de Carmen Ciripoiu

Istoria vindecării cu muguri începe cu zeci de ani în urmă, când un medic francez, Max Teteau, a pornit primele studii privind efectele extractelor de muguri asupra organismelor vii. Au fost testate zeci şi sute de plante lemnoase, iar în final s-au sintetizat 55 de preparate din muguri, mlădiţe, rădicele ori scoarţă internă, pe care le-a destinat terapiei intitulate gemoterapie (din latinescul „gemmae”, care înseamnă în acelaşi timp mugur de plantă şi piatră preţioasă). Iată care sunt cele mai importante calităţi ale muguraşilor.

Au proprietăţi drenoare
Mugurii au efect drenor, adică de a ajuta la eliminarea toxinelor din organism. O altă calitate este aceea de a conţine o multitudine de hormoni vegetali, cu puternice efecte benefice asupra organismului uman. Să nu uităm însă şi de efectele de reîntinerire pe care le au mugurii, cu rol de a restabiliza funcţii care se atrofiază o dată cu înaintarea în vârstă.
Potrivit specialiştilor, mugurii arborelui de sequoia reprezintă un medicament al longevităţii, mugurii de tei sunt un veritabil calmant, iar cei de mesteacăn sunt un incredibil stimulent imunitar.
Se recomandă ca după culegere mugurii să fie preparaţi în maximum trei ore, iar dacă vreţi să-i uscaţi trebuie să o faceţi în cel mult 12 ore de la recoltare. De asemenea, uscarea acestora se va face la umbră, în locuri bine aerisite.

Se pot folosi sub formă de extract sau de tinctură
Spre deosebire de alte plante, prepararea mugurilor este cu totul specială, din aceştia nefăcându-se de obicei macerate, ceaiuri sau alte forme de extracţie în apă. Cel mai puternic efect îl au dacă sunt preparaţi sau sunt administraţi în stare proaspătă.
Pentru rezultate excelente, se recomandă prepararea unui extract de muguri în miere. Cum se procedează: cinci linguri cu muguri proaspeţi se zdrobesc pe o planşetă de lemn, se amestecă foarte bine cu 100 ml de miere lichidă, apoi compoziţia se pune într-un borcan care se închide ermetic. Se lasă la macerat o lună, apoi se filtrează. Se recomandă a se consuma o linguriţă cu acest preparat de trei ori pe zi.
Tinctura de muguri se obţine din muguri uscaţi, care se macină folosindu-se râşniţa de cafea, apoi se combină cu alcool alimentar. Se recomandă o parte muguri şi două părţi alcool. Vasul în care se prepară compoziţia se va închide, de asemenea, ermetic şi se va lăsa la macerat timp de zece zile, apoi se va filtra şi se va păstra în sticluţe mici. Specialiştii în medicină naturistă recomandă a se consuma intern 100 ml de tinctură de patru ori pe zi. În caz extern, tinctura nu se diluează. Pentru prepararea pulberii de muguri se folosesc muguri uscaţi, care se macină foarte fin cu râşniţa electrică. Se va consuma o jumătate de linguriţă cu pulbere pe stomacul gol, care se va ţine sub limbă un sfert de oră, apoi se va înghiţi cu puţină apă. Se vor lua trei doze pe zi.

Aninul protejează vasele cerebrale
Persoanelor care suferă de gastrită sau de ulcer li se recomandă extract din muguri de smochin, de tei argintiu sau de arin negru, iar cei care au probleme legate de dischinezie vor folosi extract din muguri de arţar, de frasin sau extract din mlădiţe de rozmarin.
Colita se poate remedia cu extract din mlădiţe de merişor sau extract din muguri de castan comestibil. Aninul negru este un excelent remediu pentru tratarea vaselor cerebrale, vindecă sechelele hemoragiilor celebrale şi este un ajutor excelent în cazurile de senilitate, în timp ce mugurii aninului alb sunt folosiţi contra fibromului uterin.

