Main menu

header

de Elena Şerban

- Urmarea „Codului lui da Vinci” apare în septembrie în SUA

Când spui Dan Brown, spui „Codul lui da Vinci”. Când vorbeşti de „Codul lui da Vinci” vorbeşti de o revoluţie în ceea ce priveşte religia creştină. Întrucât romanele acestui scriitor american, devenite fenomene mondiale, au spart tiparele. Şi-ar fi pus cineva problema până la el, că Iisus şi Maria Magdalena au fost căsătoriţi? Sau că urmaşii celor doi ar putea trăi până în zilele noastre?

Fiul unui matematician strălucit
Deşi aproape toată planeta vorbeşte de romanele şi de filmele realizate sub semnătura sa, puţini sunt cei care ştiu cine e Dan Brown. Sau care e sursa ideilor sale, combătute din plin de Biserica creştină.
Dan Brown este fiul unui matematician strălucit şi al unei profesoare de muzică. S-a născut la 22 iunie 1964, în Exeter, New Hampshire, SUA, fiind cel mai mare dintre cei trei copii ai lui Constance (Connie) şi Richard G. Brown. Tatăl său era un remarcabil profesor de matematică, editând manuale şi predând matematici liceale la Academia „Phillips Exeter” (din 1968 până la pensionarea din 1997).

Crescut în Academia „Phillips Exeter”
„Phillips Exeter” este un pension exclusivist, în care există obiceiul ca profesorii să trăiască în campus pentru mai mulţi ani. Richard G. Brown, geniu al matematicii, a fost cooptat în colectivul acestei unităţi particulare de învăţământ, astfel că Dan, împreună cu fratele şi cu sora sa au fost crescuţi în şcoală. Mediul social la Exeter era în mare parte episcopal. După „Phillips Exeter”, Brown a absolvit Universitatea Amherst, cu o dublă specializare, în spaniolă şi engleză, în 1986.

Cântăreţ la Hollywood
După terminarea facultăţii a încercat (cu succes, spun unii) o carieră muzicală. Şi-a înfiinţat propria casă de discuri, numită „Dalliance”, iar în 1990 a produs un CD intitulat „Perspective”, ţintind publicul adult, care a avut de asemenea vânzări de câteva sute de copii. La începutul anilor ’90 s-a mutat la Hollywood pentru a-şi urma cariera de cântăreţ, compozitor şi pianist. În 1993, Brown a scos pe piaţă CD-ul intitulat „Dan Brown”, ce includea cântece precum „976-Love” şi „If You Believe In Love”. Pentru a se întreţine preda cursuri la Şcoala Pregătitoare din Beverly Hills şi s-a alăturat Academiei Naţionale de Compozitori din Los Angeles. Această decizie i-a fost favorabilă nu doar pe plan profesional, ci şi personal, căci aşa a cunoscut-o pe Blythe Newlon, cu 12 ani mai în vârstă decât el, care i-a devenit soţie în 1997. Ea l-a ajutat într-o mare măsură la promovarea cărţilor sale.

La întrecere cu Sidney Sheldon
În 1994, pe când se afla în vacanţă în Tahiti, a citit cartea „Conspiraţia” („The Doomsday Conspiracy”), a lui Sidney Sheldon. Încântat de conţinut, dar ambiţios, a decis că ar putea să o scrie mai bine. Şi aşa a început munca la „Fortăreaţa digitală”, pe care a publicat-o abia în 1998. Soţia l-a susţinut, scriind declaraţii pentru presă, stabilind întâlniri cu presa şi conferinţe de presă.

2003, anul recunoaşterii internaţionale
Geniul acestui scriitor iese la iveală în 2000, o dată cu apariţia cărţii „Îngeri şi demoni”. Romanul are la bază rivalitatea dintre Vatican (Biserica Catolică) şi confreria secretă Illuminati. Un alt subiect abordat de-a lungul naraţiunii este antimateria. Cartea, deşi a fost apreciată, s-a bucurat de succes abia după apariţia celui mai cunoscut roman al lui Dan Brown, „Codul lui da Vinci”. Şi pentru că a fost inspirat de ideile din volumul „Conspiraţia” lui Sheldon atunci când a scris „Fortăreaţa digitală”, Brown s-a gândit că nu ar fi rău să scoată pe piaţă un roman cu acelaşi nume. „Conspiraţia” lui Dan Brown, apărută în 2001, s-a bucurat de mare succes, aproape egalând faima volumului lui Sidney Sheldon. 2003 este anul în care scriitorul dă lovitura: „Codul lui da Vinci” împarte omenirea în două: cei care credeau şi cei care blamau ideile lui Brown. „Am rămas înmărmurit atunci când am văzut de ce succes s-a bucurat Codul. L-am scris cu mare plăcere, speram să fie acceptată şi citită măcar de câteva mii de oameni, dar... la nivelul acesta?! Dumnezeule, nu mi-aş fi imaginat în veci”, mărturisea autorul.

