de Carmen Ciripoiu şi Alexandru Brădescu
Prețuirea lor pentru muzica populară înseamnă respectul tradiției autentice, iar succesul concertelor susținute de Mariana Ionescu Căpitănescu și Văru’ Săndel ne face să credem că fiecare român își are obârșia pe prispa unei case de țară. La 25 și 26 martie, de la ora 19:00, la Sala Palatului din București, cele două nestemate ale folclorului românesc susțin un concert aniversar de excepție, intitulat sugestiv „Începui dragoste nouă”, care va marca 25 de ani de la debutul celor doi artiști. Un regal al muzicii populare și ușoare, cu o distribuție de aur a scenei românești.
Maria Ionescu Căpitănescu: „Viaţa mea trăită prin cântec nu a fost mereu frumoasă, am avut şi decepţii“
- Fiecare om în viaţă are nevoie de un model de urmat. Pentru Mariana Ionescu Căpitănescu, acesta a avut mai multe nume: Maria Ciobanu, Ion Dolănescu şi Maria Cornescu. Cum ați descrie aceste nestemate ale muzicii populare?
- Am iubit cântecul de când mă știu. Și am cântat în orice împrejurare: la săpat, când am mers cu vitele la păscut sau când am făcut curățenie. Am avut noroc de modele interpreți mari, de care dumneavoastră ați amintit. Vă dați seama cât de norocoasă am fost să-i cunosc personal și să primesc de la fiecare dintre ei un sfat în această minunată artă. Am început activitatea la Râmnicu-Vâlcea în cadrul Orchestrei Vâlceanca. Am lansat primul album în 1993 și a fost fenomenal. Când am început însă să gust din succes, am plecat în Canada și m-am stabilit acolo. M-am căsătorit cu Dan Căpitănescu și, între anii 1995 şi 2000, am cântat mai mult în America de Nord. Nu m-am putut acomoda acolo, și soțul meu a observat asta. Mi-a promis că se va repatria și el, cu toate că i-a fost greu să plece din Canada, ţara care l-a adoptat timp de 20 de ani. Ne-am reîntors în România și am ales orașul Craiova, pentru că aici locuia familia soțului, iar părinții mei, la distanță de doar 50 de kilometri. Când m-am stabilit din nou în România am fost nevoită să muncesc mult pentru a deveni din nou cunoscută, pentru că mă uitase lumea. Viața mea trăită prin cântec nu a fost întotdeauna frumoasă, am avut și decepții.
- Sunteți mereu veselă, plină de energie. De unde această vitalitate extraordinară?
- Eu sunt o fire veselă. Au fost momente când îmi plângea sufletul, dar, fiind nevoită să cânt, mi-a trecut supărarea mai ușor. Dar e o veselie pe care de multe ori mi-o impun, pentru că un artist trebuie să aducă voie bună în jurul său. Nu iau în seamă oboseala. Atunci când faci ceva cu drag nu te împiedică nimic, te ține adrenalina.
„Copiii sunt împlinirea supremă pentru mine”
- V-ați dorit mult să deveniți mamă, iar acest lucru s-a întâmplat după multă suferință. Sunteți o mamă severă sau mai degrabă o prietenă?
- Eu iubesc conceptul de familie cu copii și țin să am o familie perfectă, atât cât pot. Am avut mai multe încercări de a avea copii și am suferit că nu reușeam... Dar acum am doi copii minunați, care sunt împlinirea supremă pentru mine. Am fost răsplătită pentru suferința prin care am trecut. Dumnezeu e mare! Băiatul meu, Anthony Daniel, are aproape 18 ani și Tara Maria are aproape 7 ani. Ea are înclinații artistice, face dansuri moderne, studiază pianul, iar când e întrebată ce meserie vrea să aleagă spune că se face artistă. Mai mult, m-a atenționat deja că, dacă ajunge o mare artistă, n-o să-mi mai dea voie să cânt. Mă amuză, dar nu i-am promis că mă las de cântat, întrucât nu știu dacă mă voi putea ține de cuvânt. Cu Anthony mă consult în multe situații, ba chiar îmi povestește despre aventurile sale cu fetele. Are prietenă acum și mi-a luat mult timp să accept că nu mai este băiatul mamii și că îl pupă fetele. Copiii mei se tachinează toată ziua și trebuie mereu să intervin ca să opresc aceste discuții.
