de Silviu Ghering
Opera din Sydney este una dintre imaginile cel mai cunoscute ale lumii moderne și, alături de Turnul Eiffel, Empire State Building, Colosseumul sau piramidele egiptene, una dintre cele mai... fotografiate clădiri. O construcție magnifică, socotită, pe drept, una dintre minunile secolului trecut. Un simbol al Australiei. O capodoperă a arhitecturii moderne, un punct de reper pentru arta contemporană, date fiind inovațiile tehnologice, alura îndrăzneață, vizionară și estetica excepțională. Văzută din exterior, pare a avea, în funcție de imaginația privitorului, forma unei corăbii cu toate pânzele sus, a unor cochilii suprapuse, a unor aripi de rechin, a unor dinți de crocodil sau a valurilor oceanului. Este situată pe o peninsulă de lângă portul din Sydney, în punctul numit Bennelong Point, pe vechea locație a fortului Macquarie Tram, care a fost demolat în 1958 pentru a face loc acestei noi clădiri. Înconjurată de un parc luxuriant, Grădinile Botanice Regale, are în vecinătate un celebru pod, Harbour Bridge, în formă de arc metalic, care face legătura între cartierul de afaceri și partea de nord a portului.
Proiectată și începută de un arhitect danez...
Ideea construirii unei clădiri a Operei la Sydney a apărut după Al Doilea Război Mondial, atunci când australienii au realizat că le lipsește o „casă a Operei” de nivel mondial. În 1954, Guvernul statului New South Wales a decis construirea unei astfel de clădiri la Bennelong Point, o locație spectaculoasă de la capătul Grădinilor Botanice Regale. A fost anunțată o competiție internațională, care invita arhitecții din toată lumea să-și concretizeze visurile în proiecte pentru un complex cu două săli principale, un restaurant și multe săli de ședințe publice. Până în decembrie 1956 fuseseră prezentate 234 de proiecte din nouă țări diferite.
Respins inițial de comisia de evaluare pentru că era „prea îndrăzneț, prea ambițios”, câștigător a fost, până la urmă, designul vizionar al unui renumit arhitect danez, Jorn Utzon (1918-2008). Proiectul este unic, nu se încadrează în nicio categorie stilistică sau cronologică. Niciuna dintre celelalte clădiri ale lui Utzon - biserici, clădiri guvernamentale, case - nu seamănă câtuși de puțin cu „casa” Operei din Sydney.
... care nu și-a văzut niciodată capodopera finalizată!
Numai că proiectul lui Utzon depășea posibilitățile inginerești din acea vreme, așa că arhitectul danez și-a petrecut următorii cinci ani refăcând proiectul și abia în 1961 a rezolvat problema construcției trăsăturii distinctive a clădirii - „velele” acoperișului.
Guvernul australian însă a ignorat practic munca sa și a început construcția cu doi ani înainte, în martie 1959. Iar lipsa unor pregătiri adecvate, minuțioase și-a spus cuvântul în scurt timp. „Velele” proiectate de Utzon ca bucăți imense dintr-o sferă cu diametrul de 91 de metri și realizate din secțiuni prefabricate din beton îmbrăcate cu plăci de gresie albă s-au dovedit prea grele pentru coloanele de susținere care fuseseră deja construite, așa că au trebuit să fie demolate și reconstruite. Costurile au devenit foarte ridicate și au existat momente când proiectul a fost aproape de a fi oprit. În 1966, argumentele despre cost și designul interior, precum și stoparea plăților din partea Guvernului au atins un punct de criză și Jorn Utzon a ajuns să se confrunte cu o presă ostilă și cu un Guvern reticent în continuarea proiectului. Arhitectul danez și-a dat demisia, s-a întors în țara natală și nu a mai revenit niciodată să-și vadă capodopera finalizată!
A costat de 15 ori mai mult decât s-a estimat inițial
Construcția impozantei clădiri a fost încredințată unui grup de arhitecți australieni. Din fericire, exteriorul fusese finalizat deja, așa că impactul designului modificat asupra structurii de bază a fost minim. Lucrările au mai durat până în 1973, iar costul total a ajuns la exorbitanta sumă de 102 milioane de dolari australieni, aproape de 15 ori mai mult decât bugetul estimat la începutul construcției, 7 milioane de dolari australieni, cu 14 ani înainte...
După inaugurarea din 1973, impresionanta clădire a mai avut parte de o serie de îmbunătățiri și reamenajări. Orga mare din sala de concerte a fost terminată abia în 1979. În 1988 s-a mai amenajat o esplanadă de-a lungul părții vestice a Capului Bennelong, iar în 1999, o a cincea sală a fost adăugată. În 2000, cu ocazia Jocurilor Olimpice, a fost inclusă în traseul torței olimpice, care a fost adusă de înotătoarea australiană Samantha Riley, și a făcut parte din desfășurarea unor probe olimpice: de aici s-a dat startul probei de maraton.
După mai bine de 30 de ani, clădirea Operei din Sydney a căpătat un interior după proiectul inițial al lui Utzon. Sala Utzon, transformată în sala de recepție, ce readuce la viață viziunea arhitectului despre această adevărată operă de artă, a fost deschisă oficial la 16 septembrie 2004.
Opera din Sydney „împlinește” la 20 octombrie 42 de ani. De ce a inaugurat-o regina Regatului Unit al Marii Britanii? Pentru că Elisabeta a II-a (Elizabeth Alexandra Mary, născută în 21 aprilie 1926, la Londra) este regina a 16 state suverane, cunoscute sub numele de Commonwealth: Regatul Unit al Marii Britanii, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vicențiu și Grenadine, Antigua și Barbuda, Belize, Sfântul Cristofor și Nevis. A urcat pe tron la 6 februarie 1952, fiind în prezent al doilea monarh în viață ca durată a domniei, după regele Thailandei, Bhumibol Adulyadej, care domnește din 9 iunie 1946. E cel mai longeviv monarh din lume, iar în istoria Marii Britanii are cea mai lungă domnie, depășind-o la 9 septembrie 2015 pe Regina Victoria, care a deținut tronul din 1837 până în 1901. Elisabeta a II-a a domnit mai mult decât cei patru precursori ai săi la un loc (Eduard al VII-lea, George al V-lea, Eduard al VIII-lea și George al VI-lea). Jubileele de Argint, de Aur și de Diamant ale Reginei Elisabeta a II-a s-au sărbătorit în 1977, 2002 și 2012.
Opera din Sydney, în cifre