Main menu

header

cotnari wide

09-01-1de Dana Purgaru

- La 26 mai 1993, prinţesa Ecaterina Caradja a murit după 100 de ani de viaţă ca-n filme

Prinţesa Ecaterina Caradja sau Catherine Caradja (foto) cum este cunoscută în „afară”, a avut un destin spectaculos, pe care puţină lume îl cunoaşte - iar printre cei care au aflat despre peripeţiile sale se numără, din păcate, mai mult străinii. Răpită din România şi dusă în Anglia, ultraeducată la cele mai bune şcoli, înger pentru sute de prizonieri, părinte-surogat pentru mii de copii abandonaţi, prigonită de comunişti, evadată cu barca pe Dunăre, medaliată de americani, personaj de carte şi mamă adoptivă a lui „Dracula”, aristocrata şi filantroapa născută în România şi-a încheiat periplul prin lume şi prin viaţă, la vârsta de 100 de ani, acasă, la Bucureşti.

Smulsă de la sânul mamei
Ecaterina Olimpia Creţulescu s-a născut în Bucureşti, la 28 ianuarie 1893, fiind fiica prinţesei Irina Cantacuzino şi a prinţului Radu Creţulescu. La numai 3 ani, din cauza unor neînţelegeri financiare între părinţi, a fost răpită de tatăl său şi dusă în Anglia, unde a fost predată la un orfelinat şi înscrisă sub nume fals.
Irina Cantacuzino, care a divorţat de Radu şi s-a căsătorit cu prinţul Nicolae Ghica, nu a încetat nicio clipă să o caute, însă a murit fără să aibă fericirea de a o mai privi în ochi.

Cunoştea cinci limbi
O mătuşă a găsit-o întâmplător pe copilă în 1908, la o mănăstire franţuzească, a ajutat-o să evadeze şi a adus-o înapoi în România, unde Curtea a dat-o în custodia familiei Cantacuzino.
A fost crescută de bunicul său matern, Gheorghe Grigore Cantacuzino, pe atunci prim-ministru. A primit o educaţie aleasă în Anglia, Franţa, România şi Belgia, şi astfel a ajuns să cunoască cinci limbi.

A fugit din calea războiului cu doi bebeluşi în braţe
Chiar înainte de debutul Primului Război Mondial s-a măritat cu prinţul Constantin Caradja (1892-1962). După ce trupele germane au pătruns în ţara noastră în 1916, ea a fugit din Bucureşti, împreună cu cele două fete, Irène Mathilde Catherine (pe atunci în vârstă de 1 an) şi cu Marie Constance Lucie (în vârstă de doar 10 zile).
S-a refugiat în Moldova, unde a început să activeze ca voluntar într-un spital cu pacienţi bolnavi de tifos, afecţiune cu care s-a pricopsit şi ea.

Prima fată a decedat la cutremurul din ’40, iar a doua, la Viena
După armistiţiu, prinţesa Caradja s-a întors la Bucureşti şi şi-a devotat viaţa activităţilor de întrajutorare, dintre care, cea mai importantă a fost îngrijirea unui orfelinat fondat de mama sa, în care trăiau peste 3.000 de copii.
În 1920 a născut-o pe a treia fată, Alexandra. Din păcate, cea de-a doua fată a murit la Viena în 1933, iar fiica cea mare şi soţul său, Constantin Emandi, au fost ucişi la cutremurul din ’40.

Salvatoarea piloţilor
Opoziţia ei faţă de alianţa României cu Germania în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial i-a adus faima pe plan internaţional. Când câmpurile petroliere de la Ploieşti au fost bombardate de Aliaţi, în august 1943, prinţesa Ecaterina a luat în îngrijire câteva plutoane de aliaţi pe care i-a cazat în spitalele sale şi le-a facilitat apoi fuga în Italia. De asemenea, în timpul bombardamentelor din primăvara şi vara lui ’44, mai mulţi piloţi americani au aterizat forţat pe proprietatea sa de la Nedelea, de lângă Ploieşti. Se estimează că în timpul războiului a salvat câteva sute de piloţi care s-au paraşutat de urgenţă în urma loviturilor suferite în zbor. Aceste fapte i-au adus porecla „Îngerul din Ploieşti” printre aviatorii americani.
Doi dintre piloţii cărora le-a salvat viaţa şi pe care i-a ajutat să scape au fost Richard W. Britt şi William J. Fili. Aceştia au repovestit cele întâmplate în câteva cărţi publicate în America şi au lăudat faptele de eroism ale Ecaterinei.

Evadarea pe Dunăre
În 1949, după venirea la conducere a regimului comunist, orfelinatele şi fundaţia au fost naţionalizate. Singura sa fiică rămasă în viaţă, Alexandra, care plecase la Paris în 1948, a ajutat-o pe prinţesa Ecaterina să scape din ţară în 1952.
Beneficiind şi de sprijinul serviciilor secrete franceze, ea a fugit din România pe Dunăre, pe un vas petrolier. A ajuns opt săptămâni mai târziu la Viena.

Americanii i-au acordat medalia „George Washington”
În iarna 1954-1955, prinţesa s-a ocupat de copiii din Algeria afectaţi de cutremurul de la 9 septembrie 1954. A călătorit mult, a ţinut discursuri în Franţa şi a dat interviuri pentru BBC.
În decembrie 1955 a primit permisiunea de a intra în Statele Unite ale Americii, unde a apărut imediat în presă - oamenii şi-au amintit de faptele sale de eroism din timpul războiului.
A stat 35 de ani în America, a călătorit intens, a ţinut cuvântări şi a reuşit să reunească aproape 500 de rezervişti dintre foştii prizonieri pe care i-a cunoscut şi i-a ajutat în România. Evenimentul care a avut loc prima oară la 28 august 1972 în Texas a devenit tradiţie, iar prinţesa a fost mereu invitată de onoare. În ianuarie 1977 a primit medalia „George Washington”.

A adoptat un vânzător de antichităţi

09-01-2În 1978 s-a împrietenit în Berlin cu un vânzător de antichităţi, Ottomar Berbig (10 octombrie 1940 - noiembrie 2007). Întristată de faptul că familia sa nu avea niciun moştenitor de sex masculin, prinţesa s-a hotărât să-l adopte pe Berbig. Acesta a luat numele Ottomar Rodolphe Vlad Dracula Prinz Kretzulesco.
După Revoluţia din ’89, Guvernul a decis returnarea proprietăţii prinţesei Caradja, iar aceasta s-a întors în ţară în 1991 şi s-a mutat în vechiul orfelinat până când a decedat, după ce a împlinit 100 de ani. Fiica sa, Alexandra, a murit în 1997. În urma sa au rămas nepoata, prinţesa Brianna Caradja, şi doi strănepoţi.

• Fiul adoptat, Ottomar Rodolphe Vlad Dracula Prinz Kretzulesco, a dus o viaţă excentrică şi a profitat din plin de numele adoptat, dându-se drept urmaş direct al Contelui Dracula. În palatul său din Brandenburg organiza petreceri de „vampiri”, festivaluri medievale, dar şi o afacere cu vinuri. Cum aşchia nu sare departe de trunchi, pe fiul său, născut în anul morţii sale, 2007, îl cheamă Ottomar Dracula Junior.

09-01-3• Brianna Caradja, controversata urmaşă a prinţesei Ecaterina, este o luptătoare ferventă pentru apărarea drepturilor animalelor, a conservării bogăţiilor naturale din România şi o fană înfocată a bunicii sale.