de Oana Toma
În luna martie a anului 2013, circula o știre pe canalale agențiilor de presă care informa că din Laboratorul Naţional Galvestone, al Universităţii Medicale din Texas, a fost furată o eprubetă cu un virus care poate provoca decesul. Era vorba despre virusul Guanarito, care declanşează febra hemoragică. Acest virus se dezvoltă cu preponderență în lumea animală, dar se transmite la om şi, în proporție de 40% dintre cazuri, duce la moarte. Pe corpul celui infectat apar răni sângerânde, dureri în gât, febră, dureri de cap şi de stomac, vomă şi stare de leşin. Însă, odată cu aceste informații vin și primele întrebări: de ce a fost creat un astfel de virus în laborator? Cine a furat fiola și cu ce scop? La ce sunt supuși oamenii în secret? O privire în trecut ne oferă câteva răspunsuri.
Infectați cu sifilis
În anul 1911, doctorul Hideyo Noguchi, de la Institutul Rockefeller de Cercetări Medicale, a injectat cu sifilis inactivat 146 de pacienți, printre care și copii, în încercarea de a dezvolta un test de piele pentru sifilis. Un alt experiment macabru a avut loc timp de 40 de ani. 399 de bărbați de culoare, analfabeți, au fost informați că au o boală a sângelui și trebuie monitorizați pentru a se descoperi un leac. În realitate, aceștia au fost infectați cu sifilis, pentru a vedea modul în care această boală se manifestă la negri în comparație cu albii care suferă de aceeași afecțiune. Institutul de Cercetări din Tuskegee şi Serviciul Public de Sănătate din SUA i-au folosit pe acești bărbați drept cobai, fără acordul lor, din 1932 până în 1972. Mai mult decât atât, nu li s-a oferit medicația necesară, s-a folosit doar efectul placebo și, pentru că nu au fost informați, aceștia și-au îmbolnăvit soțiile și, respectiv, copiii.
Proiectul Haina Albă
Între 1954 și 1973 au fost anii în care cursa înarmărilor era în plină desfășurare, armele de nimicire în masă (ANM), chimice, bacteriologice, nucleare erau perfecționate continuu, multe teste fiind făcute direct pe oameni. Armele biologice, acelea prin care se împrăștiau în teritoriile inamice diverse animale și insecte infectate cu agenți patogeni purtători de boli cu evoluție rapidă și pe arii mari, au fost folosite în diferite teatre de luptă, cei mai afectați fiind copiii, bătrânii, femeile, care nu aveau nicio legătură cu acțiunile de pe front. Dar, pentru că virusurile, bacteriile şi microbii nu aveau nicio barieră, exista pericolul ca aceştia să treacă la trupele celor care îi folosiseră și să îmbolnăvească propriii luptători. Trebuia găsită o soluție care să le ofere protecție soldaților. Pentru a descoperi într-un timp scurt metode eficiente de anihilare, s-a hotărât căutarea de soluții prin experimente făcute direct pe oameni. Acei ani ai înarmării nebune devin anii macabri ai unui experiment efectuat în Maryland, SUA, la Fort Detrick. Aici, aproximativ 2.000 de adventiști care au refuzat să se înroleze în armată au fost folosiți drept cobai în experimente care presupuneau testarea unor substanțe și a unor vaccinuri ce aveau efectul de a anihila efectele agenților purtători de boli mortale care formau încărcătura bombelor bacteriologice.
Țânțarii
Între anii 1956 și 1957, cercetători sub acoperire ai Armatei Statelor Unite au eliberat țânțari infectați cu febra galbenă și febra dengue peste Savannah și Avon Park, pentru a testa abilitatea insectelor de a răspândi boli și pentru a le folosi ca arme biologice. După fiecare eliberare, agenți ai armatei se dădeau drept inspectori ai sănătății publice, pentru a testa efectele asupra victimelor. Aceste experimente au avut ca rezultat creșterea numărului de avorturi, copii născuți morți, boli respiratorii, encefalite și numeroase decese.
Operațiunea 112
Sarinul, somanul, tabunul și VX gas sunt unele dintre cele mai importante substanțe toxice de luptă (STL). Cel care era atacat cu o astfel de substanță murea în chinuri groaznice. Pentru a putea studia modul în care aceste substanțe funcționează și, totodată, felul în care se pot apăra, între anii 1963 şi 1970 specialiștii militari americani au pulverizat, sistematic, astfel de STL asupra propriilor nave de luptă și echipajele acestora. Operațiunea 112, numele de cod al proiectului, a ieșit la lumină abia în anul 2002.
Cynthia
La 17 iunie 1925, la Geneva, a fost încheiat Protocolul privind interzicerea STL și a armelor bacteriologice. La 26 martie 1975 a intrat în vigoare Convenția interzicerii dezvoltării, producerii și stocării acestor arme. Însă, din nefericire, doar în teorie. În practică, lucrurile au luat o întorsă- tură dramatică. La 20 aprilie 2010, în Golful Mexic a avut loc o explozie a unei platforme petroliere numită Horizon. Aceasta este considerată a fi cel mai mare dezastru ecologic produs vreodată de om. Pentru a anihila efectele distructive ale petrolului deversat în ocean, în secret a fost creată artificial o bacterie, Cynthia, care se hrănește cu petrol. La scurt timp însă, aceasta a atacat și peștii, focile, păsările marine și, în final, oamenii care au intrat în apă fără să știe și au venit în contact cu ea. Oamenii și animalele au murit în chinuri groaznice, cu carnea mâncată până la os, fără să se facă prea multă vâlvă în jurul acestui caz.
Copiii HIV
Administrația pentru Serviciile Copiilor din New York a decis ca 465 de orfani din două orfelinate să fie folosiți în testări ale medicamentelor experimentale pentru virusul HIV, într-un experiment sponsorizat de Institutul Național de Sănătate (NIH). Copiii sufereau efecte secundare majore, incluzând inabilitatea de a merge, diaree, vărsături, încheieturi umflate și crampe. Angajații orfelinatelor nu știau că ei administrează copiilor infectați cu HIV medicamente experimentale și nicidecum tratamente standard pentru SIDA.