- Cum este să te trezești în fiecare dimineață alături de omul iubit? Cine pregătește cafeaua?
- Am o relație foarte frumoasă cu soțul meu, ne înțelegem din priviri. Suntem împreună de 22 de ani, dar pentru că toți acești ani i-am trăit frumos, nu știu când au trecut. Atunci când ai înțelegere în casă, te poți ocupa de meserie altfel. A fi artist înseamnă a lipsi mult timp de lângă familie, și când sunt plecată soțul preia și rolul meu. Eu am tabieturile mele și, dacă trec peste ele, mi se pare ceva în neregulă toată ziua. Dimineața îmi beau cafeaua în liniște, o pregătește soțul meu, mie nu-mi place cum o fac. Când nu este el acasă, prefer să nu mai beau cafea.
„Colecționez costume populare vechi, le recondiționez și le port”
- Se spune că sunteți îndrăgostită de modă și chiar aveți o colecție impresionantă de rochii. Există și o colecție de costume populare?
- Am colecționat de-a lungul timpului costume populare frumoase și vechi, astea îmi plac mie. Le recondiționez și le port. Așa îmi amintesc de bunicile mele, care la zi de sărbătoare îmbrăcau costumul popular. Este foarte important ca straiele populare pe care le porți să te reprezinte. Am rochii aduse din SUA care sunt superbe. Încerc mereu să fiu în pas cu moda, dar le îmbrac rar, pentru că în majoritatea cazurilor optez tot pentru costumul popular. În viața de zi cu zi însă îmi plac hainele sport, mai ales că petrec mult timp în mașină.
- Mai aveți timp și pentru pasiunile dumneavoastră?
- Îmi place să schiez, mi se pare înălțător să petreci timp pe vârful muntelui. În fiecare an merg cu familia și cu prietenii la schi. Este sportul care mă relaxează cel mai mult. Vara îmi place să stau la mine pe terasă cu copiii și cu soțul. Atunci când e cald, abia aștept să mă arunc în piscină. Momentele acestea petrecute cu Dan și copiii sunt cele mai prețioase din viața mea.
„Sunt mândră de sora mea”
- Cum e să fii „Surioara cea mare” a unei alte îndrăgite cântărețe de muzică populară, Marcela Fota?
- Cu Marcela am o relație incredibilă. Noi suntem două surori adevărate, care se consultă întotdeauna în momente importante. Sunt mândră de evoluția ei artistică. Dând timpul înapoi, eu am fost ca o mamă pentru Marcela. Am luat-o de mică din sat și i-am insuflat dragostea pentru cântecul popular. Când era copil îi impuneam ce să facă. Nu mă asculta de fiecare dată, dar mai târziu mi-a spus: „Ce dreptate ai avut, trebuia să te ascult”. Acum petrecem mult timp împreună și ne spunem una alteia ce avem pe suflet.
- Ce-și mai poate dori un om împlinit ca dumneavoastră?
- Îmi place să stau acasă, în sânul familiei. E atâta nevoie de mine acasă... Îmi doresc să petrec mai mult timp cu copiii mei și să merg în mai multe vacanțe, să-mi vizitez părinții mai des. Dar deocamdată acestea sunt visuri…
„Văru’ Săndel este un om de o mare ţinută morală“
- Ce noutăți pregătiți pentru cei care vă iubesc muzica?
- Am proiecte frumoase de viitor, înregistrări noi, videoclipuri! Acum sunt în pregătiri pentru sărbătoarea mea de la sfârșitul lunii. Împlinesc 25 de ani de la debut și susțin un miniturneu național la Craiova - 23 martie, Râmnicu-Vâlcea - 24 martie și București - 25 și 26 martie. Sunt sărbătorită împreună cu un coleg deosebit, Văru’ Săndel, și e mare bucurie pentru mine să împart acest eveniment cu acest om de o înaltă ținută morală, un artist care mi-a plăcut de când l-am întâlnit prima oară. Concertele au o distribuție excepțională (Constantin Enceanu, Steliana Sima, Petrică Mîţu Stoian, Maria Dragomiroiu, Draga Olteanu Matei, Ion Paladi, Nicu Paleru, Mioara Velicu, Gelu Voicu, Elisabeta Turcu, Raoul, Anca Ţurcaşiu, Nico, Oana Sârbu şi Marcela Fota) și suntem acompaniați de Orchestra Lăutarii condusă de maestrul Nicolae Botgros.
