Main menu

header

916 10 1de Simona Soare şi Claudia Mîţoi

Atacul de panică este un episod de frică intensă, asociat cu un disconfort important. Manifestările cele mai frecvente sunt palpitațiile, bătăile inimii, transpirația, frisoanele, senzația că nu mai avem aer, greața, amețeala, frigul sau căldura, detașarea de sine, sentimentul irealității. Cum pot fi gestionate atacurile de panică, aflați de la psihoterapeutul Irina Ciureanu (foto), unul dintre puţinii terapeuţi Accelerated Experiential Dynamic Psychotherapy din ţară, metodă care aduce împreună teoria emoţiilor şi a ataşamentului, cercetările neuroştiinţ̦ifice şi tehnicile de conectare la corp.

„Prevalența este mai ridicată la femei”

- Care sunt factorii ce pot crește riscul de a dezvolta atacuri de panică?

- Printre factorii de risc cel mai des citați în literatura de specialitate se regăsesc stresul și evenimentele stresante. Mai ales la primele episoade ale atacului de panică, oamenii suferă adesea de stres cronic. Factorii de risc ca situațiile de viață majore se referă, de exemplu, la probleme medicale, legate de job, divorț, probleme cu copiii. Totodată, s-a constatat că persoanele care consumă alcool se confruntă frecvent cu atacuri de panică, anxietate, agorafobie. Și în cazul sevrajului vorbim despre simptome ca tremurat, insomnie, anxietate și atac de panică. Prevalența atacului de panică este mai ridicată la femei decât la bărbați (2:1). Predispoziția genetică joacă și ea un rol important, însă, acest lucru nu este suficient pentru a declanșa un atac de panică. Ține de noi ce facem apoi cu această vulnerabilitate. Și alte probleme de sănătate psihică ca anxietatea și depresia sunt factori de risc pentru atacul de panică.

„Creierul prioritizează pericolele”

- Care sunt cauzele apariției atacului de panică?

- Chiar înainte de un atac de panică, formațiunea numită amigdală („alarma creierului”) percepe o amenințare, iar sistemul nervos simpatic, una dintre cele două diviziuni principale ale sistemului nervos autonom, este activat. Adrenalina, cortizolul și alți hormoni de stres sunt eliberați, ceea ce duce la creșterea fluxului de sânge în părțile corpului care au cel mai mult nevoie de el, fie pentru a lupta împotriva unei amenințări, fie pentru a scăpa de ea cât mai repede posibil. Această reacție este cunoscută sub numele de „răspuns de luptă sau fugă”. Din diferite motive, sistemul nostru nervos crede că suntem în pericol și atunci lansează aceste reacții automate, pentru a ne ajuta să luptăm sau să fugim. El crede asta pe fondul unor asocieri, fie că vorbim despre stimuli externi ori interni. Creierul și sistemul nervos prioritizează pericolele, dându-le o importanță semnificativă. Fiecare amintire are patru componente: emoția, senzațiile, imaginile, credințele. Ceea ce cred este că se aduc în prezent senzații și emoții din trecut, asociate cu ceea ce se întâmplă în prezent.

Inițial, persoanele respective se gândesc că au alte suferințe

916 10 2- Cum se manifestă o persoană care are un atac de panică?

- De cele mai multe ori, persoanele care încep, la un moment dat, să aibă atacuri de panică merg, în primul rând, la medic: la cardiolog, endocrinolog, neurolog. După ce posibilele suferințe organice sunt excluse, ajung la psiholog pentru psihoterapie și/sau la psihiatru, pentru tratament medicamentos. Cu alte cuvinte, la început, nu știu că suferă de atacuri de panică, ci se gândesc că au alte suferințe. În timp, ajung să le recunoască prin simptome ca palpitații, bătăi ale inimii, transpirație, frisoane, senzația că nu mai au aer, greață, amețeală, frig sau căldură. Aceste senzații pot fi urmate de gânduri și emoții diverse: frica de moarte, de boli grave sau de a înnebuni. Suportul social este și el foarte important pentru o persoană care are atacuri de panică.

„Pot fi încercate tehnici de «grounding»”

916 10 3- Cum pot fi gestionate atacurile de panică?

