Mondenii, antidotul tristetii la cumpăna dintre ani

  Când îţi faci meseria cu plăcere, nimic nu pare greu. Simţi că poţi cuceri lumea cu personajele tale, şi asta îţi dă strălucire în tot ceea ce realizezi. V-au adus zâmbetul pe buze şi au stârnit hohote de râs cu fiecare ediţie difuzată la Prima TV. Pe rând au întruchipat sute de personaje, multe dintre ele devenind astfel mai simpatice cu fiecare apariţie. Andreea Gramoşteanu, Mirela Zeta, Angel Popescu şi Mihai Bendeac, într-un cuvânt cei patru „Mondeni”, ne trezesc la realitate în fiecare dimineaţă cu „Mondenii radio show”, o emisiune plină de hohote de râs şi poante înţepătoare la Magic FM.

Mihai Bendeac „Personalitatea lui Toma Caragiu m-a marcat”

  Râsul e terapia lor, antidot pentru tot ce se întâmplă rău în jur. Faptul că preferă comedia îi menţine şi îi salvează, pentru că au şi ei tot atâta nevoie de haz de necaz ca şi telespectatorii care-i urmăresc. Succesul nu i-a schimbat. Andreea, Mirela, Mihai şi Angel cred că au o singură datorie: aceea faţă de public, faţă de oamenii care le strâng mâna cu bucurie pe stradă. „Am primit cadou de la tatăl meu «Cartea despre Toma Caragiu», scrisă de Petre Bokor. Îmi amintesc că am început să o citesc, şi în câteva ore era deja terminată. Pur şi simplu m-a fascinat! M-a prins în mreje şi m-a ţinut activ până la ultimul cuvânt. În noaptea respectivă m-am trezit la un moment dat şi am decis că vreau să fiu actor. Toma Caragiu a avut o mare influenţă asupra mea. Toată personalitatea sa m-a marcat. Am început să-l descopăr prin cartea lui Petre Bokor, care, cum spuneam, m-a fascinat. Am continuat apoi să-i aprofundez cariera vizionând toate filmele în care a jucat, toate înregistrările, dar şi citindu-i toate cronicile”, îşi începe Mihai Bendeac povestea succesului.

Andreea Gramoşteanu „Actriţă încă din burta mamei”

  Frumoasă şi talentată, „Mondena” Andreea Gramoşteanu mărturiseşte că şi-a descoperit pasiunea pentru actorie precoce, pornind din „starea de semifiinţă, chiar din burta mamei”.
La rândul său, după ce a cochetat cu baletul, dansul, cântatul la cor şi alte activităţi artistice, Mirela Zeta şi-a descoperit talentul pentru actorie „în momentul în care am început prima zi de şcoală la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, atunci când am înţeles că aparţin acelui loc şi acestei meserii”.
  Angel Popescu consideră că mama sa a avut un rol esenţial în viaţa, dar şi în cariera sa: „Mama mi-a spus de mic să fac teatru şi într-un târziu am ascultat-o. Se pare că am făcut bine. Sărut mâna, mamă!”.
  Aceştia sunt „Mondenii”. Plini de vervă, dar emoţionanţi în acelaşi timp, cei patru „magnifici” ai umorului nu se deosebesc cu nimic de formula cu care ne-au obişnuit pe micul ecran, având mereu ceva de povestit despre alţii. Iar când subiectul le este aproape de suflet, indiferent dacă este vorba despre viaţa lor ori despre televiziune, totul se transformă într-o poveste cu final deschis.

