de Roxana Istudor şi Silviu Ghering
Arhitecta, scriitoarea și profesoara Ruth Lang, de la Royal College of Art din Marea Britanie, descrie, în noua sa carte „Building for Change: The Architecture of Creative Reuse” („A construi pentru a schimba: arhitectura reutilizării creative”) cele mai ingenioase transformări ale unor imobile abandonate sau care urmau chiar să fie distruse, făcând un periplu relevant prin toată lumea.
Fabrică de oțel transformată în parc eco
Centrul Baoshan WTE, din Shanghai, China, este o fostă fabrică de oțel transformată într-un parc ecologic, care include o nouă centrală termoelectrică de transformare a deșeurilor în energie, zone umede, un centru expozițional și birouri. Una dintre ultimele structuri rămase din istoria industrială a locului, fosta fabrică este un sit de patrimoniu. Arhitecții au păstrat structura intactă, instalând un sistem modular independent, de lambriuri, în jurul cadrului de oțel existent, reimaginând conductele și mașinile ruginite ca pe o caracteristică de proiectare, mai degrabă decât ca pe o problemă de rezolvat. Ecranele din policarbonat sunt reutilizabile și ușoare, ceea ce permite ca spațiile interioare să fie flexibile, reducând costurile și timpii de construcție pentru adaptări pe măsură ce șantierul se dezvoltă și nevoile utilizatorilor se schimbă.
Școală pentru 600 de elevi în fostul pavilion expozițional
La Școala Kibera Hamlets, din Nairobi, Kenya, arhitecți din Danemarca au proiectat o structură care nu se potrivește numai scopurilor implicite, ci poate fi și demontată, transportată și mutată în altă parte. Astfel, un fost pavilion expozițional găzduiește acum o școală pentru 600 de elevi în unul din cele mai aglomerate cartiere ale orașului, Kibera. Edificiul oferă facilități educaționale pentru elevii de grădiniță, cei din ciclul primar și secundar, în 12 săli de clasă închise. Structura a fost construită pe parcursul a două luni, arhitecții fiind ajutați de zeci de locuitori ai cartierului.
Cel mai mare muzeu de artă contemporană africană, în… silozul de cereale!
Un vechi siloz de cereale, din anii 1920, din Cape Town, Africa de Sud, a fost cea mai înaltă clădire din Africa Subsahariană până la mijlocul anilor 1970, dezafectat apoi, în 1990. „Structura agricolă este o emblemă a istoriei coloniale a Africii de Sud, precum și un alt capitol în viitorul său post-apartheid. Transformarea sa fracturează aceste asociații istorice fără a le nega, pentru a forma ceea ce a devenit renumit ca fiind cel mai mare muzeu din lume dedicat artei contemporane africane”, arată Lang. Arhitecții și realizatorii proiectului au „sculptat” în opt dintre cele 42 de tuburi din beton armat care compuneau silozul și anexa de depozitare, formându-se 80 de galerii, pe șase nivele, precum și un gol imens în centru, în care natura și complexitatea acestor spații pot fi apreciate maxim.
Reciclare modernă în vechiul incinerator
În 2003, după dezafectarea incineratorului de gunoi, municipalitatea Kamikatsu, din Japonia, a emis o Declarație Zero Waste, prin care toate deșeurile produse de locuitorii zonei să fie refolosite sau reciclate. În loc să crească emisiile prin transportul deșeurilor în cel mai apropiat oraș pentru procesare, a fost creat un nou centru, unde rezidenții pot separa materialele pentru reciclare și reutilizare. Pentru a atenua percepția publicului, situl include un magazin care vinde articole reciclate, o sală comunitară, o spălătorie, un hotel și un spațiu educațional pentru cercetarea modalităților de creștere a reutilizării. Planul în formă de potcoavă permite accesul facil la materiale, în timp ce construcția centrului a încorporat materiale reziduale de la casele locale, școlile și clădirile guvernamentale lăsate în paragină de depopularea zonei - inclusiv 700 de ferestre recuperate, care formează pereții structurii și care erau susținute cândva de lăzi de plastic folosite pentru recoltarea ciupercilor. Locuitorii reciclează acum 80% din deșeuri, comparativ cu o medie națională de… 20%, scrie BBC.
Vechea piață „catalizator social” este academie de muzică
Unul dintre cele două orașe spaniole autonome, Melilla, se învecinează cu Marocul. Când clădirea pieței sale centrale s-a închis, în 2003, s-a creat o ruptură în coeziunea cartierului, „deoarece centrul comercial, vechi de 90 de ani, era un catalizator social, făcând legătura între creștinii, musulmanii și evreii din oraș”, notează Lang. Compania Ángel Verdasco Arquitectos a câștigat un concurs organizat în 2008 pentru un design care să întrupeze valoarea socială a vechii piețe. Propunerea arhitecților a transformat spațiul într-o academie de muzică, o școală de limbi străine și un centru educațional pentru adulți, oferind conectivitate interculturală. Zidurile pieței inițiale au fost lăsate libere, înglobând structurile în interior și construindu-se „pe amintiri și pe identitatea pieței”. În interior, edificiul a fost curățat până la structură, find apoi construită una nouă, care este un ecou al scopului social al clădirii istorice.
Hotel de lux printre linii de ambalare a zahărului
Înconjurată de sate antice, într-un cadru ecologic protejat, o fostă fabrică de zahăr din Guangxi, China, abandonată încă din anii 1960, a fost transformată într-un hotel de lux de compania Vector Architects. Peisajul este o caracteristică la fel de importantă ca situl, iar clădirile folosite cândva pentru operațiunile industriale și liniile de zahăr au fost demontate până la miezul funcțional de beton, care acum încadrează o nouă… piscină. Stilul inițial al clădirilor a fost în mare parte păstrat și simplificat, o aripă a hotelului acționând ca o barieră acustică pentru autostrada care trece prin apropiere.
Acasă, în… turnul de apă!
Construit în 1952, turnul de apă Castle Acre, din Norfolk, Anglia, nu a fost considerat demn de salvat de autoritățile locale - a fost scos la licitație, ca fier vechi. Din fericire, a fost salvat de noii proprietari, care au transformat turnul în… locuința lor. Prin tăierea unei ferestre, înlocuind o linie a rețelei de oțel cu panouri care formează pereții rezervorului, arhitecții au generat vederi panoramice ale peisajului din jur. O scară din lemn sprijină turnul, împiedicând acoperișul să se miște, au fost refolosite vechile materiale, iar balustrada scării a fost realizată din piese de oțel scoase din vechiul rezervor.