- Dincolo de suportul psihologic și psihiatric, pot fi încercate câteva tehnici utile precum reglarea somnului, mișcarea, renunțarea la cofeină, nicotină. Exercițiile de respirație sunt extrem de importante. Persoanele cu atacuri de panică trebuie să inspire normal și să expire prelung, de 8-10 ori. Astfel, se vor relaxa și îi vor spune sistemului nervos că nu sunt în pericol. Este indicat să devină mai conștiente de ce se întâmplă, înainte de atacurile de panică: care sunt declanșatorii, să numească emoțiile. De asemenea, pot fi încercate tehnici de „grounding”, în care să se concentreze pe prezent: să numere obiectele albe pe care le văd în jur și să le numească sau să bea puțină apă. Există și tehnici de acceptare, încurajare și autoliniștire. Eu încurajez clientul să găsească acele scurte propoziții, pe care atunci când și le spune, observă un efect liniștitor („sunt senzațiile mele, le accept așa cum sunt ele”, „așa cum vin, tot așa vor și pleca”, „sunt în siguranță”) sau să-și imagineze că lângă el este prezentă o persoană dragă, care îl poate sprijini. După ce are aceste resurse, pe care le-a exersat, e important să se expună la situațiile în care a observat că se declanșează atacurile de panică.

- În ce constă tratamentul psihologic?

- Există peste 500 de modele terapeutice. Una dintre cele mai citate tipuri de terapii, în literatura de specialitate, ca având rezultate bune, este terapia cognitiv-comportamentală. În acest caz, ea combină trei componente: lucrul cu distorsiunile noastre cognitive, cu frica de propriile senzații corporale și expunerea, căci de multe ori începem să evităm situațiile care ne aduc în atacuri de panică. Expunerea repetată și sistematică a stimulilor de care ne este teamă este unul dintre aspectele-cheie în tratamentul tuturor tulburărilor anxioase, în această terapie. Eu, de obicei, îi propun clientului să explorăm cu curiozitate ce anume se întâmplă, să observăm când sunt atacurile de panică mai frecvente, care sunt stresorii, ce facem când au început toate acestea. Avem o hartă care începe să fie mai clară și pe care putem începe să acționăm. Ulterior, apelez la psihoeducație - povestesc cu clientul despre teoriile din spatele unui atac de panică, de ce se întâmplă. De cele mai multe ori, lucrez cu resurse, senzații, emoții, gânduri, comportament, rețeaua socială de suport. Apoi, aduc diverse metode de liniștire: respirația, exerciții de ancorare, pe care clientul le poate folosi și în afara ședinței. În acest fel experiențial, persoana observă singură că este în regulă să simtă senzații mai puțin plăcute, că nu se întâmplă nimic grav, că nu moare, că nu înnebunește.

„Atacurile de panică pot să apară rar, o dată la câteva luni, dar și la perioade în care frecvența este moderată sau mare, cum ar fi o dată pe zi“

„Obiceiurile sănătoase susţinute pot minimiza impactul stresului“

- La ce complicații pot conduce atacurile de panică?

- Atacurile de panică devin problematice atunci când ne preocupă și ne îngrijorează apariția lor și când începem să evităm să facem ceea ce făceam înainte de apariția lor. Există o diferență între atacul de panică și tulburarea de panică, în care simptomele de mai sus sunt urmate timp de cel puțin o lună de gânduri și emoții diverse (frica de moarte, de boli grave ori de a înnebuni, de a pierde controlul) sau comportamente dezadaptative precum evitarea locurilor asociate cu atacurile de panică. Tulburarea de panică este asociată frecvent cu consecințe negative la nivel psihologic (anxietate, gândire catastrofizantă), la nivel social (evitarea diverselor locuri sau a contactului cu oamenii, cu prietenii), la nivel profesional (întârzieri, zile lipsă de la birou sau chiar pierderea locului de muncă). Dacă persoana suferă de tulburare de panică cu o simptomatologie greu de gestionat și care îi influențează negativ funcționarea zilnică, atunci e foarte posibil să primească medicație de la psihiatru.

- Ce metode de prevenție există?

- Obiceiurile sănătoase susținute pot minimiza impactul stresului: somnul, alimentația, grija de noi înșine, comunicarea, asertivitatea când alții ne solicită mai mult decât putem noi duce.