de Andrei Dicu

- La 20 august 2008, Erik Weihenmayer a triumfat în tentativa de a escalada cei mai înalţi şapte munţi din lume

La 25 mai 2001, Erik Weihenmayer devenea unicul nevăzător care a izbutit să escaladeze cu succes cel mai înalt munte al lumii, Everestul. Americanul nu s-a oprit aici, ci a continuat să se joace cu moartea, până când a ajuns în rândul puţinilor alpinişti de prestigiu care sunt admişi în clubul Seven Summit, care reuneşte cei mai buni 100 de alpinişti ai lumii.

Americanul şi-a pierdut vederea la vârsta de 13 ani
Sporturile extreme scot la lumină campioni fabuloşi, mulţi rămaşi în umbră, deşi performanţele lor depăşesc limitele credibilului. Din fericire, nu aceasta a fost soarta lui Erik Weihenmayer, un american care şi-a pierdut vederea la vârsta de numai 13 ani. Tragedia i-a întărit încrederea în sine, şi-a reluat activităţile zilnice şi a scris istorie la propriu. Nimic nu putea să-i îndepărteze dragostea faţă de sport şi mai ales de alpinism, astfel că, absolut uluitor, a reuşit să escaladeze celebrul El Capitan din Yosemite, un monolit de granit înalt de 1.005 metri, cascada de gheaţă Lhosar din Himalaya (înaltă de 914 metri), precum şi Muntele Kenya din Africa.

Everestul, visul oricărui alpinist
La 25 mai 2001, americanul a reuşit să ajungă pe Everest (8.848 de metri). O performanţă fabuloasă! Vârful e visul de ascensiune al oricărui alpinist, iar în căutarea gloriei foarte mulţi şi-au pierdut viaţa. Totuşi, până la finalul lui 2001, 1.491 de alpinişti escaladaseră acest munte.
Everestul face parte din Munţii Himalaya şi se află la frontiera dintre Nepal şi Tibet (China). Îi poartă numele lui Sir George Everest, un general britanic topograf din India, care a cartografiat zona şi care, iniţial, în 1865, l-a numit „Cota 15”.

Subiect de film documentar
În luna mai 2004, Erik a revenit în Tibet alături de şase dintre colegii cu care a escaladat Everestul. În octombrie, împreună cu elevii nevăzători a reuşit să escaladeze cu succes şi gheţarul Rombuk, situat în partea de nord a Muntelui Everest. Tinerii, priviţi ca nişte persoane care nu aduceau niciun folos comunităţii, au reuşit o performanţă extraordinară, iar povestea lor a devenit subiectul unui film documentar, produs de Steven Hat. Apoi, la 20 august 2008, Erik a ajuns pe Carstenz Pyramid (cel mai înalt vârf din Indonezia - 4.884 m) şi a încheiat cu succes tentativa de a escalada cei mai înalţi şapte munţi de pe cele şapte continente.
În prezent, el îşi continuă aventurile montane, activităţile caritabile, discursurile motivaţionale şi întâlnirile periodice cu nenumăraţii săi prieteni şi admiratori. A onorat şi o invitaţie din partea filialei şcolii Braille Without Broders din Tibet, în care a ţinut conferinţe nevăzătorilor.

Campion regional la wrestling
Cum a început însă povestea sa? Erik s-a născut la 23 septembrie 1968 la Princeton, New Jersey, cu probleme serioase la retină. Era incapabil să vadă în faţă, bazându-se doar pe vederea periferică. Imediat după naştere a fost diagnosticat cu retinoschisis, o afecţiune rară a retinei, legată de degenerescenţa maculară. Medicii le-au spus părinţilor că vederea copilului se va agrava în asemenea grad încât Erik va orbi încă din primii ani ai adolescenţei.
Deşi a orbit total la numai 13 ani, a început să practice wrestlingul, un sport foarte popular în şcolile şi în liceele din SUA. A perseverat şi a devenit campion regional. Când se afla în cantonament, a primit cea mai cumplită veste. Mama sa murise într-un grav accident de maşină. Mai târziu, într-una dintre cărţile sale, Erik mărturisea: „Moartea mamei mele a fost cel mai trist eveniment, de mii de ori mai dureros decât pierderea vederii”.

