de Iulian D. Moleianu
Utilizată foarte des în bucătăria modernă în salate, leurda este unul dintre cele mai puternice remedii din farmacia naturistă. Conţine mai multe substanţe binefăcătoare decât ruda ei primară, usturoiul, şi este mult mai eficientă în tratarea bolilor. Aceste teribile calităţi terapeutice i-au adus titlul de „planta mileniului trei”.
„Aspirator” natural ce îndepărtează toxinele şi bacteriile
Leurda este cunoscută ca remediu de milenii, fiind prescrisă drept întăritor şi detoxifiant de renumiţii medici ai Greciei antice. Proprietăţile sale terapeutice au fost cercetate şi de medicii din Imperiul Roman, care recomandau planta atât pentru curăţarea sângelui, cât şi pentru tratarea unui impresionant număr de afecţiuni, de la viermi intestinali până la boli de plămâni. La nivelul aparatului digestiv, substanţele concentrate în leurdă acţionează asemeni unui aspirator care îndepărtează toxinele şi bacteriile. De asemenea, planta contribuie la îmbunătăţirea digestiei, are rol diuretic şi depurativ, eliminând cu succes paraziţii intestinali. Miraculosul leac verde, cu frunze în formă de paloş, colorate în verde lucios, nu era străin nici dacilor, care foloseau leurda pentru vindecarea rinichilor bolnavi şi înlăturarea otrăvurilor din sânge.
Frunzele tinere au valoare terapeutică mare
Planta se culege primăvara, înainte să îşi facă apariţia tija cu flori mici şi albe, moment în care frunzele îşi pierd mare parte din principiile active. Pentru a obţine preparate cu valoare terapeutică, trebuie să alegem frunzele tinere, fragede, care se desprind cu ajutorul unui briceag, astfel încât să nu fie afectat şi bulbul. Deşi are foarte multe principii active, bulbul trebuie recoltat moderat, deoarece leurda este o plantă perenă, şi din aceeaşi rădăcină se pot ivi frunze ani de-a rândul. După recoltare, frunzele trebuie păstrate în frigider, pentru că se veştejesc foarte repede. Dacă totuşi reuşiţi să uscaţi leurda, frunzele se macină până se transformă într-un praf fin, valoros condiment-medicament, care se păstrează în recipiente din sticlă, închise ermetic.
Excelent tonic, previne afecţiunile cardiace
Leurda a fost botezată „Allium ursinum” sau usturoiul ursului, pornind de la constatarea că respectivele animale, abia ieşite din perioada de hibernare, aşteaptă cu mare interes apariţia acestei plante, pentru a-şi redobândi puterile şi agilitatea. Leurda este bogată în sulfură de alil, elementul care îi imprimă gustul şi mirosul caracteristic al plantelor din genul Allium, cel mai cunoscute fiind ceapa şi usturoiul. În plus, conţine numeroase substanţe cu un valoros potenţial terapeutic: vitaminele A şi C, vitamine din complexul B, săruri minerale, calciu, fier, magneziu, fosfor, uleiuri eterice, glucide şi, bineînţeles, proteine. Nemaiîntâlnita alcătuire cu care a înzestrat-o natura îi conferă numeroase calităţi terapeutice, leurda fiind un ajutor de nădejde în lupta cu bolile şi, totodată, un excelent tonic natural.
Leurda are efecte benefice şi asupra aparatului respirator, la nivelul căruia are rol antiseptic şi antiinflamator, prevenind virozele respiratorii şi afecţiunile pulmonare. Preparatele din leurdă curăţă sângele de toxine şi îi redau fluiditatea, reduc nivelul colesterolului rău, fortifică pereţii arterelor şi venelor, prevenind afecţiunile cardiace.
• Cunoscuţi vizionari, dacii foloseau „planta mileniului trei“ pentru eliminarea otrăvurilor
