţine o pastă omogenă, ce se păstrează la frigider, într-un borcan închis. Din aceasta se ia câte o linguriţă, cu zece minute înainte de micul dejun, timp de două săptămâni.
Uleiul, ideal pentru îndepărtarea paraziţilor
Pentru acest tratament este recomandat uleiul pur, şi nu cel rafinat de alune. Uleiul pur, presat la rece, este acel ulei care se obţine prin utilizarea unei tehnologii de producţie ce presupune folosirea unui regim termic redus. Uleiul extras din miezul proaspăt de alune este foarte gustos şi plăcut aromat, acesta fiind obţinut foarte simplu. Mai întâi se sparg şi se curăţă alunele de pădure. Pentru obţinerea uleiului, fructele proaspete se strivesc (manual sau mecanizat) şi se transformă într-o pastă. Aceasta trece printr-un proces de malaxare lent, care îi permite uleiului să se adune. Pentru a extrage uleiul, se aplică presiune asupra pastei, forţând eliminarea lichidului uleios. Uleiul de alune presat la rece se obţine doar din prima presare a respectivei paste. După ce acesta a fost produs, el este filtrat de eventuale impurităţi, şi apoi este îmbuteliat în sticluţe relativ mici. Dacă alunele proaspete sau prăjite sunt de departe cele preferate de majoritatea dintre noi, există metode de tratament din vechime, prin care bolile pot fi stopate cu ajutorul unor cure cu un astfel de ulei obţinut din fructe proaspăt culese. Pentru evacuarea completă a intestinului şi eliminarea celui mai de temut parazit, tenia, se va lua o linguriţă din acest ulei în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, timp de 20 de zile. În urma extragerii uleiului de alune rămân nişte turtiţe care de obicei sunt folosite la obţinerea ciocolatei.
Calmează neplăcerile date de varice
Frunzele de alun au proprietăţi tonifiante şi vasoconstrictoare şi pot fi folosite sub formă de infuzii sau cataplasme. Infuzia se obţine prin turnarea a 250 ml de apă clocotită peste o linguriţă cu frunze proaspete sau uscate şi pentru un tratament complet se vor bea două căni pe zi, timp de două săptămâni. Compresele călduţe cu infuzie din frunze de alun calmează durerile provocate de varice.
• Ca medicament, alunele trebuie consumate crude, neprăjite şi nesărate!
