Main menu

header

31-12-1de Gabriela Niculescu

Horia Vîrlan nu mai este de mult un nume necunoscut în showbizul românesc. Emisiunile „Cireaşa de pe tort” şi „Uite cine găteşte!”, difuzate de Prima TV, fac deliciul telespectatorilor în fiecare săptămână. Pe lângă faptul că este un bucătar profesionist, talentat, foarte apreciat şi cu peste 20 de ani de experienţă internaţională, maestrul în arta culinară dă dovadă de carismă şi de mult umor atunci când comentează acţiunile vedetelor în bucătărie. A învăţat de la bunica sa să gătească tradiţional, este adeptul bucătăriei simple şi vă va arăta cum să pregătiţi ciorba de miel pentru Sărbătorile Pascale.

„Stând pe lângă bunica, am învăţat să fac mămăligă şi jumări”
- Ce amintiri din copilărie aveţi legate de bucătărie? Cine gătea cel mai mult în casă?
- Îmi plăcea să stau pe lângă bunica mea, să văd cum găteşte, dar asta se întâmpla, bineînţeles, în zilele ploioase, în restul timpului eu fiind pe afară. Aşa am învăţat să fac mămăligă, jumări şi, încet-încet, alte preparate de la ţară.

- Care este mâncarea dumneavoastră preferată?
- Mănânc cu drag sarmale sau mămăligă cu brânză.

- La ce vârstă aţi descoperit că sunteţi atras de domeniul culinar, când şi ce aţi gătit prima oară?
- Prima dată am făcut mămăligă când eram mic, dar atracţia faţă de bucătărie cred că s-a produs o dată cu serviciul militar, când eram soldat la TR (termen redus). Am plecat la muncile agricole şi acolo am gătit pentru un întreg detaşament de militari.

- Sunteţi absolvent al cursurilor de artă culinară de la Cleveland Community College din SUA şi posesor al diplomei de maestru în arta culinară. De ce aţi ales să învăţaţi această meserie tocmai în America şi care au fost etapele ce v-au condus către acest domeniu?
- Am urmat cursurile de artă culinară în SUA, dar am absolvit şi şcoala profesională în România, apoi cursuri de specializare şi de bucătar-şef, ca după aceea să devin maestru, deci nu am învăţat doar acolo. În România am absolvit şi Şcoala de Management Hotelier în cadrul Tourism, Hotel and Restaurant Bucureşti, chiar şi cursurile de auditori HACCP (Sistem de Management al Siguranţei Alimentului).

- Bucătăria cărei ţări consideraţi că este cea mai sănătoasă şi de ce?
- Cred că cea thailandeză, această ţară situându-se la tropice. Aici se folosesc ca ingrediente peştele, fructele de mare şi legumele proaspete. De asemenea, se utilizează mult orez şi soia, acestea scăzând colesterolul şi îmbunătăţind circulaţia sangvină.

„Sunt atras de bucătăria franceză şi de cea balcanică”
- De ce zonă a artei culinare vă simţiţi mai atras?
- Dacă te referi la zona geografică, sunt atras de bucătăria franceză şi de cea balcanică, dar dacă vrei să ştii cu ce stil culinar mă asociez, atunci îţi spun că îmi place bucătăria simplă, ce foloseşte tehnici curate, fără aplicarea multor procedee de preparare termică. Simplitatea, în opinia mea, reprezintă bunul gust, curăţenia stilistică şi un omagiu adus naturii, ce ne hrăneşte cu atâta bunăvoinţă.

- Pentru ce personalităţi din ţară şi din afara graniţelor aţi gătit?
- Este o întrebare care mi s-a pus adesea. Eu voi răspunde că persoanele cele mai importante sunt cele mai modeste şi că nu popularitatea şi poziţia socială dau valoare unui om. Gătesc cu acelaşi drag şi respect pentru oricine.

