de Alexandra Rotărescu
Renumit pentru Charleston, marele Gatsby, ritmatul jazz și emancipatele fete „flapper”, acest deceniu a adus cu el adevărate inovații în frumusețe și în modă. Tendințele impuse atunci au fost imitate la nesfârșit de cei mai mari designeri ai lumii. Și asta pentru că nimeni nu-i poate rezista acelui dramatism seducător care a aparținut Hollywoodului de altădată!
Austeritate vs extravaganță
După austeritatea din Primul Război Mondial a urmat extravaganța erei Gatsby! Atât de mulți bărbați și-au pierdut viața pe front, încât văduvele sau domnișoarele erau nevoite să concureze între ele pentru a capta atenția unor posibili parteneri. Inutil să mai spunem că, depășind numeric bărbații, femeile au apelat la toate artificiile posibile pentru a ieși în evidență. Iar sănătatea și frumusețea erau niște atribute importante într-o criză de asemenea amploare. Și-atunci ce aliat mai bun pentru ele decât machiajul?!
Femeile din toate rangurile societății au început să folosească produsele cosmetice pentru a trece mai ușor peste ororile războiului, dar și pentru a-și etala trăsăturile și feminitatea. Astfel, machiajul, destinat până atunci numai actrițelor și femeilor „ușoare”, a devenit disponibil și marelui public. Până și tinerele care lucrau erau nevoite să se machieze pentru a-și crea un aspect cât mai profesional. În concluzie, anii ’20 au marcat debutul stilului celui de-al XX-lea secol!
Istoria frumuseții
În 1900 era perfect valabilă expresia „Doamnele se ciupesc, prostituatele se rujează”, din simplul motiv că doar damele de companie și actrițele foloseau cosmetice în nuanțe vizibile, în timp ce nobilimea îndrăznea doar să adauge roșeață în obraji ciupindu-și pomeții. Femeile respectabile apelau la anumite produse de înfrumusețare, dar numai pentru a-și evidenția naturalețea. Adică tenul trebuia să fie cât mai palid, iar restul pielii să fie, de asemenea, delicată și albă ca hârtia.
Următorul deceniu a reprezentat o evoluție, în sensul că produsele cosmetice din 1910 nu mai erau atât de toxice ca în trecut și, implicit, făceau mai puține victime. În 1909, Gordon Selfridge a deschis primul magazin cosmetic din lume care te invita să încerci produsele înainte de a le cumpăra. Însă adevărata revoluție în domeniul estetic a avut loc abia după Primul Război Mondial, când femeia delicată și naturală a făcut loc tinerei extrovertite, care se exprima prin machiaj, ținută și atitudine dezinvoltă. În anii ’20, farmaciile și magazinele universale aveau un departament destinat cosmeticelor, și asta pentru că industria frumuseții a luat amploare ca niciodată în istorie!
Rujul cu push-up
Toate bune și frumoase, însă industria frumuseții era la început de drum, iar femeile de-abia își făceau obiceiul de a-și cumpăra cosmetice în mod regulat. Puțină lume știe că rujul roșu era la mare căutare doar pentru că era singura nuanță disponibilă pe piață în acel moment. Iar mascara era destul de dificil de folosit, fiind de fapt un fel de ceară peste care trebuia să torni apă pentru a crea o pastă pe care o aplicai pe gene cu ajutorul unei pensule. Mare bătaie de cap, nu-i așa?
Situația tinerelor moderne s-a simplificat atunci când a fost inventat rujul cu tub „push-up”. Asta s-a întâmplat în 1915, însă revoluționarul produs a fost patentat abia în 1923. Și odată cu folosirea lui în mod obișnuit, buzele femeilor au devenit mult mai dramatice și extrem de conturate. Cel mai evident trend al vremii era promovat de protagonista filmelor mute Clara Bow și denumit „Arcul lui Cupidon”, în care colțurile buzelor erau estompate, pe când părțile superioară și inferioară ale gurii erau scoase în evidență, astfel încât să se creeze aspectul țuguiat. Femeia de afaceri Helena Rubinstein a inventat un ruj care te ajuta să-ți conturezi buzele în forma arcului lui Cupidon, în timp ce câteva companii cosmetice au produs și au comercializat un dispozitiv din metal, cu care desenai buzele în tendințele vremii. Un alt produs de make-up care a fost creat în anii ’20 este creionul de ochi, care a avut ca inspirație Egiptul, având în vedere interesul crescut pentru mormântul lui Tutankamon, care fusese descoperit în 1925.
Look-ul care te defineşte chiar și-n zilele noastre
Trendul anilor ’20 e, de fapt, antiteza machiajului actual: sprâncene foarte subțiri, trasate cu creionul, buze exagerat de țuguiate, ten extrem de palid și fard de obraz aplicat până sub ochi. Însă, pe măsură ce anii treceau, această modă acapara tot mai multe adepte și devenea tot mai evidentă: buzele ajunseseră să fie caraghios de mult conturate, iar sprâncenele - și mai subțiri, trasate și mai descendent. Pentru o petrecere vintage însă, poate fi look-ul care să te definească cel mai bine chiar și-n zilele noastre!
Pentru ten
Fondul de ten și creionul corector nu existau încă, așadar, femeile își acopereau imperfecțiunile cu pudră. Cu toate că erau preferate nuanțele foarte deschise pentru a crea aspectul unui ten palid și uniform, asocierea dintre pielea albă și clasa avută se făcea tot mai puțin. Și asta datorită lui Coco Chanel, care a creat moda tenului bronzat, dovada incontestabilă a vieții boeme. Se pare că faimosul designer a consumat într-o bună zi, când era pe iaht pe Riviera Franceză, mai mult vin decât se cuvenea și a adormit sub razele soarelui. Ei bine, arsura solară a devenit atunci un trend, tenul bronzat fiind copiat de tot mai multe femei.
Pentru ochi
Fardul de pleoape în nuanțe gri și negre definea stilul dramatic. Bleumarinul, maronul și verdele închis erau considerate o alternativă binevenită. Creionul de ochi era un amestec de grăsime de gâscă și gel de petrol. Mixul era combinat cu funingine sau cărbune pentru a crea kohl, fardul de ochi. Era aplicat pe toată pleoapa, estompat puțin pentru a crea un aspect misterios, „smokey”. Mascara a luat naștere în același fel: combinația de funingine și gel era aplicată cu o perie sau cu un băț.
Pentru sprâncene
Femeile își pensau sprâncenele în exces în anii ’20, trasând apoi o linie foarte subțire, descendentă spre exteriorul feței. Unele își pensau toate firele de păr pentru a-și desena sprânceana mai sus pe frunte, pentru un aspect împrospătat al feței.
Pentru obraji
Gata cu vremea în care femeile se ciupeau de pomeți pentru a reda vigoare chipului! Rujul, care era disponibil sub formă de pudră, lichid sau cremă, a început să fie folosit și pe post de fard de obraz, pentru ca apoi pudra să înlocuiască rujul cu brio.
Pentru buze
Cel mai important produs cosmetic al anilor ’20, rujul era indispensabil fetelor „flapper”. Culoarea preferată? Roșul, în toate variațiunile lui. Surprinzător sau nu, rujul aromat a luat naștere tot atunci, cea mai populară aromă fiind de cireșe.