Copilărie ca-n poveşti

  Par că se ascund sub privirea plină de vino-ncoa’, zâmbesc ca nişte ştrengari la vreo aducere aminte venită de undeva, de departe, apoi redevin cei de dinainte, extrem de atenţi la tot ce-i înconjoară, ca şi cum ar interpreta unul dintre rolurile dragi. „Am avut o copilărie fericită, pentru că părinţii lucrau la Securitate”, glumeşte în stilu-i caracteristic Mihai, în timp ce Mirela îl completează: „La mine a fost nefericită, pentru că ai mei nu lucrau la Securitate”. Hohote de râs, sclipiri din ochi, apoi „Mondenul” Mihai continuă pe un ton cât se poate de serios: „Am fost generaţia care a avut o copilărie normală şi care preţuia fiecare lucru. Fac parte din categoria celor care-şi trimiteau bileţele, nu sms-uri, copii care ne jucam în faţa blocului şi nu stăteam în faţa calculatorului”.
  Sprinţară, Andreea preconizează întrebarea ce va veni: „Mă jucam cu sticle de pepsi şi treceam cu sticla peste feţele de masă şi cuverturile de pe pat şi strigam cât mă ţinea gura: «Trece râul». Dar am luat-o o dată de la mama, de m-am lecuit”.
Dacă Angel vorbeşte despre copilărie încet, calm, cu timiditate şi uşoară tristeţe, mărturisind că „la mine totul a fost frumos, pentru că am locuit la curte, unde aveam cireş, iar toţi colegii din gimnaziu mă vizitau, dar am avut ghinion că ne-a demolat un domn căruia nu vreau să-i spun numele”, Mirela ne spune zâmbind ştrengăreşte: „La 4 ani am suprapus două scaune în încercarea de a mă urca pe mobilă. Şi am reuşit într-un final, dar i-am produs mamei stări de fibrilaţii.”

Angel Popescu „Pe vremuri ne bucuram mai mult de Crăciun”

  Ningea cu fulgi mari, iar zăpada trecea de glezne. Ajunul Crăciunului era momentul când Moşul le aducea colindele vechi, dar la fel de proaspete, când nimic nu se compara cu mirosul cozonacului pufos şi cu gustul sarmalelor aburinde. „Cu toate forţele obscurantismului, niciodată Moş Gerilă nu i-a luat locul lui Moş Crăciun! Primul cadou de care-mi amintesc a fost un câine. Iubesc foarte mult aceste animale şi mi-aş dori şi acum unul, dar încă e greu să-i păcălesc pe ai mei. Nu ştiu de ce, dar pe vremea mea, paradoxal, ne bucuram mai mult de Crăciun. Toţi eram mai sinceri atunci, deşi nu înţeleg de ce”.
Pentru Andreea însă, bucuria Crăciunului a rămas aceeaşi, deoarece nimic nu se compară cu atmosfera de acasă, cu bradul vesel şi Moşul plin de surprize. Acelaşi suflet curat îl are şi colega sa, Mirela, care păstrează un singur regret: „Au îmbătrânit părinţii mei. Şi eu la fel”. În stilu-i caracteristic, Mihai se destăinuie glumind: „Eu aştept Crăciunul acum ca să pot dormi. Nu ştiu de ce, dar bucuria Crăciunului din copilărie nu mai e aceeaşi acum. Pentru că sunt burlac nu fac brăduţ unde locuiesc, însă merg la părinţi. Fratele meu, în vârstă de 8 ani, aşteaptă cu nerăbdare împodobitul bradului. Iar la capitolul mâncare, ce găteşte mama… mai rar.”

Mirela Zeta „Fiecare are momente de singurătate, dar a doua zi o ia de la capăt”