- Cum puteţi descrie bucătăria românească? Ce are bun şi ce ar trebui schimbat?
- Ea se bazează pe o tradiţie multiseculară, îmbogăţită şi îmbunătăţită de influenţele multor popoare care ne-au cucerit sau cu care am coabitat. Aş menţiona influenţa turco-greacă, pe bază de sarmale, musaca sau ciorbă de burtă, şi cea maghiaro-germană, cu gulaşul, cărnurile afumate, varza murată sau găluştele. Aş putea să vorbesc mult despre acest subiect, dar important este faptul că toate aceste influenţe nu au făcut altceva decât să dea valoare culturii culinare româneşti, iar noi trebuie să fim mândri de asta.

- Ce vă place cel mai mult la meseria pe care o aveţi?
- Vorba unui bucătar bătrân: „Taică, în bucătărie nu te ninge, nu te plouă şi nici nu mori de foame”. Lăsând gluma la o parte, aici am ocazia să creez, să las ceva în urmă: feluri de mâncare sau sosuri, dulciuri sau cofeturi. Este încă loc pentru a mai adăuga un preparat într-o viitoare carte de bucate.

„Fiica mea are talent la gătit şi îi place să facă dulciuri şi prăjituri”
- Ştiu că familia vă ajută acasă în bucătărie. Cum împărţiţi sarcinile?
- Eu nu împart sarcini, ci le execut. Soţia este cea care împarte sarcini, iar de ajutat mă ajută fiica şi... cam atât.

- Copiii vă calcă pe urme sau au alte orientări? Cu ce se ocupă?
- Fiica mea are talent la gătit şi îi place să facă dulciuri şi prăjituri, pe când fiul meu este talentat doar la mâncat şi nimic mai mult.

- Spuneaţi, la un moment dat, că soţia nu v-a însoţit atunci când aţi plecat din ţară cu diferite contracte. Nu-i place să trăiască în afara României sau nu a putut să vă urmeze?
- Având serviciu în ţară şi doi copii mici, a trebuit să stea acasă, dar nu uitaţi că eu am lucrat peste hotare când nici nu visam noi, românii, că o să fim parte a Uniunii Europene, deci nu avea cum să obţină viza.

- V-ar fi plăcut să locuiţi şi să munciţi în altă ţară?
- De muncit am muncit, şi a fost şi bine, şi rău, dar de locuit nu aş fi lăsat România şi nici acum nu aş face asta.

- Aveţi o firmă cu domeniu de activitate în zona culinară. Cu ce se ocupă concret, cât timp îi alocaţi şi cum merge în perioada de criză?31-12-2
- Conduc o societate de consultanţă în alimentaţie publică, şi acesta este domeniul principal de activitate. Criza m-a afectat poate mai puţin decât pe alţii.

- Cum vi s-a schimbat viaţa de când aţi apărut la „Cireaşa de pe tort”?
- Păi, nu prea mult. Sunt acelaşi om, mănânc şi beau la fel, am aceiaşi prieteni şi acelaşi ritm de viaţă. Poate că nu mai pot ţipa la câte un nesimţit care face ce nu este voie.

„Părerea proastă pe care o aveam despre vedete s-a dovedit a fi greşită”
- Ce lucru v-a uimit cel mai tare în cadrul acestei emisiuni?
- Să ştii că am fost plăcut surprins să constat că părerea proastă pe care o aveam despre vedete s-a dovedit a fi greşită. Păcat că doar în cazul unora...

- După ce au gătit în faţa dumneavoastră o mulţime de vedete, cum aţi putea caracteriza îndemânarea şi talentul românilor în bucătărie?
- Nu cred că vedetele care au gătit sunt portdrapelul României, aşa cum nu sunt nici eu, dar cu siguranţă mai sunt încă multe gospodine care gătesc mâncăruri după care „te lingi pe degete”.

- Care este cea mai frecventă greşeală pe care o fac gospodinele în bucătărie?
- Nu se spală pe mâini.