O carte de 250 de milioane de dolari
În 2005, Brown se afla printre cei mai influenţi 100 de oameni ai anului în topul realizat de revista „Times”. Revista „Forbes” l-a plasat pe Dan Brown pe locul 12 în lista „Celebrity 100” din 2005 şi a evaluat venitul său anual la 76,5 milioane de dolari. „The Times” a estimat venitul din vânzarea cărţii „Codul lui Da Vinci” la 250 de milioane de dolari.
În 2004, Brown şi fraţii săi au donat 2,2 milioane de dolari Academiei „Phillips Exeter”. Cu aceşti bani a fost înfiinţată Fundaţia „Richard G. Brown Technology Endowment”, prin intermediul căreia studenţii săraci primeau calculatoare de ultimă generaţie.

Tom Hanks, în rolul lui Robert Langdon
Ca în cazul majorităţii romanelor de succes, ideea unei dramatizări a „Codului lui da Vinci” a venit aproape de la sine. Casa de producţie Columbia Pictures şi regizorul Ron Howard au luat inspirata decizie de a face filmul, care a ieşit pe piaţă în 2006. Rolul principal a fost încredinţat lui Tom Hanks. Filmul, ca şi romanul, a fost foarte controversat. Nu datorită ideiilor, ci şi din pricina recenziilor nu tocmai agreabile. Deşi a fost catalogată mai târziu ca fiind una dintre cele mai proaste producţii, „Codul lui da Vinci” s-a situat pe locul doi pe lista celor mai atractive filme, aducând câştiguri de 750 de milioane de dolari! Brown nu a stat departe de dramatizarea filmului. S-a implicat din plin, fiind unul dintre producătorii executivi şi a creat coduri suplimentare. Mai mult, una dintre piesele lui, „Piano”, pe care Brown a scris-o şi a cântat-o, apare ca parte din coloana sonoră a filmului.

Acuzat de plagiat
Doi scriitori englezi au pretins că Dan Brown s-a inspirat din cartea lor „Sângele Sfânt şi Sfântul Graal” atunci când a scris „Codul lui da Vinci”. Americanul nu a ezitat şi i-a dat în judecată pe Michael Baigent şi pe Richard Leigh. În martie 2008, Curtea de Instanţă a Marii Britanii a respins acuzele celor doi scriitori englezi, care au fost condamnaţi să plătească cheltuieli de judecată de aproape 6 milioane de dolari.

Codul lui da Vinci s-a vândut în doar trei ani (2003-2006) în peste 60 de milioane de copii

Simbolul pierdut

Scriitorul va lansa în SUA, la 15 septembrie, urmarea best-seller-ului „Codul lui Da Vinci”. Cartea, al cărui titlu este „Simbolul pierdut”, va putea fi găsită şi în România începând cu 2010. Subiectul cărţii va fi ţinut secret până în momentul lansării.

Premieră în România şi în SUA

Întrucât filmul „Codul lui da Vinci” a adus câştiguri foarte mari, realizatorii speră să repete isprava. De aceea ei au dramatizat şi „Îngeri şi demoni”, film ce are premiera la 15 mai 2009, atât în SUA, cât şi în România. În Italia, filmul a intrat pe piaţă la 4 mai. Cu acest prilej, ziarul oficial al Vaticanului a publicat două editoriale, în care autorii au făcut câteva comentarii pozitive şi negative despre acest film. Unul dintre articole spune că filmul este „efemer”, dar „palpitant”, în timp ce jocul imaginilor este „splendid”, iar celălalt afirmă că Biserica Catolică ar trebui să se întrebe cum poate o viziune „simplistă şi parţială” asupra ei, aşa cum este cea a lui Brown, să aibă un succes atât de mare, chiar şi în rândul credincioşilor catolici. Din cauza ideilor din „Codul lui da Vinci”, Biserica a interzis categoric filmările atât la Vatican, cât şi în alte lăcaşuri de cult din Roma. Din acest motiv, producătorii au fost obligaţi să refacă la aceeaşi scară Piaţa Sfântului Petru din Vatican.