Cei de brad ţin la distanţă cariile
Muguraşii de brad reduc cariile dentare, previn rinitele şi faringitele şi vindecă lipsa de calciu. La rândul lor, mugurii de castan sălbatic sunt un leac imbatabil pentru tratarea varicelor, hemoroizilor, tromboflebitei sau fragilităţii capilare, în timp ce mugurii de castan comestibil sunt indicaţi doamnelor care au utilizat contraceptive.
Consideraţi cortizon natural, mugurii de dud sunt un ajutor de nădejde în diabet, chiar şi în cel insulinodependent, în timp ce mugurii de fag au rolul de a scădea concentraţia de colesterol din sânge, favorizând eliminarea ureei şi dizolvând pietrele la rinichi.

Vârfurile de zmeur, leac indicat doamnelor
Stejarul şi gorunul sunt remedii folosite pentru tratarea asteniei de primăvară sau a asteniei musculare şi psihice, muguraşii fiind foarte eficienţi şi în intoxicaţii sau constipaţii, parodontoze şi impotenţă. Măceşul vindecă migrenele, iar nucul ameliorează diabetul, bolile de piele, favorizând şi cicatrizarea ulcerelor varicoase. Nu în ultimul rând, mugurii de smochin au rezultate spectaculoase în tratamentul gastritei, al ulcerului, al colitei şi al altor tulburări ce apar pe fondul stresului.
Cu siguranţă că zmeurul este cel mai bun leac indicat doamnelor care suferă de chisturi ovariene, fibrom, ciclu neregulat sau tulburări de menopauză, datorită proprietăţii de a regla activitatea endocrină. Un adevărat elixir în alergii şi bolile autoimune sunt mugurii de coacăz negru, iar mugurii de tei sunt indicaţi contra stresului şi în tratarea hipertiroidiei. Se cunoaşte faptul că extractul de păducel sau de smochin are certe efecte benefice asupra minţii şi a psihicului, fiind un remediu verificat contra stărilor de tensiune şi de încordare nervoasă. Aceste extracte sunt deosebit de eficiente pentru combaterea diferitelor stări emoţionale perturbate, care declanşează sau însoţesc anumite afecţiuni.

Recomandaţi şi copiilor
Remediile gemoterapiei au efecte asemănătoare medicamentelor de sinteză, fără să determine efectele secundare pe care acestea din urmă le au. De aceea, tratamentul este indicat şi copiilor după împlinirea vârstei de 1 an şi jumătate. Chiar dacă terapia cu muguri nu are contraindicaţii, administrarea se va face doar la indicaţia unui specialist. Aceştia ne avertizează că mugurii de arin nu trebuie administraţi de femeile care alăptează, aceştia având rolul de a inhiba secreţia de lapte, în timp ce consumul de extract de muguri de rozmarin trebuie evitat seara, deoarece produce insomnie. Un tratament cu produse gemoterapeutice, pentru a fi eficient, trebuie să dureze minimum o lună şi jumătate, durata medie fiind cuprinsă între două şi trei luni. În bolile cronice, tratamentul poate dura şi jumătate de an sau poate fi reluat periodic. În tratamentul de acest tip, consecvenţa în administrarea remediilor şi respectarea dozelor este esenţială.

• Mugurii posedă proprietăţi terapeutice superioare comparativ cu celelalte părţi ale plantelor

Asemănători cu hormonii de sinteză

Cercetările au scos la iveală faptul că extractele din mugurii şi mlădiţele multor plante (cum ar fi stejarul, coacăzul negru, zmeurul, rozmarinul) au asupra organismului uman efecte asemănătoare hormonilor de sinteză, însă mult mai blânde, acţionând în sens curativ, fără a perturba nicio altă funcţie. Analizele făcute pe pacienţi arată că, la doar câteva săptămâni de la administrarea unor asemenea preparate, corect alese de medic, anumiţi parametri fiziologici se modifică simţitor în bine, deşi modul exact în care acest lucru se produce rămâne învăluit în mister.