de Andrei Dicu

În traducere „râu de ianuarie”, Rio de Janeiro este un celebru oraş brazilian aflat în sud-estul Federaţiei şi capitala statului cu acelaşi nume, fondat la 1 martie 1565. Grandioasa statuie a lui Iisus Hristos („Cristo Redentor”), carnavalul anual, stadionul „Maracana” şi plaja „Copacabana” fac din Rio una dintre cele mai vestite metropole din lume, cu o populaţie de peste 6 milioane de locuitori.

Fostă capitală a Braziliei şi a Portugaliei în exil
Urbea Sfântul Sebastian Rio de Janeiro a fost fondată la 1 martie 1565, în onoarea Regelui Sebastian I al Portugaliei, Brazilia fiind perla coloniilor portugheze. Rio a fost capitala ţării din 1764 până în 1960, când Guvernul a fost transferat la Brasilia, dar a rămas al doilea oraş ca mărime, după São Paulo. Între 1808 şi 1821, în timpul invaziei napoleoniene a Portugaliei metropolitane, Rio a devenit capitala în exil a Portugaliei şi a imperiului colonial. Golful Guanabara, în care este situat oraşul, a fost descoperit la 1 ianuarie 1502 de exploratorul Gaspar de Lemos, care l-a numit „Rio”, pentru că a crezut că era mai degrabă o gură de râu decât un golf.
Păstrând proporţiile, între Rio şi Bucureşti există similitudini legate de celebritatea zonelor istorice ale acestor oraşe, care adună majoritatea turiştilor. Ca şi „Centrul Vechi”, „Centro” din Rio este zona istorică. Atracţiile sunt biserica numită Candelaria şi catedrala modernistă, Teatrul Municipal şi muzeele. „Centro” rămâne însă şi inima comunităţii de afaceri. Majoritatea turiştilor aleg să se plimbe cu „Bondinho”, un tramvai care pleacă din staţia centrală, trece peste un fost apeduct în stil roman şi străbate străzile abrupte ale cartierului Santa Teresa. Cartierul Lapa este vestit pentru viaţa de noapte, cluburile şi bordelurile celebre şi, nu în ultimul rând, pentru şcolile de samba, dansul naţional al „Ţării cafelei”. Acestea sunt „condimentele” care atrag anual în jur de 4,5 milioane de turişti, care cheltuiesc în medie 5,6 miliarde de dolari.

„Cristos Mântuitorul” marchează 100 de ani de independenţă a Braziliei
Cristo Redentor (Cristos Mântuitorul) este nu doar un simbol al metropolei, ci al ţării. Vorbim despre un monument amplasat la sud de oraş, pe muntele Corcovado (780 m), în pădurea Tijuca. Statuia a fost ridicată cu ocazia sărbătoririi a 100 de ani de la declararea independenţei Braziliei de sub dominaţia portugheză, la 7 septembrie 1822. Schiţele au fost întocmite de inginerul Heitor Silva Costa, proiectul fiind realizat cu sprijinul Franţei şi al Vaticanului, iar sfinţirea statuii s-a produs la data de 12 octombrie 1931. Edificiul are o înălţime de 30 metri (38 de metri cu soclu), lăţimea (deschiderea) la nivelul braţelor este de 28 de metri şi greutatea urcă la 1.145 de tone. În soclu se află o capelă unde pot intra 150 de persoane, mulajul (modelul) din ghips fiind realizat de sculptorul francez Paul Landowski. Materialul de construcţie este compus din beton armat, acoperit cu un strat de mozaic.