„Bucătăritul e greu. De unde am discopatia?”
- Care credeţi că este explicaţia faptului că bucătarii cei mai buni din lume sunt bărbaţii?
- Nu este adevărat. Bărbaţii nu sunt mai buni bucătari decât femeile. E un mit. În general, ei erau cei care lucrau, care găteau în altă parte decât acasă. Femeile erau casnice, o făceau doar în casă. Din acelaşi motiv s-a perpetuat şi acum ideea asta... Se ştie că majoritatea minerilor sunt bărbaţi. O să ziceţi că mineritul e muncă grea. Şi arta culinară e la fel de dificilă. De unde crezi că am eu discopatie lombară? Ştiţi câte kilograme are o oală din aia? 30-40. Sacii cu legume? Credeţi că vine cineva angajat special să-i care? M-am născut bucătar-şef? Vai, câte vase am spălat la viaţa mea... Cei mai buni bucătari sunt cei care au cunoştinţe temeinice în arta culinară şi îşi dedică timpul gătitului, făcând acest lucru cu drag şi responsabilitate.

- Există în România o şcoală care îi învaţă meserie la standarde de elită pe cei pasionaţi de acest domeniu?
- Nu! Din păcate.

- Un bun bucătar trebuie să aibă doar noţiuni teoretice şi practice despre arta culinară sau este nevoie şi de talent?
- Pentru a fi un bun bucătar profesionist trebuie să cunoşti atât teorie, cât şi practică culinară, dar dacă Dumnezeu te-a înzestrat şi cu talent, atunci eşti sau poţi deveni un artist.

- Ne puteţi împărtăşi câteva trucuri care să ne ajute în bucătărie?
- Ha, ha, ha! Trucurile nu se împărtăşesc, ele se „fură”. Voi trebuie să gătiţi mai puţin, iar cînd vă este foame să veniţi la restaurant la noi, bucătarii, să facem şi noi un ban. Asta este economia de piaţă! Gândeşte-te ce s-ar întâmpla dacă toţi ne-am găti acasă, toţi ne-am coase haine acasă, toţi ne-am face mobilă şi aşa mai departe!

„Simplitatea în bucătărie, în opinia mea, reprezintă bunul gust, curăţenia stilistică şi un omagiu adus naturii, ce ne hrăneşte cu atâta bunăvoinţă”

Ciorbă de miel

31-12-3- Dacă tot ne apropiem de sărbătorile pascale, ne puteţi da o reţetă specifică?
- Da. Ciorba de miel. Ingrediente: 400 g carne de miel, o ceapă medie, doi morcovi medii, o ţelină mică, un păstârnac mic, o legătură de ceapă verde, o lingură cu untură, o treime de pahar cu orez, o legăturică de tarhon sau o lingură cu tarhon în oţet, o jumătate de cană cu smântână, două gălbenuşuri, o lingură cu făină; o jumătate de legătură de pătrunjel, şapte-opt boabe de piper negru, sare după gust, două linguri cu oţet sau după gust. Mod de preparare: Carnea se porţionează şi se opăreşte în apă clocotită, apoi se pune la fiert în apă rece. Se curaţă şi se taie felii zarzavatul, iar, după ce carnea a fost spumată, se introduce împreună cu orezul, sarea şi boabele de piper. Se fierbe la foc mic, timp de 25-30 de minute, apoi se adaugă tarhonul şi ceapa verde, ambele tocate. Urmează oţetul, după care se bat gălbenuşurile cu smântână, se opreşte focul şi se drege ciorba. La final se presară pătrunjel tocat. Poftă bună!

„Trucurile nu se împărtăşesc, ele se «fură». Voi trebuie să gătiţi mai puţin, iar cînd vă este foame să veniţi la restaurant la noi, bucătarii, să facem şi noi un ban. Asta este economia de piaţă!“