de Dana Purgaru
- În Oymyakon, polul locuit al frigului, traiul se desfăşoară normal la -40°C
În timp ce noi ne plângem în puţinele zile din iarnă în care temperatura ajunge la -20°C, există o aşezare pe Terra unde cei aproximativ 550 de localnici trăiesc la temperaturi negative opt luni pe an şi chiar la -50°C în ianuarie.
De la 22,3°C în iulie la -49,8°C în ianuarie
A trăi în oraşul Oymyakon, situat în nord-estul Rusiei, în republica siberiană Sakha (Yakutsk), este o încercare extremă. În cea mai friguroasă aşezare locuită permanent de pe Terra localnicii sunt căliţi şi suportă fără prea mari probleme temperaturi ce ar putea şoca un vizitator venit de pe alte meleaguri. Acolo se poate spune că nimic nu seamănă cu ceea ce trăim noi în România: ziua are doar trei ore în luna decembrie, vara este lumină 21 de ore, iar temperatura variază între 22,3°C în iulie şi… -49,8°C în ianuarie.
Minima extremă: -71,2°C
Credeţi că -49,8°C reprezintă o temperatură extremă? În Oymyakon, în 1924, omul de ştiinţă Sergey Obrychev a înregistrat cea mai scăzută valoare: -71,2°C. Oficial însă, temperatura cea mai mică a fost măsurată la staţia meteo la 6 februarie 1933. Atunci, mercurul din termometrele speciale arăta -67,7°C. Aceasta a devenit cea mai scăzută temperatură înregistrată vreodată într-o localitate locuită permanent pe Pământ. Totodată, reprezintă şi cea mai scăzută valoare consemnată în emisfera nordică.
Prin comparaţie, cea mai joasă temperatură din lume, adică -89,2°C, s-a înregistrat în Antarctica, lângă staţia rusă de la Vostok, însă acea zonă nu este locuită.
Şcolile se închid numai la -52°C
În timp ce viscolul şi zăpada abundentă din Europa din ultima perioadă a dus la închiderea a mii de şcoli, la blocarea unei sumedenii de căi de acces şi la transformarea a nenumăraţi locuitori în prizonieri ai propriilor case năpădite de nămeţi, în Oymyakon şcoala se închide numai dacă temperatura scade sub -52°C. Elevii, care până în 2008 au avut toaleta în exteriorul instituţiei de învăţământ, vin la şcoală singuri pe uliţe, cu zâmbetul pe buze, acoperiţi cu straturi groase de haine, de parcă gerul de afară nici nu ar exista.
Telefoanele mobile nu pot fi folosite
Majoritatea localnicilor folosesc pentru încălzire cărbuni şi lemne şi doar câţiva dintre ei sunt utilizatori de telefoane mobile pe care le ţin însă numai în casă. Nu pentru că ar fi conservatori, nici pentru că nu ar avea semnal suficient, ci din simplul motiv că astfel de aparate nu ar rezista frigului teribil de afară şi ar îngheţa bocnă.
Un singur magazin asigură necesarul de provizii pentru localnicii din Oymyakon care, atât timp cât este lumină, nu îşi permit să stea degeaba, pentru că orice clipă înseamnă o şansă mai mică la supravieţuire. Ocupaţiile principale ale bărbaţilor sunt creşterea renilor, vânătoarea, pescuitul la copcă, strângerea lemnelor pentru foc şi munca în construcţii, iar femeile se îndeletnicesc cu asigurarea celor necesare familiei.
Încălzirea globală îşi spune cuvântul şi aici
Aici, în Siberia, nimeni nu se plânge de viaţa grea la temperaturile situate cu mult sub limitele negative obişnuite în restul lumii. Totuşi, oamenii de ştiinţă sunt îngrijoraţi deoarece încălzirea globală se pare că îşi spune cuvântul şi în acest loc recunoscut ca pol al frigului dintre aşezările omeneşti permanente. La 28 iulie 2010 a fost înregistrată cea mai ridicată temperatură din istoria oraşului Oymyakon: 34,6°C.
Yakutsk, localitatea-iglu
Oymyakon este situat la trei zile de condus din Yakutsk, capitala Republicii Sakha, ce este considerată localitatea cea mai friguroasă din lume. De asemenea, este singurul oraş din lume construit în întregime pe permafrost, stratul de pământ care rămâne complet îngheţat pe tot parcursul anului. Cei 210.000 de locuitori trăiesc la circa -40°C, iar copiii se joacă afară nestingheriţi la -30°C. Oraşul are două aeroporturi, o universitate, câteva şcoli, cinematograf, teatre, chiar o piaţă în aer liber şi viaţa îşi urmează cursul ca şi cum totul ar fi normal. Singurele diferenţe sunt că din cauza vremii severe localnicii sunt nevoiţi să lase motoarele pornite la maşini toată ziua, iar vizitatorii sunt atenţionaţi încă de când fac primul pas în Yakutsk să nu poarte ochelari, deoarece aceştia le vor îngheţa imediat pe faţă. „Vedeta” din Yakutsk este megacentrala termică a oraşului, în jurul căreia roiesc o mulţime de lucrători îmbrăcaţi din cap până în picioare în blană de animale, singura care rezistă la un asemenea frig. Dacă centrala termică ar suferi o avarie iarna, majoritatea locuitorilor ar muri. În ceea ce priveşte meniul celor din Yakutsk, acesta constă în cea mai mare parte în carne de cal, de ren sau de peşte.
Verkhoyansk, un alt candidat la titlu
Cei 1.311 locuitori ai aşezării Verkhoyansk, situată tot în apropiere de localitatea siberiană Yakutsk, îndură şi ei cu stoicism temperaturi incredibil de scăzute, ce variază între 16°C în iulie şi -45,8°C în ianuarie. Fondat în 1817, în special pentru persoanele exilate din motive politice, Verkhoyansk a fost casa unor personalităţi ce au deranjat regimul comunist, printre care s-au numărat scriitorul polonez Wacław Sieroszewski, dar şi revoluţionarii bolşevici Ivan Babushkin şi Viktor Nogin. În această aşezare situată lângă Râul Yana există un aeroport, un depozit pentru colectarea blănurilor şi un mare centru al creşterii renilor. Aşa cum s-a petrecut şi în cazul Oymyakon, în 2010 s-a înregistrat un record de temperatură pozitivă, neobişnuită pentru această zonă: 20,8°C.
- Oymyakon înseamnă „apă care nu îngheaţă“, iar lacul ce dă numele localităţii are un izvor termal şi reprezintă principala atracţie a zonei.