A făcut antrenamente bazate pe simţul tactil şi pe imaginile mentale
În antrenamentele la alpinism, Erik s-a folosit de simţul tactil şi de imaginile mentale pe care şi le crea despre peretele de stâncă escaladat, alături de ajutorul instructorului care-i ghida direcţia. Într-o bună zi a izbutit să se caţere fără ajutorul instructorului, iar prietenii şi colegii erau de-a dreptul şocaţi… După terminarea liceului, Erik a ajuns tocmai în Tadjikistan, unde a escaladat Munţii Pamir. Anii studenţiei în cadrul prestigioasei Universităţi Cambridge au fost presăraţi de expediţii montane în Peru, Spania, Pakistan şi în Papua Noua Guinee. Tânărul a întâmpinat dificultăţi financiare, deoarece nu-şi găsea de lucru din cauza handicapului vizual. Nu s-a lăsat şi a obţinut sponsorizări, astfel încât visurile sale să poată continua. După absolvirea universităţii s-a întâlnit cu Ellie Reeve, cea care avea să-i devină soţie şi susţinătoare asiduă. Apoi a reuşit traversarea periculosului gheţar Batura din Munţii Karakoram, cucerirea Muntelui McKinley din Alaska, a Vârfului Kilimandjaro şi a Elbrusului. Nu a stat departe nici de ciclism, rafting, cayaking şi expediţiile prin jungle.

„Moartea mamei mele a fost cel mai trist eveniment, de mii de ori mai dureros decât pierderea vederii“ - Erik Weihenmayer

600.000 de dolari donaţi în scopuri caritabile

Weihenmayer a fost intervievat de publicaţiile Forbes, Time, Reader’s Digest, a fost invitat la emisiunea celebrei Oprah Winfrey, apoi la NBC’s Today Show, Good Morning America, Climbing Magazine şi a primit distincţii din partea a nenumărate organizaţii. Prima sa carte, „Touch the Top of the World”, a fost publicată în zece ţări şi tradusă în şase limbi şi s-a bucurat de succes. A doua carte, intitulată „Turning Everyday Struggles Into Everyday Greatness”, a fost scrisă în colaborare cu dr. Paul Stolz, lansată în anul 2007 şi este considerată printre cele mai bune lucrări cu scop motivaţional scrise în ultimii ani. Pelicula sa, „Farther Than Eye Can See” („Mai departe decât ochiul poate vedea”), filmată în format HD, s-a clasat printre cele mai apreciate 20 de filme de aventuri din toate timpurile. Filmul a câştigat nu mai puţin de 19 festivaluri de profil, a fost nominalizat de două ori la Premiile Emmy şi transmite emoţiile, umorul şi dramele lui Erik. Din sumele încasate în urma acestui film, alpinistul a donat circa 600.000 de dolari mai multor organizaţii de caritate.

Ticu Lăcătuşu, primul român care a escaladat cel mai înalt vârf

Primul român care a escaladat Vârful Everest este Constantin „Ticu” Lăcătuşu, la 17 mai 1995, ca membru al unei expediţii internaţionale. Reuşita sa a fost contestată ulterior, mai ales de alţi alpinişti români, care au acuzat lipsa unor dovezi de necontestat ale ascensiunii. La sfârşitul lunii martie 2003, zece alpinişti din România au plecat să cucerească Everestul pentru ţara noastră. Acţiunea, denumită „Everest, pământ românesc”, a costat 200.000 de dolari, „de la primul pas până la întoarcerea acasă”, cum a declarat David Neacşu, conducătorul expediţiei.