Main menu

header

de Cătălina Tăgârţă

Dacă în trecut troscotul era folosit la vopsirea fibrelor textile în nuanţe albastre, în prezent acesta este întrebuinţat în scopuri curative, la tratarea unei multitudini de afecţiuni. Dintre acestea, cea mai „renumită” este reumatismul, pentru care planta se utilizează sub forma decoctului. Dar troscotul este şi aliatul pacienţilor cu boli de rinichi sau al celor cu diaree. În plus, mai trebuie ştiut faptul că are capacitatea de a scădea tensiunea, este un bun astringent, antidiareic, hemostatic, cicatrizant şi antiinflamator, diuretic, calmant şi laxativ.

Înghiţiţi sau faceţi baie, pentru bucuria... oaselor
Persoanele care suferă de reumatism trebuie să consume zilnic două-trei căni cu infuzie de troscot, obţinută din una-două linguriţe cu plantă uscată şi mărunţită la 200 ml apă clocotită, care se lasă la infuzat un sfert de oră. O altă variantă pentru a obţine o licoare magică este să adăugaţi 50 g plantă mărunţită la 250 ml alcool de 70 de grade. Cele două se ţin la temperatura camerei timp de două săptămâni, într-o sticlă închisă ermetic, dar care trebuie agitată zilnic, pentru a se putea extrage principiile active. La sfârşitul perioadei amintite se strecoară lichidul şi se pune la rece, în recipiente de capacitate mai mică şi de culoare închisă. Se consumă câte 10 picături de trei ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale, împreună cu 100 ml apă.
Tot pentru reumatism, planta poate fi folosită şi sub formă de băi cu troscot. Se pun 500 g plantă uscată într-un săculeţ de tifon, care se introduce ulterior în cada de baie. Atenţie însă! Apa trebuie să aibă temperatura de aproximativ 37 grade Celsius, iar baia să dureze circa 20 de minute. Tot extern, infuzia poate fi folosită local pentru grăbirea cicatrizării rănilor în caz de plăgi sângerânde, dar şi în cazul unor afecţiuni ginecologice (menoragie, metroragie).

E recomandat şi ca vin. Pentru tensiune!
În caz de hipertensiune, edeme cardiorenale, insuficienţă cardiacă sau afecţiuni metabolice (uremie, azotemie, gută, obezitate) se foloseşte infuzia de troscot obţinută din una-două linguriţe cu plantă mărunţită la 200 ml apă clocotită. Amestecul se lasă la infuzat 15 minute, după care se beau două-trei căni pe zi. Atât pentru pacienţii cu afecţiuni cardiace, dar şi pentru cei cu menoragii ori hemoragii intestinale se recomandă un vin medicinal de troscot, obţinut dintr-o lingură cu pulbere de plantă la 250 ml vin, care se lasă la macerat între zece zile şi două săptămâni. Se bea câte un păhărel înainte de masă.

E acid cu tuberculoza
Dacă pacientul este şi anemic, atunci pentru infuzie se foloseşte atât troscot, cât şi coada-mânzului, în părţi egale. Întrucât e bogat în acid salicilic, troscotul se poate dovedi de un real ajutor şi în cazul tuberculozei pulmonare, celei ganglionare sau renale. În această situaţie, el se administrează tot sub formă de infuzie sau decoct din rădăcină (3-5 g rădăcină la 100 ml apă), din care se beau două căni pe zi.
Aşadar, pacienţii cu afecţiuni renale se pot bucura şi ei de proprietăţile acestui remediu. Spre exemplu, persoanele diagnosticate cu litiază renală trebuie să consume două căni cu decoct din rădăcină de troscot pe zi (obţinut din 3-5 g plantă la 100 ml de apă).

• Troscotul poate fi folosit şi în cazul hemoragiilor, situaţie în care zona afectată se tamponează sau se spală cu infuzie