Copacabana: leagănul petrecerilor, împânzit cu delincvenţi
Celebra plajă Copacabana găzduieşte una dintre cele mai spectaculoase petreceri de Revelion, când peste 2 milioane de spectatori, îmbulziţi pe nisip, urmăresc artificiile. Din 2001, „focurile din cer” sunt lansate de pe vase, pentru a conferi mai multă siguranţă evenimentului. Deşi securitatea turiştilor nu este chiar garantată, pentru că pe aici mişună o mulţime de şuţi şi de bandiţi, merită să riscaţi, pentru că veţi fi martorii unor petreceri fabuloase şi veţi savura cocteiluri nemaiîntâlnite.
Zona de Vest include cartierele Barra da Tijuca, Jacarepaguá, Campo Grande, Santa Cruz şi Bangu. Cartierele dezvăluie diferenţe uriaşe între clasele sociale, pentru că la Rio există doar bogaţi şi săraci, fără clasă de mijloc.
În Zona de Nord se află parcul Boa Vista (în traducere „Belvedere”), parte a grădinilor care adăposteau Palatul Imperial. După proclamarea republicii, parcul a fost naţionalizat, iar palatul a fost transformat în Muzeu Naţional (cum s-a întâmplat şi cu Palatul Regal de la Bucureşti).

Favelas, un fel de… Ferentari „latino”
Chiar dacă o mare parte din oraş concurează cu metropolele cele mai moderne ale lumii, un procent important din milioanele de locuitori ai zonei metropolitane trăieşte în gospodării sărace, primitive. Cele mai neprimitoare sunt mahalalele, cunoscute sub numele de Favelas, construite îndeobşte pe dealuri, unde clădirile înalte sunt dificil de ridicat, iar accidentele, provocate de ploi, sunt frecvente. Ca şi în cazul ghetourilor din Bucureşti sau din Budapesta, Favelas se confruntă cu probleme legate de droguri, crime şi atacuri armate, dar şi cu petreceri nocturne zgomotoase, îmbibate cu mirosuri de grătar, care reuşesc să farmece sau să oripileze populaţia, în funcţie de gust şi de dispoziţie. Iată, aşadar, şi o altă faţă a „Cidade maravilhosa” („Oraşului minunat”).

„Maracana“ va găzdui finala CM de fotbal din vara aceasta şi întrecerile JO din 2016

Construită iniţial pentru a putea adăposti 200.000 de spectatori, celebra arenă „Maracana” (Stadio „Jornalista Mario Filho”) are acum, după ce s-au pus scaune în locul gradenelor, o capacitate de 78.838 de locuri şi este considerată templul fotbalului brazilian. Arena a găzduit finala Mondialului din 1950 (tragedia maximă în istoria fotbalului brazilian, 1-2 cu Uruguay, în prezenţa a 210.000 de spectatori!) şi va recidiva în acest sens chiar anul acesta, iar în 2016 aici vor fi organizate competiţii din cadrul Jocurilor Olimpice. Deşi Federaţia şi Comitetul Olimpic Brazilian construiesc deja o nouă arenă, cu 95.000 de locuri, chiar în apropierea „Maracanei”, celebritatea stadionului care a fost martor la golul 1.000 al inegalabilului Péle (din 1969, cu 125.000 de spectatori) nu poate fi înlocuită. Aici este cazul să remediem o confuzie celebră, propagată de comentatorii sportivi: termenul „cariocas”, atribuit în genere fotbaliştilor brazilieni sau chiar naţionalei Ţării Cafelei, este eronat. „Cariocas” sunt denumiţi exclusiv jucătorii sau sportivii care provin numai din oraşul şi din statul Rio de Janeiro.

• Rio de Janeiro este vizitat anual de 4,5 milioane de turişti, care cheltuiesc în medie 5,6 miliarde de dolari

Carnavalul inspiră primarii excentrici

Celebra petrecere anuală a devenit sursa de inspiraţie pentru o mulţime de primari excentrici de pe mapamond, care însă, oricâte care alegorice ar construi, tot nu ating splendoarea fiestei braziliene. Carnavalul de la Rio de Janeiro oferă distracţii teribile, incluzând faimoasele parade „Escolas de Samba”, care se derulează în „sambódromo” şi binecunoscutele „blocos de carnaval”, carele care străbat întregul oraş. Cele mai faimoase tradiţii sunt „Cordao de bola preta” (paradele din centrul oraşului), „Trupa Ipanemei” (parada homosexualilor, care străbate plaja Ipanema) şi „Suvaco do Cristo (parada din grădina botanică, chiar sub braţul statuii Cristo Redentor). Traducerea literală a denumirii „Suvaco do Cristo” este „Subţioara lui Cristos” şi se explică prin aşezarea ei în apropierea statuii monumentale.