Văru’ Săndel: „Vreau să plec cât mai puţin de lângă ai mei“
- Prolific în meseria de cântăreț, om de televiziune, actor. De unde vă luați atâta energie?
- Nu cred că e un loc anume de unde îmi culeg energia. Vine din felul meu de a fi. Vreau să fac cât mai multe lucruri bune, din păcate, nu toate ies, pentru că uneori am senzația că te risipești dacă te duci în mai multe direcții. În ceea ce mă privește, fac vreo cinci-șase lucruri sistematic și… cred că le duc. Dar, dacă erau mai puține, poate erau făcute mai temeinic. Sunt actor la teatru, prezentator la o emisiune de televiziune, om care fuge prin țară pentru zilele orașelor, ale comunelor. Mergem și prin lume la românii care vor să ne întâlnească, mai scriu și poezie și fac texte pentru cântecele colegilor și ale prietenilor. S-au adunat multe, dacă nu am uitat ceva… Energia asta vine din liniștea de acasă și din dorința de a face acum cât mai pot. Și atunci te neglijezi puțin pe tine, neglijezi familia, sănătatea…
- În aceste condiții nu a existat vreun moment în care ați spus gata, nu mai pot, renunț?
- În ultima perioadă, din ce în ce mai des mă gândesc că trebuie să renunț la ceva din câte fac. Și, la modul cel mai serios, asta se va întâmpla din toamnă. Probabil că voi pleca mai puțin de lângă ai mei și vor fi mai puține spectacole prin țară. În rest, teatrul rămâne, și la televiziune nu am cum să renunț, pentru că trebuie să și trăim din ceva…
„Soția are grijă de relația noastră, eu sunt cuminte și ascult”
- Și pentru că ați adus discuția despre familie, povestea dumneavoastră de dragoste a făcut mult timp înconjurul României. Sunteți și acum la fel de îndrăgostit?
- Da, și spun lucrul acesta cu tărie. Cred că ne iubim la fel ca și acum 20 de ani. Meseria mea m-a ținut mult timp plecat, dar pe noi depărtarea ne-a adunat. Pentru că am fost atât de multă vreme plecat, cred că nu am avut timp să ne consumăm relația. Iar în ceea ce privește copiii, la fel. Iulia are 18 ani și e domnișoară, iar Andrei are 8 ani și e un năzdrăvan, născuți din dragostea asta mare. Soția mea are un rafinament special, o finețe. Cred că asta mă ține atât de îndrăgostit. Așa ne putem completa, pentru că, în ceea ce mă privește, lumea nu crede că sunt un finuț, și asta mai ales din prisma personajului. Dar ea are grijă de noi, de relația noastră. Iar eu sunt cuminte și ascult.
- Ce fel de tată sunteţi? Un dictator sau un prieten?
- Cred că un prieten, dar vreau să fiu în același timp și drept cu copiii mei. Nu aspru, dar drept, și când greșește copilul să-i spun sau să-i arăt. Noi suntem o familie veselă, copiii sunt lipiți de mine, mai ales că le e dor mereu. Andrei, când aude cum se închide fermoarul geamantanului, mă întreabă: „Iar pleci la serviciul ăla lung?”. Iuliei i-am pierdut copilăria, atât de mult am plecat atunci. A fost o perioadă în care mi-am luat aripi și gustam din succes, lumea voia să mă aibă... Cu Andrei nu vreau să pățesc la fel, și cât pot am grijă, chiar dacă vin târziu și sunt obosit, mai găsesc puțină vreme să ne jucăm ursul mic și ursul mare.
„Sala și publicul de teatru îmi dau o energie incredibilă”
- Nu mulți dintre cei care vă urmăresc știu că sunteți actor la Teatrul de Comedie, unde interpretați roluri complexe. Cât de mult iubiți teatrul? Ce satisfacții vă oferă?
