Main menu

header

cotnari wide

658 4 2de Alexandru Brădescu şi Adrian Barna

În partea de sud şi centrală a Africii se găsesc copacul şi nuca de mongongo. Precum aproape toate fructele acestui continent, ele sunt folosite în medicina tradiţională pentru tratare şi înfrumuseţare, dar şi ca hrană zilnică.

Depinde de ploi

Mongongo sau Manketi (schinziophyton rautanenii) este un copac dioic aparţinând familiei Euphorbiaciae. Creşte în regiunea Deşertului Kalahari, sud-vestul Angolei, sud-vestul Zambiei, Botswana, Zimbabwe, Namibia, Africa de Sud, Malawi, Mozambique, sudul Tanzaniei şi până în Somalia, Ciad, Sudan, Mali, Niger sau sudul Republicii Democrate Congo. El se dezvoltă foarte bine în terenuri mai aride şi poate rezista câţiva ani fără ploi. Copacii mongongo sunt destul de rari şi greu de găsit, de aceea nucile acestora sunt destul de scumpe, iar uleiul lor este foarte preţios. Producţia de nuci e foarte dependentă de sezonul de ploi.

Fiecare copac produce 30 de kilograme de fructe

Triburile migratoare Khoi-San, celebri Bushmeni din Kalahari îl numesc mongongo, englezii, manketi, iar triburile Ndebele - umgoma.

Mongongo e un copac cu trunchiul drept, care atinge înălţimea de 15 metri şi face fructe după vârsta de 25 de ani. Coaja copacului are culoarea gri-maroniu-aurie, este foarte fină şi se curăţă. Frunzele sunt aranjate în spirală şi cu cinci-șapte degete, florile îi apar în jurul lunii octombrie, iar fructele au 2,5-3,5 cm şi arată ca prunele, fiind plăcut aromate. Ele se culeg din februarie până în aprilie. Fiecare copac produce aproximativ 30 de kilograme de fructe. Fiecare fruct de culoare roşie are unu sau chiar doi sâmburi înveliţi într-o coajă ca de nucă.

Este culeasă numai din sălbăticie

658 4 3Nucile mongongo sunt culese numai din sălbăticie, dar cu respect pentru protejarea acestei specii. Culegătorii, în majoritate femei, merg şi până la 25 de kilometri depărtare de satele lor ca să adune aceste nuci, care sunt sursa principală de hrană în zonele izolate.

Uleiul este bun şi în cazul acneei

Uleiul organic de culoare galben-verzui este presat la rece după ce nuca este spartă cu un toporaş sau cu o maşină specială care face procesul mai uşor şi mai rapid. În ultimii ani, uleiul de mongongo a devenit foarte căutat peste tot în lume datorită proprietăţilor lui nutritive şi hidratante pentru piele şi pentru păr (fiind ideal pentru repararea firului de păr şi la tratarea unui scalp uscat, deshidratat). Conţinutul mare de acid eleostearic al acestui ulei (C18 9c, 11t, 13t) se polimerizează rapid în razele UV, pentru a forma un strat protector peste piele sau păr. Acidul linoleic (între 30% şi 54%) este sintetizat în corp pentru a crea şi a întări membranele celulelor. De aceea, dar şi datorită conţinutului mare de zinc, el este folosit în loţiuni înainte sau după soare, balsamuri de buze sau păr, şampon, săpun sau creme de faţă.

Conţine şi tocoperol - vitamina E, ceea ce îl face un bun antioxidant, iar asta ajută la regenerarea pielii, îmbunătăţind aspectul ei. Are şi proprietăţi antiinflamatoare, reducând iritațiile pielii, regenerează şi restructurează ţesuturile. Este bun şi în tratarea acneei sau în menţinerea unei pieli tinere şi frumoase. Uleiul de mongongo este foarte stabil şi rezistă neconservat mai mult de un an.

PONT. Uleiul din nucă de mongongo e ideal în tratarea pielii foarte crăpate, precum cea a călcâielor.

Folosită ca și condiment pentru mâncare

Nuca, precum şi fructul sunt iubite şi consumate nu numai de oameni, dar şi de animale, precum elefanţii, care sunt înnebuniţi după ele, având gust de nuci cashew, iar prăjite au un gust ca de brânză. Triburile Khoi şi San consumă mongongo în dieta zilnică încă de acum mai bine de 7.000 de ani. Aceşti vânători înnăscuţi ştiu unde să găsească însă copacii, dar şi elefanţii care le devorează fructele, pentru ca mai târziu să elimine nucile pe care nu le pot digera şi care sunt culese de Khoi-San. Ei ştiu cum să păstreze fructul sau nuca în nisip pentru întregul an şi cum să le coacă tot în nisip pentru a nu le pune direct în foc. Fructele uscate sunt întâi aburite, pentru ca pielea să li se cojească, iar după, fierte până când pulpa cade de pe sâmburi. Pulpa este mâncată, iar nucile sunt păstrate pentru a fi coapte mai târziu. Odată coaptă, nuca se desface uşor pentru a scoate miezul delicios, care se mănâncă de unul singur sau este folosit ca și condiment pentru mâncare.

Eficientă iarna

Uleiul din miezul nucii de mongongo este folosit de băştinaşi pentru a trata pielea pe timpul iernii. Coaja nucii este folosită ca „oase divine” de Sangomas, exact ca lemnul de marula. Precum triburile Khoi-San şi Tonga, Lozi şi Luvale din Zambia folosesc acest copac şi fructele lui de multe mii de ani. Ei construiesc din lemnul acestuia bărci, tobe sau ornamente, deoarece este uşor, durabil şi pluteşte, fiind ideal pentru instrumente de pescuit sau pentru cutii.

Nuca de mongongo conţine Omega 3, cupru, vitaminele C şi B complex (Thiamine, Riboflavin), calciu, fier şi magneziu, sodiu, potasiu, fosfor

În 1911 era exportată masiv din Africa

Între 1911 şi 1914, aproximativ 2.000 de tone de nuci erau exportate anual din vestul Africii în Germania, iar în 1916, cantităţi similare erau trimise către Anglia pentru producţia de margarină. De milioane de ani, băştinaşii Africii folosesc uleiuri, unturi, răşini, gume sau extracte de plante în ritualuri pentru îngrijirea pielii, protejarea, parfumarea sau înfrumuseţarea ei. De atunci şi până azi, Africa e o inspiraţie pentru mulţi dintre specialiştii din industria cosmetică sau alimentară modernă.