  La prima vedere, când îi vezi stârnind hohote de râs, ai crede că viaţa lor e plină doar de frumuseţe şi de candoare. Existenţa lor de „oameni normali”, aşa cum se consideră, a fost presărată şi cu momente mai puţin plăcute, care însă le-au dat curajul de a merge mai departe. „Cred că cel mai greu moment din viaţa mea a fost când efectiv muream de foame. Am crezut atunci că toată lumea se va prăbuşi. Dar atunci m-am apropiat mai mult de Dumnezeu. Am o relaţie specială cu El, deşi nu  merg la biserică. Ţin prea tare la discuţia mea cu Dumnezeu, care e firească şi sinceră. Am să vă spun ceva. Mă gândesc tot timpul la bunicii mei, pentru că de fapt ei au fost cei care m-au crescut şi nu vreau să mă gândesc la momentul când îi voi pierde. Singurul scop al bunicii e să mă îndoape. Şi să vezi chin pe mine când sunt la dietă şi nu pot refuza…”, se destăinuie Mihai.
  Pentru câteva minute facem o trecere rapidă de la viaţă la moarte, iar cuvintele lui Angel pătrund acum adânc în suflet şi rămân acolo pentru puţin timp: „Eu am trăit un moment cumplit când mi-am pierdut bunicii. Nu puteam realiza şi mai ales accepta acest lucru. Profesional am trecut prin nişte clipe groaznice până mi-am găsit locul”. „Noi nu suntem circari, intervine pe un ton grav Mirela, ci oameni normali, care-şi fac meseria. E o diferenţă uriaşă între contextul de la televizor şi diferitele situaţii de viaţă. Mi-a fost foarte greu când tata a avut un accident grav, dar mulţumesc lui Dumnezeu că l-am depăşit toţi cu bine. Fiecare are momente de singurătate şi uneori, din prea multă dorinţă de a face ceva, crede că a ajuns la limită. Dar a doua zi o ia de la capăt”.
  Dragostea… Singurul lucru ce poate fi împărţit la infinit fără să se micşoreze. Totul stă în voia inimii atunci când iubeşti, şi nici oamenii, nici cerul, nici chiar propriile interese nu pot schimba lucrul acesta vreodată. „Dragostea înseamnă viaţă. Nu se poate trăi fără, deşi ne aflăm într-o lume în care din ce în ce mai mulţi am uitat de linişte, culoare şi frumos. Dacă dragoste nu e, nimic nu e, a zis un băiat deştept”, sunt de părere cei patru „Mondeni”.

Carmen Ciripoiu

„Atunci când simţi că poţi imita o personalitate e o plăcere să o iei la mişto. Pe unii îi iei la mişto cu drag, altora trebuie să le dai o palmă”
„Noi nu suntem circari, ci oameni normali, care-şi fac meseria!”

Revelion „Monden”

  „Toată lumea ne întreabă de unde ne vine inspiraţia? Uitaţi-vă ce se întâmplă în jurul nostru. În plus, noi ştim să facem diferenţa, să nu confundăm lucrurile. Oricum, în România găsim mereu aceeaşi ciorbă, din care unii trag foloase”, spun cei patru tineri talentaţi. Zâmbesc mereu sincer, ca nişte emisari ai speranţei. E un truc profesional, un comportament de mari vedete sau or zâmbi pentru că le râde sufletul? „Nu cred că vreunul dintre noi ar putea face altceva. Acesta e darul nostru dat de Dumnezeu. N-am fost niciodată invidioşi pe colegii noştri. Suntem doar puţin geloşi dacă cineva face un rol mai bun decât noi, dar ne bucurăm din suflet pentru acel actor. Atunci când simţi că poţi imita o personalitate e o plăcere să o iei la mişto. Pe unii îi iei la mişto cu drag, altora trebuie să le dai o palmă”, se destăinuie „Mondenii”. Simpaticii Mirela, Mihai, Andreea şi Angel vor fi alături de iubitorii de „senzaţii tari” şi la cumpăna dintre ani, pentru a ne binedispune cu scheciurile lor „mondene”, pline de umor de cea mai bună calitate. Şi, pentru că la fiecare sfârşit de an se trage linie şi se fac tot felul de retrospective, pentru această ediţie specială de la Prima TV, „Mondenii” s-au gândit să vă prezinte cum a decurs anul 2008 din toate punctele de vedere.
Ar spune mai multe, dar timpul nu iartă pe nimeni. În redacţia „Magic FM” de la etajul 10, miroase a iarnă, a brad, a Sărbători, iar lumina zilelor petrecute alături e la fel de puternică precum momentul în care s-au cunoscut.