- În sala de teatru găsesc alt public, unul mai elevat față de cel frumos și simplu pe care-l am pe scenele din țară sau la Sala Palatului, unde este Văru’ Săndel. Aici lumea vine să vadă și alte personaje pe care Sandu Pop actorul le poate interpreta. În acest moment joc în trei spectacole: „Zăpezile de altădată”, „Spiritul de familie” și spectacolul la care am avut premieră acum două duminici, „Sex în drumeție”. Un subiect care atinge părinții cu copii adolescenți. Și rolul meu, cel al unui tată foarte permisiv, este unul la fel de interesant.
- Ce simțiți când cortina se ridică?
- E o energie incredibilă, care mă ajută să-mi spun: „Doamne, ce bine că am ajuns la București să mă fac actor!”. Dacă nu aveam forța asta pe care mi-o dau sala și publicul de teatru mai ales atunci când ceea ce spui este ascultat și ceea ce faci este văzut și apreciat, atunci mă bucur că am plecat de la Lozna mea cea dragă, de la Zalău, și am ajuns în capitala României.
„Văru’ Săndel câștigă bani, Sandu Pop îi cheltuiește”
- Doar puțin timp vă mai desparte de un spectacol grandios, numit sugestiv „Începui dragoste nouă”, în care împreună cu îndrăgita solistă de muzică populară, Mariana Ionescu Căpitănescu, omagiați 25 de ani de la debut. Ce amintiri vă leagă?
- Pe Mariana am cunoscut-o puțin mai târziu. Ea a fost plecată pentru un timp din țară în Canada. Dar după ce s-a reîntors și i-am ascultat cântecele, pentru mine a fost clar că este o artistă desăvârșită. Ulterior am descoperit și ce om minunat este. Acum o văd fericită și împlinită. Sunt convins însă că Mariana ar fi trebuit să fie undeva mai sus decât este. Merită mai mult și de la viață, și de la carieră. De mult trebuia să i se facă un spectacol la Sala Palatului, nu la 25 de ani, poate la 10 ani de carieră...
- E vreo diferență între artistul Văru’ Săndel și omul Sandu Pop?
- Da, sigur. Văru’ Săndel este personajul meu pe care l-am lăsat fără probleme. Sandu Pop îi creează acestuia problemele. Văru’ Săndel câștigă bani, Sandu Pop îi cheltuiește. Mă înțeleg foarte bine cu Văru’ Săndel, care e mereu cu clopul pe cap și bine dispus. În schimb, Sandu Pop are o mulțime de lucruri care nu trebuie să fie văzute nici măcar de Văru’ Săndel…
- Dacă ar fi să schimbați trei lucruri pe lumea aceasta, care ar fi?
- Foarte grea întrebarea… Aș schimba mentalitatea unor conducători, cel puțin a celor de astăzi, pentru că ce se întâmplă acum nu e în regulă. Sincer, nu m-am gândit la asta până acum, dar, dacă mă lași, la următorul interviu îți spun și care sunt celelalte două lucruri…
„Visez la un concediu în Spania cu familia”
- La ce visează acum Văru’ Săndel?
- La un concediu, deși de-abia am venit dintr-un concediu lung… Două săptămâni și ceva am stat cu soția, am venit odihniți și am început treaba. Dar atât de tare am intrat în muncă, încât n-au trecut nici două luni și am obosit foarte tare. Am fost în San Francisco, am botezat un băiețel la Gelu Ilie, cumătrul meu. Și atunci el ne-a făcut cadou un sejur în Hawaii șapte zile. Și am plecat șapte ore cu avionul. A fost ceva de vis. Sigur, grija de copii și dorul de ei au fost mari, dar am avut mare noroc cu Facebook-ul, care ne-a ajutat să comunicăm mereu. Un alt vis este să mă apuc cât mai repede de videoclipurile a trei melodii și să le fac cât mai profesionist, pentru că m-am cam neglijat din punctul ăsta de vedere. Oamenii te taxează dacă un videoclip e făcut mai jos decât se așteaptă ei. Iar pentru toamnă visez la un concediu cu familia în Spania, de care m-am îndrăgostit…